Biutiful

24/04/2015

biutifuldvd.jpgFie că ne place sau nu nucleul mondial al filmelor este la Hollywood. Acolo se află banii, faima, bugetele spectaculoase – acolo se fabrică vedete. Dacă nu te afli la Hollywood sau nu îți arăți fața pe acolo din când în când, în conștiința publicului larg consumator de filme nu exiști. O fi Toni Leung (printre alții) un actor excepțional dar lumea nu a auzit de el. O fi Alejandro Jodorowsky (printre alții) un regizor fabulos dar masele habar nu au cine e. De ce? Pentru că nu activează la Hollywood. Și dacă în anii ’60 – ’70 se putea ajunge la recunoaștere mondială și stând departe de orașul îngerilor în zilele noastre nu exista nicio șansă de așa ceva. În momentul actual cei care vor să fie cunoscuți de omul de rând ce intră în sala de cinema , indiferent din ce țară, trebuie să meargă la Hollywood. Acolo trebuie să accepte niște compromisuri drastice în ceea ce privește integritatea lor artistică pentru a reuși. Câțiva rămân și se lasă înghițiți de mașina comercială de făcut filme dar majoritatea se întorc în țările lor natale pentru a face filmele pe care vor să le facă. Cei mai înțelepți dintre ei acceptă să regizeze blockbustere și filme facile de acțiune pentru a produce suficienți bani și a genera suficientă încredere pentru proiectele lor de suflet. Bineînțeles că există și excepții și cea mai mare dintre ele se numește Alejandro Gonzalez Inarritu. Până acum regizorul mexican a făcut ce a vrut. În 2000 filmul său de debut „Amores Perros” s-a bucurat de un succes neașteptat. Imediat după aceea a venit la Hollywood unde a făcut două filme superbe în care compromisul a fost zero și anume „21 de Grame” și „Babel”. Cu faima și banii strânși în toți acești ani Inarritu a mers în Spania pentru a face un film independent și foarte personal. Rezultatul acestor strădanii s-a numit „Biutiful”.

În ciuda numelui „Biutiful” este un film „urât” despre mizeria vieții și încercarea (eșuată sau nu rămâne la latitudinea publicului) unui om de a se ridica deasupra ei prin mântuirea propriului său suflet dar și a sufletelor din jur. „Biutiful” este exemplul perfect de estetica urâtului în film. Filmul este plasat intenționat în Barcelona , una din cele mai dezirabile destinații turistice din lume; un oraș superb. La fel de intenționat, în filmul lui Inarritu nu vei vedea Sagrada Familia sau Costa Brava. În acest film avem parte de cartiere mărginașe infestate de corupție, prostituție și suferință. În apartamentele extrem de mici din cartierul Santa Coloma gândacii și șobolanii fac casă bună cu oamenii. În subsolurile acestor clădiri sute de imigranți ilegali așteaptă , într-o mizerie de nedescris, ziua când vor putea ieși la suprafața și vor începe să spere la un viitor mai bun. În această lume trăiește și Uxbal (Javier Bardem), un om care își câștigă existența din plasarea imigranților ilegali , chinezi și senegalezi, la diverse firme de construcții și textile. Pentru a mai face câte un ban în plus Uxbal își exploatează abilitatea sa de a comunica cu morții mergând la casa rece din cartier și preluând informații de la persoanele decedate pe care apoi le comunică familiilor îndoliate. Nici pe plan personal nu pare să îi meargă prea bine: Uxbal are doi copii pe care îi crește singur fiind separat de soția sa alcoolică și bipolară. Ca și cum lucrurile nu ar putea să meargă mai prost de atât, personajul nostru află că este bolnav de cancer în stadiu terminal și că timpul său pe acest pământ se apropie de sfârșit. Dacă am fi fost la Hollywood cu siguranță am fi vizionat o poveste emoționantă în care personajul încearcă să-și facă ordine în viață și să se împace cu cei din jurul sau pentru a pleca din aceasta lume mulțumit. Cei din jur și-ar fi schimbat atitudinea față de el chiar și cei mai crunți dușmani ai săi ajungând să îl regrete. Dar nu! Acesta este un film european regizat de un mexican. Viața lui Uxbal pare să decurgă în aceeași parametrii, haosul punând stăpânire pe mintea sa treptat și încet. Lui Uxbal nu îi este frică de moarte întrucât a avut de a face cu ea toată viața sa , prin prisma talentului sau, însă îi este foarte frică de ce se va întâmpla cu copii săi – singurele persoane pe care le regretă acum că viața sa de muritor ia sfârșit.

Așa cum era de așteptat „Biutiful” nu a fost atât de bine primit ca și filmele sale americane. Javier Bardem a fost lăudat pentru prestația sa însă Inarritu a fost ușor criticat pentru intriga mult prea complicată a filmului. „Biutiful” este un film ciudat, complicat, destul de greu de urmărit, cu un amestec nemaiîntâlnit de pesimism și optimism (Inarritu lasă spectatorul să decidă care din cele două primează). După acest film regizorul s-a întors în America cu filmul „Birdman”, poate cel mai bun film al anului 2014.

Cu Alejandro Gonzalez Inarritu ne vom întâlni pe data de 15 mai, la librăria Șt. O. Iosif, la ora 20:00, când vă așteptam la proiecția filmului „Babel”. Intrarea este liberă!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *