În preajma sărbătorilor pascale, pândite de straturi surprinzătoare de zăpadă, tocmai în aprilie, am resimțit spiritul primăveratic, cald, de pe ecrane, familiarizându-ne cu acele valori care nu țin cont de anotimp și care ne sensibilizează și ne întăresc încrederea în noi, amintindu-ne de importanța modelatoare a comunității.
VINERI, 3.04.2015, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov a avut loc o nouă ediție a CINEMATECII la care am proiectat filmul AMARCORD (1973), în regia maestrului italian FEDERICO FELLINI.
Evenimentul a fost deschis de Horia Nilescu, cel care a subliniat, prin această opțiune cinematografică, acel caracter variat în teme și limbă pe care ni-l propunem să îl valorificăm la Cinematecă, prin producțiile pe care le propunem în 2015 brașovenilor.
Așa cum ne-a amintit Horia, AMARCORD este practic ultimul mare film din a doua perioadă de creație a lui Fellini. După ce regizorul italian a debutat în stil neorealist, în anii 40-50, avându-i drept maeștri pe Rosellini sau Visconti, a reușit să își definească propriul stil în anii 60, într-o formă cinematografică corespondentă realismului magic din literatură, un stil în care poveștile reale se îmbină cu inserturi fantastice și pline de imaginație – este perioada marilor opere precum La dolce vita, Roma sau Satyricon.
AMARCORD este un film al cărui titlu reprezintă un cuvânt inventat chiar de Fellini care înseamnă îmi amintesc. Deloc întâmplător, atâta timp cât întregul film reprezintă de fapt o derulare a memoriei lui Fellini, reconstruită artistic, despre copilăria petrecute în zona Rimini de marele regizor italian.
Un colaj de secvențe care surprind momentele mai amuzante sau mai triste din viața unei comunități mici, pe cât de temperamentale și de zgomotoase, pe atât de însuflețite, AMARCORD face parte din acele filme ale lui Fellini care portretizează experiențe colective, apelând la nostalgie și umor pentru a imprima o atmosferă plină de speranță în sufletul spectatorului. Este o peliculă ce încalcă o serie de reguli statuate în arta dramatică și cinematografică (precum spargerea celui de-al patrulea zid), în care Fellini dă frâu liber imaginației suprapuse peste amintirile care, chiar dacă nu încheagă o poveste convențională, au pregătit o experiență de neuitat spectatorilor, în spiritul italian cuceritor.
A fost o seară minunată, presărată cu amuzament și admirație vizuală. Ne revedem în luna mai!
