Suge-o, Ramona!

Nu sunt un amator de stand up comedy autohton și nici un ascultător obișnuit al postului de radio la care activează Andrei Ciobanu (poate de aceea, uneori mă și întreb dacă nu cumva sunt strain de generatia mea sau macar de un segment reprezentativ al  ei). Cu toate acestea, nu am putut să trec cu vederea popularitatea exprimată în vânzările mari ale volumului cu un titlu atât de impudic, menit să zgândăre cu orice preț atenția cititorului: Suge-o, Ramona!, noul best-seller al sezonului și al Editurii Trei (după Cincizeci de umbre ale lui Grey, desigur) este o carte alcătuită din capitole disponibile deja într-o variantă online care au fost reunite și între copertele unui volum pe care lumea nu a ezitat să îl cumpere, deși s-a sfiit să-i pronunțe titlul, atunci când a pășit în librărie.

Evident, ca orice bestseller obraznic, încă din titlu, cartea lui Andrei Ciobanu a stârnit deja controverse, mai ales în mediul online: de la valul  copleșitor de critici pe siteuri populare și frecventate de cititori, precum goodreads și până la reacții mai acide sau mai bonome, pe diferite bloguri. Refuzând să mă contaminez prea mult cu aceste reacții,  care au variat de la amuzament și până la dezgust, am ales să citesc cartea lui Andrei Ciobanu fără să mă încarc cu prea multe prejudecăți.

Povestea ar putea fi privită ca un fel de bildungsroman, o cronică a experiențelor inițiatice ale protagonistului care trăiește tranziția extrem de improbabilă și de fantezistă  de la un adolescent timid la un adevărat magnet feminin. Toată această tranziție debutează și explodează odată cu prima decepție amoroasă care îl bântuie pe personajul ce își trăiește metamorfoza – de la retrasul molâu care pătează veceul într-un moment extrem de inoportun,  în primul capitol al cărții, la bărbatul sigur pe el, capabil să controleze jocurile relaționale de mai târziu. Diabolica Ramona (la care se face referinta  si in titlul volumului), întruchiparea dezechilbirului, histrionismului care amintește de personajul lui Rosamund Pike din filmul lui David Fincher,  Gone Girl, se dezvăluie a fi o mașteră intimidantă și calculată, anticipând efectele seducătoare asupra celor din jur și profitând la maxim de ele. Ea pare să fie, în perspectiva adolescentului Andrei, exact acel prototip inaccesibil pe care probabil că fiecare l-a cunoscut la vârsta protagonistului.

Incapabil să aibă parte de  relația dorita cu Ramona, dar păstrându-i amintirea și căutând, în diferite contexte răzbunări simbolice pentru indiferența ei, liceeanul Andrei are parte de inițieri erotice în alte companii feminine: Alina, Florina, Iustina, Andreea, Carmina, Carla, Anemona sunt doar câteva din figurile care vor aprinde imaginația și virilitatea protagonistului, pregătindu-i pretinsa maturizare. Doar că această maturizare, așa cum transpare pentru cititor e legată doar de acumularea unei experiențe sexuale iar confirmarea narcisică a atractivității sale și dilemele următoarei partide de sex par să fie cam singurele coordonate pe care  se împlinește evoluția protagonistului. Ele par a fi insa suficiente pentru Andrei care, la 25 de ani ajunge să se considere cu mult mai evoluat și mai capabil de angajamente și alegeri solide. Întreaga poveste dă, pe alocuri, impresia unui pretext pentru o cronică a celor mai variate și trăznite experiențe erotice pe care le trăiește Andrei, printre care se strecoară reprizele de confuzie, de oscilație între cele două modele amoroase, fiecare provocatoare în felul ei: jocul infinit, torturant (o variantă a filmului Jeux d enfants) cu diabolica și intangibila Ramona (mereu între polul răzbunării și al seducției inevitabile) și certitudinile relaționale generoase, de basm, aproape perfecte  trăite alături de Anemona. Partidele de sex și întreaga poveste sunt garnisite cu evocări explicite, cu limbaj cotidian, cu umor din acela scandalos, șocant: nu lipsesc tocurile, bikinii, cuburile de gheață, jointurile – cu vreo două excepții, toate experiențele sexuale sunt, asa cum ne sugereaza protagonistul,  de nivelul superlativului, sexul oral și anal ascund parcă promisiunea vieții eterne, se face sex la lumina frigiderului, femeile sunt mai ude ca sinistrații din Moldova după viituri, săruturile provoacă erecții mai puternice decât influența rusească în Ucraina etc. Referințele umoristice ale comparațiilor țintesc  subiecte populare precum: echipele de fotbal, seriale cunoscute(Game of Thrones), droguri ușoare etc.

N-aș reproșa volumului faptul că e plin de nerv, incorect politic, dens în umor de șantier, obraznic și narcisic. În fond, tocmai prin acumularea premeditată de spectaculos monstruos (inclusiv romantism de baltă, cu dedicații maneliste în discoteci obscure), autorul pare să ironizeze (să nu uităm totuși că e un comediant, sau se pretinde a fi) suma curiozităților grobiene și prostului gust contemporan pe care, deși le disprețuim, nu ezităm să le folosim drept sursă de amuzament și instrument de delimitare.

În ciuda eforturilor de a obține un comic prin efect de masă, prin cumularea de trăznăi, superlative și șocant demne de a asigura o emisie de ore întregi la showuri precum Capatos sau Acces Direct,  rețeta pe care mizează Andrei Ciobanu e exploatată prea mult: cartea e prea lungă pentru binele ei – poate și din cauza faptului că a fost scrisă într-un fel de foielton online înainte de a fi tipărită – abundența sexualului, a clișeelor situaționale și de personaj, circularitatea acțiunii dau senzația de repetitiv destul de repede. Poate că autorul a căutat să fuzioneze spiritul și tempoul stand-up-urilor tematice (sunt inserții textuale, ale unei voci metanarative, ca un fel de intervenții care îți amintesc pe undeva că naratorul nu se ia in serios) cu poveștile de amor și ceva nuanțe autobiografice, dar a întins acest experiment pe prea multe pagini.

Evident, cei care se încumetă la lectura unui astfel de volum e bine să o facă inarmandu-se cu destulă indulgență, cu o deschidere spre o altfel de lectură (dacă tot a fost școala altfel în această perioadă, am putea încerca și lectura altfel). Fără a-l lua prea în serios (Andrei Ciobanu își recomandă cartea drept o povestioară semi-amuzantă, fără pretenții scriitoricești), cochetând cu latura unui umor mai puțin rafinat, Suge-o, Ramona! poate fi o experiență cu garanții amuzante limitate, un fel de American Pie extins intre pagini, într-o variantă românească.

SUGE-O, RAMONA! – Andrei Ciobanu, Editura Trei, 2014

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.