Un film de succes nu are, din păcate sau din fericire, o rețetă garantată. Sunt prea mulți factori ce trebuiesc luați în considerare pentru ca filmul să fie executat precum o ecuație matematică iar produsul final să fie exact cel preconizat la începutul producției. Pentru ca un film să aibă succes la publicul larg acesta trebuie să aibă o poveste ușor de urmărit, dar totuși și puțin sofisticată pentru a fi captivantă, actori cunoscuți, un ritm alert, imagini frumoase și muzică memorabiliă. Pentru ca un film să aibă succes la critici el trebuie să aibă un regizor respectat, nu trebuie să-și dezvăluie subiectul și intențiile în totalitate și trebuie să evite cu orice preț clișeele comercialismului. Este foarte greu ca toate aceste condiții să fie împlinite, de aceea regizorii se împart în două categorii: cei care vor să facă pe plac publicului larg (profitabili însă ocoliți de prestigiile festivalurilor și criticilor) și cei care vor să facă artă (adorați de critici, festivaluri și un număr mic de privitori însă detestați sau ignorați de publicul larg și deci foarte neprofitabili). Din când în când mai apar și exceptii, adică filme care sunt pe placul ambelor categorii. Un astfel de film este “McCabe și Dna. Miller”; regizor respectabil (Robert Altman), actori celebrii (Warren Beatty și Julie Christie), evitare totală de clișee (un western de dragoste într-un decor acoperit cu zăpadă), o poveste captivantă, imagini superbe și muzica hipnotică a marelui Leonard Cohen.
Filmul începe cu sosirea cartoforului John McCabe (Warren Beatty) într-un orășel uitat de lume de pe frontiera Vestului Sălbatic. Însă acest orășel nu este stereotipul Vestului Sălbatic pe care îl veți întâlni în filmele cu John Wayne sau Clint Eastwood; în acest orășel deșertul este înlocuit cu munții iar nisipul cu zăpadă. Odată ajuns aici, McCabe are de gând să înființeze un bordel și să devină bogat. Însă bordelul lui McCabe nu este altceva decat un cort improvizat printre mormanele de zăpadă, așa că planul bărbatului pare să eșueze lamentabil. Spre norocul său, în orășel ajunge și Dna. Miller (Julie Christie), o matroană cu experiență care îl va ajuta pe McCabe să pună pe picioare un bordel de 5 stele cu condiția ca ea să devină partenera lui de afaceri. McCabe se vede nevoit să accepte condițiile Dnei Miller și astfel afacerea lor devine cea mai prosperă din oraș. Înca de la inceput este evident pentru toată lumea că McCabe o place pe Dna. Miller, însă intențiile și sentimentele femeii nu sunt niciodată explicate sau exploatate pe deplin. Acest joc ciudat al iubirii dintre cei doi, mai degraba mocnește decât să ardă tinând spectatorul în priză până la final. Pe fundalul poveștii lor de dragoste avem o Americă sălbatică în plină de dezvoltare; compania de căi ferate vine în oraș și dorește să cumpere bordelul pentru a-l dărâma și face loc liniei ferate ce va ajunge până la Oceanul Pacific.
Regizorul acestui film neconvențional este un Robert Altman. Robert Altman a fost considerat rebelul Hollywoodului neînscriindu-se în niciunul din curentele existente în capitala filmului. Ca orice regizor celebru, Robert Altman a avut multe particularități care făceau filmele sale să fie cu adevărat ale sale. Cea mai cunoscută trăsătură a sa era că își punea actorii să vorbească unii peste alții în încercarea de a reda dialogurile umane așa cum sunt ele in viața reală: dezordonate si haotice. Acest haos studiat i-a adus faimă în lumea filmului iar tipul acesta de dialog poartă acum denumirea de altmanian. Un singur film face exceptie de la această particularitate și acela este „McCabe și Dna. Miller’, deoarece Altman a vrut să se concentreze exclusiv pe povestea celor două personaje. Pe coloana sonoră a filmului regăsim cântecele celebrului cantautor de folk Leonard Cohen. Interesant este că aceste cântece nu au fost scrise special pentru film (ele au fost înregistrate pe albumul de debut al lui Cohen apărut cu un an mai devreme) însă versurile și tonalitatea lor se potrivesc perfect subiectului tratat de Altman. Totul pare să se potrivească perfect în acest western de dragoste (la fel de fascinant în 2016 precum în 1971), iar magia pe care acest film o emană, cel mai probabil nu va mai fi recreeată niciodată.
Vă așteptăm așadar vineri, 12 februarie 2016, la Librăria Șt. O. Iosif, la ora 20:00, pentru proiecția filmului „McCabe si Dna. Miller”. Intrarea este liberă!