Proiecția lunii mai – Babel

11/05/2015

cinemaLipsa de comunicare este , de multe ori, numită cea mai mare problemă a umanității încă din cele mai vechi timpuri. Comunicarea duce la discuție, împărtășire de opinii, reconciliere, înțelegere și așa mai departe. Cea mai evidentă piedică ce stă în calea comunicării este evident limbajul. Bariera de limbaj ne împiedică să comunicăm între noi iar calea de mijloc (o limbă de circulație internațională) nu este întotdeauna suficientă, multe sensuri și cuvinte pierzându-se în traducere. Uneori însă comunicarea refuză să apară chiar și când interlocutorii vorbesc aceeași limbă. Despre aceste lucruri a ales să vorbească Alejandro Gonzalez Inarritu în filmul său multinațional și poliglot intitulat extrem de sugestiv „Babel”. Un film impresionant filmat pe 3 continente (America de Nord, Africa și Asia), în 4 limbi (engleză, spaniolă, arabă și japoneză), cu o distribuție cu adevărat globală (SUA, Mexic, Maroc și Japonia). „Babel” completează trilogia morții , începută de regizorul mexican cu „Amores Perros” și continuată cu „21 de Grame”, încadrându-se perfect în stilul cinematografic adoptat de acesta la începutul carierei sale: mai multe povești fragmentate și întretăiate între ele care îți dezvăluie încetul cu încetul legătura și logica lor.

Într-o încercare de a prezenta intriga într-o formă lineară care să nu dezvăluie prea mult din secretele filmului „Babel” ar suna cam așa: în pustietatea deșertului marocan cei doi băieți ai unui crescător de capre se joacă cu pușca acestuia întrecându-se în vitejii. Slobozind gloanțe la întâmplare în singurătatea deșertului băieții nu realizează periculozitatea jocului lor. Aflați în excursie în Maroc într-o ultimă încercare de a-și salva mariajul soții Susan (Cate Blanchett) și Richard (Brad Pitt) sunt loviți de tragedie atunci când Susan este împușcată accidental. Cuprins de groază Richard își duce soția rănită în cel mai apropiat sat unde așteaptă (din ce în ce mai vlăguit de speranță) un elicopter pentru a o transporta pe aceasta la un spital. În SUA cei doi copii ai cuplului își așteaptă cuminți părinții. Dădaca lor Amelia (îndrăgita actriță de telenovele Adriana Barazza) plănuia să meargă în Mexic la nunta fiului ei însă întârzierea cauzată de accidentul lui Susan, îi dă planurile peste cap. Cum din San Diego până în satul mexican respectiv nu sunt decât câteva ore Amelia decide să meargă la nuntă alături de nepotul ei Santiago (Gael Garcia Bernal) și ia și copii cu ea, în ciuda faptului că aceștia nu au permisiunea scrisă a părinților pentru a părăsi țara . Imediat după nuntă Amelia se grăbește să se întoarcă pentru a nu avea probleme. Santiago se oferă să-i ducă înapoi deși a băut foarte mult. La graniță Santiago este depistat ca având mult alcool în sânge iar Amelia se hotărăște să treacă ilegal granița prin deșertul californian, cu cei doi copii după ea. Între timp în Japonia aflăm despre povestea adolescentei surdo-mute Chieko Wataya (Rinko Kikuchi) care , după trauma suferită de pe urma suicidului mamei sale, își caută drumul în viață încercând să se integreze într-o lume a sunetelor. O scenă absolut remarcabilă o arată pe Chieko străbătând , parcă purtată pe aripi de înger, un club extrem de zgomotos. Ca spectatori putem doar bănui că acel club este zgomotos întrucât sunetul este tăiat pentru această scenă tocmai pentru a ne pune în locul fetei. Fata este fascinată de ce vede în jurul ei (agitație, dans, depravare) chiar dacă nu poate auzi nimic. Rămâne să descoperiți cum aceste povești se leagă și formează , într-un final, morala acestui film:totul în viață (fiecare gest, fiecare vorbă, fiecare sunet) se plătește și cum lipsa comunicării duce la consecințe tragice; exact ca în turnul Babel.

„Babel” este un film foarte foarte complex dar nu este deloc greu de urmărit. Din păcate „Babel” a întrerupt , pentru o vreme, tradiția filmelor non-lineare cu povești multiple; tradiție începută de „The Killing” al lui Stanley Kubrick și dusă pe culmile gloriei de „Pulp Fiction”. „Snatch” și „Babel”. Perfecțiunea cu care acest film este realizat a ridicat ștacheta foarte sus așa că nu mulți sunt regizorii care se încumetă astăzi la astfel de filme. Chiar și Inarritu s-a îndepărtat de acest concept de film considerând , pe bună dreptate în mare măsură, că nu poate să realizeze mai mult de atât.

Vă așteptăm așadar vineri , 15 mai 2015, la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif pentru proiecția filmului „Babel”, un film de nota 10+. Intrarea este liberă!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *