Noi, cititorii despre NOI, romanul lui David Nicholls

26/02/2016

După amiaza ultimei vineri din luna februarie a fost departe de o gravitate iernatică, de zăpezi şi timp mohorât, ci s-a dovedit de-a dreptul primăveratică, oglindind parcă  atmosfera romanului despre care am discutat la Librăria Şt.O.Iosif Braşov – o poveste care deşi atinge teme cu o anumită greutate precum viitorul vieţii de cuplu, relaţiile dintre copii şi părinţi, păstrează pe undeva un ton melodramatic, dulce-amărui.

VINERI, 26.02.2016, ne-am reîntâlnit în Salonul Şt.O.Iosif Braşov, pentru o nouă ediţie a Clubului de Lectură, eveniment la care am împărtăşit impresii pe marginea romanului lui David Nicholls, NOI (Editura Litera, 2015), alături de cititori care au participat în număr îmbucurător de mare.

20160226_185318

Am deschis evenimentul, evocând elementele care mi-au plăcut în cartea scenaristului britanic: amestecul echilibrat între o carte de călătorii şi o poveste de familia, explorarea impactului pe care timpul îl are asupra unei căsnicii (atât capacitatea sa de a întări dar şi de a degrada o relaţie), ideea de maturitate ca stare deschisă spre lecţii de viaţă la orice vârstă, spre o reevaluare dinamică a existenţei, spre cântărirea fragilităţii proiectelor umane pe care uneori ni le imaginăm indestructibile şi durabile. Tensiunea din familia lui Douglas şi Connie este filtrată prin lentile pline de umor, ironie dar şi luciditate iar personajele sunt departe de a fi unidimensionale, desprinse din tipare, devenind vii şi plauzibile.

Alţi cititori au remarcat faptul că Douglas, protagonistul romanului e luat prin surprindere de criza familială pe care o experiemntează şi, oricât s-ar strădui să o remedieze, punând în joc competenţele omului de ştiinţă, eforturile sale eşuează, abordarea sa dovedindu-se a fi insuficientă.

Mariei Anghelescu i-a atras atenţia relaţia dintre fiul lui Douglas şi tatăl său, fundamentată pe atitudinea de dispreţ pur şi consistent. Din punctul de vedere al vorbitoarei ideea turului a fost o greşeală de la bun început, atâta timp cât un adolescent de 15 ani care are nevoie de autonomie, poate chiar de independenţă, are nevoie să-şi facă propriile alegeri şi nu va putea trăi experienţa iniţiatică impusă de tatăl său. Douglas are şi el ciudăţeniile lui: în ciuda faptului că pare să îşi iubească soţia mult, nu are capacitatea de a se exprima convingător în acest sens.

Unii cititori au fost de părere că turul Europei pe care îl încearcă familia britanică şi povestea cuplului sunt de fapt două parcursuri cu o evoluţie în strânsă legătură, în care se implementează strategii similare: ambele sunt bine programate şi proiectate, ambele sunt marcate de intervenţia metodică şi riguroasă a lui Douglas şi, cu toate acestea, ambele eşuează (sugerând în subtext că anumite experienţe au nevoie de mai mult decât de o atitudine ştiinţifică în abordare). Aceiaşi cititori au fost impresionaţi de calmul discuţiilor, de absenţa exploziilor emoţionale, chiar şi în situaţii extrem de tensionate.

Augusta Ciolan a fost de părere că povestea lui Nicholls este extrem de credibilă în portretizarea despărţirii oneste a doi oameni care realizează, chiar şi după ani de istorie comună, că nu îşi mai pot fi de folos unul altuia. Chiar dacă atât Connie cât şi Douglas au fost salvatori unul pentru celălalt la momentul întemeierii căsniciei, ulterior, după consumarea acelei nevoi de a fi salvat, diferenţele ireconciliabile de personalitate şi-au spus cuvântul şi au pregătit terenul pentru o evoluţie separată a personajelor.

Horia Nilescu nu a fost impresionat prea mult de romanul NOI, mărturisind că lectura poveştii lui Nicholls nu l-a întristat şi nici nu l-a amuzat în mod deosebit. Horia a văzut în NOI un scenariu reuşit de film, îmbunătăţit pe alocuri cu câteva metafore.

S-au făcut referiri şi la umorul lui David Nicholls, la originala cerere în căsătorie cu răspuns tergiversat, la şansele generale de supravieţuire ale unui cuplu şi problema mezalianţei, la tipologiile masculine construite pe calapodul băiatului de treabă care par să eşueze pe termen lung, în ciuda stabilităţii pe care o oferă, la comportamentul exagerat al fiului lui David şi Connie şi la abordarea pedagogică discutabilă a părinţilor (mai ales a opţiunii lui Connie de a-l critica pe Douglas în faţa fiului lor şi de a-i lua mereu apărarea adolescentului).

În compania ceaiului cald, a discuţiilor interesante am încheiat o nouă ediţie a Clubului de Lectură. Ne revedem în luna martie!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *