Bogdan Suceavă: “Istoria României e pigmentată cu salturi din speranță în speranță.”

17/06/2015

Locuind de aproape 20 de ani în SUA, licenţiat în matematică, profesor la California State University, Fullerton, BOGDAN SUCEAVĂ  e un cercetător performant, recunoscut atât pentru contribuţiile sale ştiinţifice, cât şi literare. Publicist, eseist,   prozator tradus în mai multe limbi şi premiat, atât la noi în ţară, cât şi peste hotare, Bogdan Suceavă rămâne un  observator atent şi critic al realităţilor româneşti,  o personalitate care şi-a păstrat umorul şi subtilitatea în cărţile sale inspirate de fenomenele autohtone.  Despre volumele sale, preferinţele de lectură, umorul matematicienilor puteţi citi în interviul  acordat pentru www.libris.ro. Bogdan Suceavă este autorul lunii iulie 2015, pe www.libris.ro

suceava 2                                                                                                                     foto: Polirom

LIBRIS.RO: Domnule Suceavă se poate spune că pentru dumneavoastră a fost (totuși) mai întâi literatura (ați scris prima nuvelă la 17 ani), apoi v-ați dat licența în matematică, iar în cele din urmă v-ați reîntors la literatură, fară însă a părăsi matematicile.  În general oamenii văd un fel de fantă, de prăpastie, de opoziție  între cele două domenii, aleg și se dedică exclusiv unuia dintre ele; cum ați reușit să le păstrați echilibrat și să vă dedicați profesionist ambelor?! Care este schimbul pe care îl fac în dumneavoastră aceste două zone de preocupări și ce vă aduce buna lor coexistență?

BOGDAN SUCEAVĂ: La început a fost matematica, pentru că la 13 ani lucram din culegerea lui Țițeica, dar făceam asta în timp ce citeam Jules Verne. Dar cine vorbește de buna lor coexistență? Așa ceva nu există, e cel mult o legendă, care ascunde o furtună interioară. Coexistență da, dar nu e întotdeauna bună… Mi-aș dori să vă pot vorbi despre serenitate. E o dualitate care poate să-ți ruineze sănătatea. E o continuă bătălie lăuntrică între proiecte de mare anvergură, și fiecare din ele te acaparează întru totul. E extraordinar de dificil să lucrezi matematică, să rămâi activ în cercetare pentru mulți mulți ani și în timpul acesta să scrii și literatură. E o cursă cu obstacole la al cărei start te prezinți purtând o mare greutate. Cei care își reprezintă cele două domenii ca fiind foarte îndepărtate și cu puține punți de comunicare au dreptate. Să analizăm și altfel. Câți oameni le practică pe amândouă? Dacă am ajuns până aici și dacă am scris câteva cărți care au avut traduceri și care au reținut atenția unor cititori mi se pare că e un fel de minune pe teritoriul personal. A fost extrem de greu. Mulțumesc că ați observat asta. Nu e sănătos, dar nu mă pot opri.

LIBRIS.RO: Știm din romanul Noaptea când cineva a murit pentru tine că pentru studentul la matematică Bucureștiul revoluționar a fost un spațiu al confuziei, al oamenilor dezorientați, al hazardului și incompetenței ș.a.m.d. Dacă peste ani acest student ar deveni profesor la California State University at Fullerton, ce ar spune el despre toate cele petrecute în acel friguros decembrie 1989? Cum ar judeca acest eveniment fondator al democrației românești?

BOGDAN SUCEAVĂ: Aici ar trebui să produc prin copy & paste întregul text al romanului, pentru că, indirect, ascunzându-mă în spatele unui narator, tocmai am spus.  Am scris mult din acel roman în timpul unui semestru universitar când predam geometrie diferențială, și mă gândeam în fiecare zi ce minunat e că trăiesc într-un loc unde nu au loc revoluții, unde stabilitatea sistemului constituțional permite oamenilor o viață fără surprize politice. Asta fiind California. Stabilitatea politică înseamnă enorm pentru viața fiecăruia. Azi cred că societățile pierd din revoluții, din orice modificare constituțională, din orice șoc legislativ. Cu cât mai multe și mai intense revoluțiile, cu atât mai mare suferința unei societăți (avem exemple în istorie). Cu cât mai abrupte experimentele sociale, cu atât mai mult pierde întreaga societate. Cred că regimul politic al lui N. Ceaușescu n-ar fi putut fi schimbat altfel și nu ne rămâne decât să regretăm că România de atunci a fost condusă de oameni lipsiți de o bună înțelegere a istoriei. O altă abordare politică a acelor schimbări ar fi ajutat mult mai mult României.

LIBRIS.RO: În Memorii din biblioteca ideală spuneți că vă străduiți să citiți numai din plăcere, vă întreb cât reușiți într-adevăr și care sunt, de pildă, titlurile și autorii trecutului imediat care v-au dat satisfacție? În plus, care ar fi recomandările literare pe care le-ați face?

BOGDAN SUCEAVĂ: M-am străduit să citesc cărți frumoase, dar nu am fost ferit de lecturi din obligație! Doar de-aș aminti anii de școală, unde nu întotdeauna manualul pe care-l urmează un curs e cel care-ți place ție (și am fost student la zi vreme de 12 ani, până am terminat doctoratul la Michigan State University). Am citit și multe cărți pentru că trebuia. Dar să ne întoarcem la lecturile recente. Au început să mă atragă tot mai mult volumele de nonfiction, eseistica de bună calitate, și sunt autori pe care îmi propun să-i citesc complet, precum Sylvain Tesson, Sven Lindqvist, Alessandro Baricco, Pico Iyer (nici nu știu câte dintre lucrările lor sunt traduse în română; eu citesc pe lângă română și engleză, și în franceză și spaniolă, iar când urmăresc un autor îi găsesc cărțile într-una dintre limbile la care am acces).

Dar să revenim la romane. Un roman eveniment este Europeana, o scurtă istorie a secolului douăzeci, de Patrik Ouředník, excelent tradus în română de Helliana Ianculescu. E o expunere sintetică a unor fapte istorice care acoperă cea mai tragică perioadă a lumii în doar 150 de pagini, o tehnică literară foarte interesantă, care permite alăturarea umorului și a tragicului într-un fel greu de realizat într-un alt stil. Iar alăturarea aceasta pune în evidență nuanțe de absurd ale lumii europene din veacul douăzeci. Am citit și alte romane ale lui Ouředník și văd că nu a mai recurs la aceeași soluție literară în alte părți (romanele de la Dalkey Archive Press includ și The Opportune Moment, 1855; și Case Closed; în franceză i-am citit și un volum de versuri și e extrem de bun și ca poet). Mă bucur că Editura Vremea aduce Europeana în fața cititorilor români.

Un roman superb pe care l-am citit recent a fost The Moor‘s Account, de Laila Lalami, care a fost nominalizat pentru premiile Pulitzer (dar nu a câștigat, ceea ce nu-mi influențeză prin nimic admirația față de acest roman). E genul de ficțiune istorică pe gustul meu, cu motivație literară solidă născută dintr-o lacună de informație istorică. Povestea e excelent executată, cu solidă înțelegere a tuturor culturilor implicate, de la cea portugheză și spaniolă, la cea marocană și culturile tradiționale nativ americane. Sunt tare curios ce editură românească va avea inteligența de a traduce cartea aceasta.

Am o vară bună când parcurg uneori o carte la fiecare două sau trei zile. Aș putea să vă povestesc multe despre cărți, dar n-aș dori să abuzez de spațiul acesta.

suceava 1                   foto din arhiva personală a autorului: Bogdan Suceavă  cu Philippe Loubière, la Salon du livre 2013, Paris

LIBRIS.RO: Aveți o idee înaltă despre literatură (ca demers de esențializare, de sintetizare, care propune și descrie soluții complete, care cercetează și explorează posibilitățile realității etc.), cum vedeți de la nivelul acestor convingeri poezia și proza românească de azi?

BOGDAN SUCEAVĂ: Cred că sunt ani dificili pentru autorii români. E extrem de greu pentru cei foarte tineri, care ar putea să fie demoralizați de spectacolul trist pe care clasa politică îl dă în fiecare zi. Mi-e greu să gândesc literatura română într-o capsulă independentă de ceea ce se petrece în spațiul politic. Mă tem că tinerii cei mai talentați și inteligenți sunt încurajați să părăsească România. Mă tem că unii ar putea întoarce spatele literaturii române. Cât despre autorii ale căror cărți au trecut prin colecția Ego. Proză a Poliromului, ei sunt acum la vârsta maturității creatoare și ar fi foarte bine pentru literele românești dacă în anii aceștia ei și-ar da măsura. Indiferent unde se află acum în lume.

LIBRIS.RO: Romanul  „Venea din timpul diez”, aflat deja la a treia ediție (Polirom 2004, 2010 și 2014), este o parodie amară despre România anilor 90, o parodie care se susține pe 238 de pagini (ediția din 2014), fără minusuri, fară scăderi. Se datorează această dificilă reușită, acestă păstrare de ton și de conținut ordinii și structurii unei minți matematice? Există vreo legătură între ironie/autoironie și matematică?

BOGDAN SUCEAVĂ: Categoric! Matematicienii au un spirit critic pătrunzător și o luciditate care uneori se apropie de cinism. Umorul e un corolar. Diagnosticul pe care unii dintre ei îl dau unor probleme sociale sunt corecte și de o mare exactitate. Când îl ascultați pe profesorul Solomon Marcus (cu care am avut norocul de a studia analiza matematică în anul universitar 1989-1990) nu se întâmplă oare să simțiți ce  înseamnă luciditatea matematicianului? Mi-am dorit să scriu în Venea din timpul diez o comedie pe baza ideilor politice românești. Mă bucur că am amuzat, mă bucur că rezistă, m-a bucurat enorm că volumul a avut o receptare pozitivă în patria celor mai inteligente comedii politice (adică în Cehia). Mi-aș dori să mai pot scrie comedie românească, numai că între timp ceva s-a stricat… A scăzut capitalul de speranță din spațiul românesc. E foarte greu să scrii comedie cu material politic când lucrurile nu merg spre mai bine.

LIBRIS.RO: Cum v-a venit ideea acestui surprinzător, dureros roman? Ce v-a inspirat? Căror temeri răspunde acest text?

BOGDAN SUCEAVĂ: M-am intersectat cu mulți nebuni în primii 26 de ani de viață, cât am locuit numai în România, și i-am văzut manifestându-se, țipând, exprimând un fel de idei, făcând politică în timp ce țineau o cărămidă în mână. A trebuit să folosesc cumva acest material, nu credeți? Unii m-au atacat pe mine, așa erau vremurile. Trebuia să convertesc în ceva emoția lirică intensă pe care această experiență mi-a adus-o.

diez

LIBRIS.RO: În roman, profesorul Diaconescu ne spune că „nici literatura, nici teoria nu pot influența istoria”. Cât să îl credem pe profesor și ce rost îi dăm atunci literaturii?

BOGDAN SUCEAVĂ: În contextul din roman, intervenția profesorului Diaconescu (un personaj cu un talent deosebit de a face prostii) e o glumă. Mi se cere oare să explic o glumă? Bine, hai să încercăm. Puteți să-mi dați dumneavoastră un singur exemplu în care literatura a influențat istoria? Treceți în revistă întregul amplu domeniu al istoriei, de la Socrate și până azi: ce carte de literatură a determinat esențial vreo turnură a vremurilor? Dacă descoperiți vreuna atunci gluma nu se susține.

LIBRIS.RO: Vespasian Moisa, personajul în jurul căruia se concentrează toate energiile romanului, pare a avea în propriul nume drama și contradicția situației sale: pe de o parte Vespasian poate face referire la cuvântul livresc denumind closetul public (reflectă sau poartă mizeriile conaționalilor săi, este voce a marginalilor), pe de altă parte Moisa este clar o trimitere la întemeietorul religiei mozaice (are capacitatea să indice, să inspire un drum viabil). Putem decripta astfel considerând că  “numele stă pe om”?

BOGDAN SUCEAVĂ: Tehnica aceasta a fost folosită perfect de I.L. Caragiale, și reinventată de Divertis mai aproape de zilele noastre. Vespasian e un nume de împărat roman, iar rolul de profet al personajului nostru poate justifica numele său de familie.

LIBRIS.RO: Ce are în plus Marian Tihomir față de Vespasian Moisa? Ar fi trebuit să accepte și el ca Împărăția să-i fie din lumea aceasta?!  Să se potrivească românului autocrația și teocrația?

BOGDAN SUCEAVĂ: Faptul că Venea din timpul diez are un final ciclic e un alt element de comedie, destul de similar cu întoarcerea unui erou de desen animat, imediat după ce-l vedem distrus în scena precedentă. România s-a agățat mereu de câte un salvator, cel mai recent a fost cu Traian Băsescu, în care unii și-au pus speranțe (mărturisesc că mi-e greu să înțeleg de ce), iar când acesta a ieșit din scenă (cam pe ușa din dos), iată multe speranțe investite la ultimele alegeri în Klaus Iohannis, de la care se așteaptă foarte mult. Istoria României e pigmentată cu salturi din speranță în speranță. Ce ar avea în plus un profet virtual față de precedentul? Nu știu, să lăsăm poporul să vorbească. Oare nu are poporul întotdeauna dreptate?

suceava 3                                                                                                          foto: Polirom

LIBRIS.RO: Domnule Suceavă, e așa nebună România? Chiar toată dileala asta este prezentă în toate straturile societății și se manifestă simultan?! Să fie boala mai veche de timpurile lui Mateiu Caragiale și să fie până azi și pentru mâine fără leac? Care este  „soluția completă” ?

BOGDAN SUCEAVĂ: La prima întrebare răspunsul e da. La ultima întrebare, soluția ar fi ca fiecare român să fie mistuit de pasiunea de a se comporta normal, de a trata cu respect pe cei din jur, să fie corect și exact, să nu întârzie și să nu fure, să nu mai exagereze, să nu mai răspundă insultei cu insultă și, în caz de nevoie, să nu pună mâna pe piatră, precum cei educați în spiritul culturii Hamangia, ci să recurgă la lege. Așadar, asta ar fi soluția completă, pe care dvs mi-o cereți. Vă las pe dvs să apreciați când viața va aduce o soluție naturală acestor chestiuni.

LIBRIS.RO: Dat fiind faptul că romanul atinge lucruri extrem de sensibile vă întreb ce reacții a stârnit? Ce mesaje ați primit? Nu v-au „amendat” românii verzi și habotnicii? B.O.R. nu a pus romanul la index?

BOGDAN SUCEAVĂ: Ceva magic se petrece: unele dintre personajele mele vin la lansările de carte sau la discuțiile pe marginea acestui roman. Nu mai doresc să mai fac prezentări publice ale acestei cărți, de teamă să nu inspir coagularea unor energii vehemente. Cuvântul scris ne protejează de contactul cu cei care văd apariții teribile și doresc să ni le comunice imediat.

LIBRIS.RO: În 2011 romanul „Venea din timpul diez” a fost tradus în engleză. Cum a fost primit de către cititorii englezi și americani? Nu a întărit el toate stereotipurile legate de români? Nu a lărgit zâmbetele lor condescendente?

BOGDAN SUCEAVĂ: Au fost reviews pline de interes, pentru că seria Writings from an Unbound Europe ajungea la un public inteligent și bine informat. (Colecția aceasta nu mai există azi.) O căutare cu google poate scoate la iveală aceste comentarii. Am avut întâlniri în care mi s-a părut că elementul de comedie a trecut foarte bine la traducere, și asta era ceea ce mi-aș fi dorit cel mai mult, să se înțeleagă glumele. Dacă putem glumi despre ideile politice ale unei culturi, înseamnă că o înțelegem, și cu asta cred că am făcut un mare serviciu istoriei României din secolul XX. Atunci când Sean Cotter a discutat cu studenții lui la University of Texas at Dallas cartea aceasta, le-a spus întâi de toate că it‘s ok to laugh. Asta e important să se știe, că românii au simțul umorului. Am mai prezentat romanul și la Arizona State University, University of California at San Diego, Columbia University, precum și-n alte locuri. A fost foarte bine că am trecut prin experiența aceasta, acum știu ce se poate întâmpla cu un roman românesc. Dar, cu riscul să mă repet, mie-mi pasă cel mai mult de ceea ce simt cititorii din România și Moldova. Sunt povești menite să se spună între noi.

LIBRIS.RO: Și în acest roman și în  „Miruna, o poveste” avem cam același imaginar alcătuit din elemente de ruralitate precreștină și ortodoxie, vă întreb (cu reținere): sunteți un credincios domnule Suceavă? Apoi, cât permite luciditatea, ironia și matematica păstrarea vie a acestei moșteniri din copilărie?

BOGDAN SUCEAVĂ: Sunt întrebări care înaintează pe teritoriul cel mai discret al vieții private, și asupra opțiunii de a le răspunde am câteva rezerve într-o lume în care calitatea unghiilor false a unor starlete atrage mai mult impact decât literatura. M-aș bucura să mă contraziceți. Indiferent care ar fi răspunsul meu, nu l-aș aminti aici. Vă spun doar că am citit cu mare plăcere multă literatură patristică și unele dintre ideile mele literare s-au născut într-o zonă apropiată tradițiilor spiritualității ortodoxe. Documentarea pentru fiecare roman e esențială. Cred că e important pentru cei care cresc într-una dintre tradițiile culturale românești (cea ortodoxă) să aibă acces la ceea ce se numește Sfânta Tradiție și la literatura ei. Asta dacă dorim să ținem seama de coloritul local al culturii române. O dificultate pentru cititorul din zilele noastre, ca și pentru cel din timpurile viitoare, va fi să nu adoarmă pe paginile referințelor originare, pentru că acum sunt alte vremuri, iar cantitatea de atenție disponibilă pe planetă nu pare a fi în creștere. În plus, facebook și twitter nu par a ajuta capacității de concentrare a cititorilor…

 Interviu realizat de Laurențiu-Ciprian Tudor, pentru www.libris.ro.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *