Radu Pavel Gheo: “Tot mai bine e sa fii scriitor. In ce scrie, scriitorul e propria lui orchestra.”

26/01/2016

Sunteti curiosi sa aflati cum arata biblioteca unui scriitor? Cate volume contine? Care este cartea, din biblioteca personala pe care o indrageşte cel mai mult? Sunteti curios sa aflati ce carti si-au propus scriitorii romani sa citeasca in perioada urmatoare? Va doriti sa aveti in biblioteca proprie carti cu autograful autorului?

Incepand din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cartilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanti scriitori romani ai momentului. In luna februarie din 2016, scriitorul care isi dezvaluie relatia sa cu lectura si biblioteca personala  este… RADU PAVEL GHEO!

radu gheo

LIBRIS.RO:  Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

RADU PAVEL GHEO: Sînt obsedat de cărţi, am fost aşa de cînd eram copil. În timp, am ajuns să strîng o bibliotecă ce îmi depăşeşte puterile de cititor: mă tem că n-o să ajung să citesc niciodată tot ce am în casă, nici tot ce aş vrea. Nu mi-am numărat cărţile, dar, la o evaluare aproximativă, cred că am vreo cinci mii de volume. O parte stau pe rafturile care acoperă vreo patru pereţi din apartamentul – şi-aşa înghesuit – în care stau, iar o parte le-am dus la ţară, acasă la maică-mea, pentru ca Alina şi cu mine să ne mai putem mişca prin camere. Cărţi valoroase, adică ediţii bibliofile sau vechi, care să coste mult, nu prea am. La categoria asta s-ar putea încadra, poate, cărţile cu autograf – nu ştiu de ce, dar îmi plac autografele, mi se pare că personalizează un exemplar dintr-o ediţie, ca semnătura pictorului pe un tablou. Ţin mult, de exemplu, la volumele cu autograf ale Gabrielei Adameşteanu, Hertei Müller, ale lui Philip Roth, Ray Bradbury, Emil Brumaru, Costache Olăreanu, dar şi la cele cu autografele prietenilor mei, colegi de generaţie şi de scris. Însă cartea care mi-e cea mai dragă e, de vreo douăzeci şi cinci de ani, Maestrul şi Margareta, romanul lui Bulgakov. Mi se pare romanul cel mai apropiat de perfecţiune şi în Noapte bună, copii! am ascuns în text cîteva trimiteri-omagiu la romanul ăsta.

LIBRIS.RO:  Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare? 

RADU PAVEL GHEO:  Eu lucrez ca redactor de carte la Polirom, aşa că minimum opt ore pe zi citesc oricum. E drept că e un alt tip de lectură decît cea de plăcere, dar chiar şi aşa, la muncă, descopăr cărţi şi autori excelenţi, cuceritori, inteligenţi, interesanţi. În timpul liber mai citesc o oră, două, în weekenduri chiar mai mult. Mi se pare că nici nu se poate altfel. Dar rămîn mereu în urmă cu cititul. Am pe raftul cu cărţi de citit „imediat“ o mulţime de volume şi mereu vin altele care le înlocuiesc. Acum aşteaptă acolo primul volum din Povestirile din Kolîma de Varlam Şalamov, romanul lui Steinbeck Fructele mîniei, pe care m-a apucat pofta să-l recitesc, Rebarbor al lui Monciu-Sudinski, un roman al unei autoare din Cehia, Katerina Tučkova, Dumnezeiţele din Moravia, volumul al V-lea din Operele lui Emil Brumaru… şi mai sînt cîteva.

LIBRIS.RO:  Ce le putem transmite tinerilor care nu citesc, şi nu numai tinerilor, pentru a-i face să prindă drag de carte, de lectură? 

RADU PAVEL GHEO: Că e mai mare păcatul să nu citeşti. Ştiu că e greu să convingi pe cineva că merită să citeşti cărţi, dar, pe de altă parte, cei care nu citesc – mai ales tinerii – pierd foarte mult pe termen mediu şi lung. Chiar şi scurt. Nu-i vorba numai de educaţie, deşi e aşa de uşor să recunoşti omul fără lecturi şi fără vocabular, cu o română de autobază, culeasă de la televizor, că te apucă şi jalea. Dacă tot ne raportăm cu atîta admiraţie la Occident, e bine să spunem că acolo oamenii citesc, tinerii citesc şi se mîndresc cu cultura lor. Mai sînt şi alte motive. Uite, cu riscul de a părea frivol, o să zic că în adolescenţă am avut destul succes la fete cu ajutorul lecturilor: mai un citat dintr-un poet, mai o frază inteligentă sau doar cu cîrlig din vreun eseist-filosof… Lecturile îţi dezvoltă abilitatea de a vorbi, de a „vrăji“, îţi dezvoltă imaginaţia şi inventivitatea. Oamenii de succes au lecturi extinse (OK, România e plină de excepţii, dar în spatele fiecărui om de succes needucat de la noi se ascund compromisuri, mizerii şi umilinţe). Şi-apoi plăcerea pe care ţi-o oferă cititul are ceva unic: cînd citeşti, participi la poveştile din carte cum n-o poţi face altundeva.

LIBRIS.RO:  Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale? 

RADU PAVEL GHEO:  La nivelul la care e şi cultura română în contextul culturii universale, pentru că altfel nu se poate. Avem azi scriitori foarte- foarte buni, cel puţin de talie europeană, dar ei sînt dependenţi de prestigiul culturii române. Iar culturile mici, oricît ne-ar deranja faptul ăsta, stîrnesc un interes mic. Altfel, ca individualităţi, destui scriitori români, dacă ar fi fost englezi sau germani, ar fi avut succes, relevanţă şi prestigiu internaţional.  Partea bună e că azi literatura română este mult mai vizibilă decît era acum douăzeci de ani şi e, zic eu, în ascensiune – atît cît se poate în contextul dat, cel de cultură mică.

LIBRIS.RO: Ce autori români aveți în bibliotecă? Ce autori români vă place să citiți?

RADU PAVEL GHEO:  Cam o treime din biblioteca mea e formată din autori români din toate epocile. Literatura română mă interesează teribil, fiindcă merită tot interesul. Citesc scriitori români cît de des pot şi cu multă plăcere, mai ales că îi citesc nemediat – adică fără traducere –, deci am acces direct la limbă, la stil, la subtilităţi şi aluzii culturale. În ultima vreme m-am concentrat mai mult pe literatură contemporană, ceea ce înseamnă de fapt trei-patru generaţii literare: scriitori care au debutat în anii 1970, în anii 1980, acum cinci ani… Asta şi fiindcă vreau să fiu la curent cu ce se întîmplă în literatura română, dar şi fiindcă literatura de azi vorbeşte despre lumea în care trăiesc. Citesc cu plăcere şi autori clasici ori clasicizaţi, chiar din epoci demult trecute. Mi-au plăcut grozav scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri, îmi place Costache Negruzzi, recitesc cu mare plăcere Eminescu sau Slavici, prozatorii interbelici, apoi Preda, Sorescu, Adameşteanu, Cărtărescu, Sorin Titel… N-am reţineri ori restricţii: avem autori români foarte buni şi ar fi păcat să nu mă bucur de scrierile lor.

LIBRIS.RO: Ce s-a schimbat, din punct de vedere cultural, în România, în ultimii 25 de ani?

RADU PAVEL GHEO:  Multe, foarte multe s-au schimbat. Cel puţin în spaţiul literaturii eu cred că perioada actuală, adică ultimul sfert de secol, e comparabilă ca valoare şi ca diversitate cu epoca interbelică. S-ar putea ca unii să nu fie de acord cu asta astăzi, dar peste cîteva decenii aşa se va vedea epoca noastră. Avem scriitori foarte buni, unii intră încet-încet şi într-un circuit european – atît cît poate intra un autor român – şi se publică mult, apareliteratură de toate genurile, de la scrieri de consum la opere de mare rafinament şi erudiţie. Mai prost stăm cu publicul, poate cel mai prost din Uniunea Europeană, dar aici e de vină mai degrabă proasta aşezare a lucrurilor în România, educaţia precară şi sistemul de învăţămînt greoi şi devalorizat, care macină la fel de mecanic ca în anii 1980, doar că acum macină în gol.

LIBRIS.RO:  Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Radu Pavel Gheo pe Radu Pavel Gheo?

RADU PAVEL GHEO:   Am scris întotdeauna cu gîndul să-mi seduc cititorii. Pentru mine scrisul e o artă a seducţiei. Nu mă văd într- un turn de fildeş sau undeva la o catedră, de unde explic sensul vieţii unor discipoli imaginari. Mă văd în mijlocul unor oameni, la un foc de tabără, încercînd să le spun poveşti care să-i ţină treji şi să le dezvăluie ceva din farmecul lumilor închipuite de mine. Şi imaginez  poveşti care să-mi placă şi mie, pentru că dacă m-aş plictisi pe mine însumi atunci cînd le scriu, ce rost mai are să-i chinui şi pe alţii cu ele?

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

RADU PAVEL GHEO:  Zău că nu ştiu. De pe la patru-cinci ani, cînd am aflat că există cărţi şi că poveştile din ele sînt scrise de oameni, mi-am visat să devin scriitor. Poate că asta se cheamă vocaţie. Alte arte nu m-au atras prea mult. A, într-o perioadă, prin studenţie, am încercat să cînt la baterie. Vreme de trei luni am bubuit în tobe alături de doi prieteni chitarişti cu care voiam să facem o trupă rock. Poate că e mai bine că nu ne-a ieşit: bătutul tobelor se încadrează la limită în „chemarea muzelor“ şi un toboşar e doar o parte dintr-o formaţie. Tot mai bine e să fii scriitor. În ce scrie, scriitorul e propria lui orchestră.

Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro.

Sursa foto: timisoreni.ro

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *