Despre tristetea maturizarii… la Clubul de Lectura

29/08/2015

Finalul lunilor de vară e întâmpinat cu nostalgia faţă de zilele lungi  şi calde, vacanţele memorabile şi promenadele nesfârşite. La sfarsitul lunii august, ne-am reîntâlnit însă cu aceeaşi plăcere,  la Librăria Şt.O.Iosif Braşov pentru a discuta despre un volum care a făcut istorie la vremea apariţiei şi care a dat tristetii o adevarata reputatie.

VINERI, 28.08.2015, în Salonul Şt.O.Iosif am găzduit o nouă ediţie a CLUBULUI DE LECTURĂ, la care am împărtăşit impresii despre romanul lui Francoise Sagan, apărut într-o nouă traducere la Editura Polirom în acest an, anume Bonjour tristesse.

clublectura

Am deschis evenimentul mărturisindu-mi uimirea în ceea ce priveşte vârsta autoarei care a semnat această naraţiune la 19 ani, reuşind să surprindă, prin personajele sale. diferite etape ale vârstei femininului într-o compoziţie de scurtă întindere, dar şi un portret convingător al adolescenţei în care contradicţiile, naivitatea şi ludicul care are uneori consecinţe imprevizibile, sunt omniprezente. Mi-am exprimat curiozitatea în ceea ce priveşte  impactul unei asemenea lecturi asupra generaţiilor contemporane, dat fiind faptul că, în anii 50, această poveste a contribuit la emanciparea socio-culturală.

Alţi cititori au fost de părere că povestea lui Sagan reţine un aer neverosimil şi că pare mai degrabă o fantezie, terapeutică sau nu, despre felul în care adolescenţii visează să intervină în viaţa adulţilor. Cecile este un personaj care, deşi recunoaşte la început că nu îi place să reflecteze sau să facă alegeri ajunge în cele din urmă să desfăşoare un plan destul de elaborat pentru a o face pe viitoarea ei mamă vitregă geloasă.

Alţi cititori au remarcat faptul că titlul romanului nu a fost tradus în limba română şi au încercat să găsească o semnificaţie pentru acea tristesse pe care o salută protagonista romanului care nu pare însă să marcheze profund destinele protagoniştilor.

S-a discutat şi despre reacţia lui Cecile la schimbarea din viaţa ei şi a tatălui ei, odată cu apariţia lui Anne. Unii cititori au fost de părere că scenariul pregătit de Cecile a fost motivat nu atât de frustrarea la regulile şi ordinea impuse de Anne, cu care Cecile nu era obişnuită, ci mai degrabă a fost motivată de atitudinea superioară a lui Anne, a faptului că nu a luat-o în serios pe viitoarea ei fiică vitregă.

Atmosfera libertină din roman, aşa cum a sugerat unul dintre participanţi şi chiar portagonista romanului ar putea fi o metaforă pentru întreagă Franţă din acea perioadă, din anii 50, atâta timp cât Hexagonul descoperea în decada postbelică primii ani de prosperitate şi emancipare, de trai boem, după perioada  grea a războiului.

S-a discutat despre modelul parental autoritar versus modelul parental centrat pe prietenie şi aprofundare psihologică, despre nevoile universale ale adolescentului dar şi despre cele particulare, asociate unei epoci, despre felul cinic sau, dimpotrivă, admirabil în care tatăl şi fiica au trecut peste dispariţia lui Anne,  despre nuanţele limbii franceze şi traducerea lor în limba română.

Ceai, o carte provocatoare şi discuţii interesante… în această atmosferă am petrecut o nouă  după amiază  la Clubul de Lectură,  la finalul verii. Ne revedem în luna septembrie!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *