De ani de zile aşteptam să găsesc şi să citesc un roman rusesc adevărat, un roman cu decoruri copleşitoare, un roman în care tăcerile, gesturile mărunte, băutura tare şi personajele aprige să se integreze firesc în atmosfera înficoşătoare şi fascinantă a teritoriilor aspre şi interminabile. Am trăit experienţa pe care o aşteptam, citind superbul roman semnat de Viktor Remizov, nominalizat la Russian Booker Prize în 2014: Cenuşă şi ţărână.
E vorba de un roman care îl poartă pe cititor la graniţa dintre natura dezlănţuită, neîmblânzită şi civilizaţia obsedată de control, la zona de ciocnire între teribila Siberie şi ambiţiile seculare de centralizare ale Rusiei, în miezul unui conflict mocnit de sute de ani.
Siberia este locul în care Ghenka şi Stepan Kobeakov îşi duc viaţa după ritmuri neschimbate, atraşi de singurătate şi de pădure, acolo unde totul pare, de fiecare dată neînceput, în taigaua unde trăieşti senzaţia statorniciei, a vieţii mereu proaspete şi necontenite. Vânători iscusiţi şi înnăscuţi, traversând văile cu tăceri de la începutul vremurilor, printre pini pitici şi zade, călcând omătul moale ca blăniţa de iepure, savurând profunzimile peisajului inexplicabile şi înspăimântătoare, trecând din adăpost în adăpost, împuşcând samuri şi cocoşi de munte, punând capcane pentru fântânei şi lipani, colecţionând icre preţioase, singuraticii exploratori ai Siberiei cunosc foarte bine teritoriul şi legile naturii. Pentru ei, taigaua este singurul loc care nu te înşală vreodată, spaţiul în care, în mod paradoxal, ei asumă cu plăcere greutatea muncii pe care o au de dus la îndeplinire în fiecare zi, în cele mai vitrege condiţii. Iar asta pentru că sălbăticia acestui spaţiu e, pe cât de provocatoare, pe atât de sinceră, e ceva ce ei resimt ca o intuiţie profundă, o expresie fundamentală a libertăţii care le oglindeşte propria filosofie de viaţă.
Dar şi în comunitatea siberienilor îşi face simţită prezenţa autoritatea centrală, în ciuda independenţei în spirit, Siberia este un teritoriu în care Rusia îşi exercită puterea. Alexei Mihailovici este şeful Inspectoratului Raional de Miliţie, un individ cu experienţă, nici prea lacom, nici prea omenos, aflat, după ani de zile în căutarea acelui echilibru între interferenţa deranjantă în viaţa comunităţii şi indiferenţa care i-ar face să uite că sunt parte dintr-un stat mai mare. Alexei Mihailovici, ajuns la finalul carierei, visând la aventura sa amoroasă cu Maşa stă pe un butoi cu pulbere: corupţia Rusiei postcomuniste apasă greu în comunitatea siberiană, procentele ilegale percepute de subordonaţii săi de la vânătorii şi pescari amorsează un climat de tensiuni tot mai acute. În mijlocul acestei atmosfere apare şi Ilia, un moscovit bogat, plictisit de viaţa urbană, dornic să vâneze urşi în taiga, la cabana sa din pădure. Un banal incident între Stepan Kobeakov, Alexei Mihailovici şi adjunctul său escaladează şi se încheie cu un schimb de focuri de armă – acesta este fitilul care aprinde vaporii dispoziţiilor explozive. Moscova, alarmată de un posibil război civil, face, ca întotdeauna exces de forţă, răspunde disproporţionat şi trimite trupele speciale în regiune, în timp ce autorităţile locale se văd nevoite să plece pe urmele lui Stepan Kobeakov pentru a-l pedepsi şi a-l da un exemplu. În paralel cu trupele OMON şi alte personaje se vor alătura căutării lui Stepan, acest bărbat îndârjit şi singur, temelia rasei ruseşti de a cărui soartă nu dispune nimeni, cel care devine, fără voia lui, un simbol al sfidării şi al refuzului compromisurilor strâmbe cu civilizaţia.
Urmărirea lui Stepan este mai degrabă un mobil, un pretext pentru Viktor Remizov de a explora viaţa la capătul lumii, în Rusia contemporană, un spaţiu cotropit de miliţieni corupţi, de braconieiri lacomi, de capitalismul oligarhic, de reprezentările mentale binare: ei şi noi, moscoviţii şi toţi acei funcţionari care încearcă să impună legea doar ca instrument de a accede la un procent în plus, la beneficii suplimentare şi siberienii, cei pasionaţi de viaţa grea, de înfruntarea situaţiilor disperate, cei care resimt în cel mai profund mod nevoia de libertate, nevoia de a trăi după legile lor şi după dreptatea lor. Fractura dintre cele două lumi, dincolo de înfruntarea dintre autorităţi şi tabăra lui Kobeakov este resimţită puternic şi prin personajul Ilia: moscovitul care deşi împuşcă urşi, deşi respectă legile nescrise ale siberienilor, e mult prea bine hrănit cu esenţele civilizaţiei, ratând posibilitatea de a deveni parte a unui univers de care este fascinat.
Ordine versus libertate, statornicie versus schimbare, dreptatea statului versus dreptatea individului, necesitatea apartenentei la întreg versus pledoaria pentru individualism? E vorba de filosofii de viaţă, instantanee ale Rusiei de ieri şi de azi, probleme care traversează comunităţile de sute de ani şi care se simt mai acut la zona de interferenţă dintre civilizaţie şi sălbăticie. E vorba de o antiteză între două dimensiuni parţial ireconciliabile ale spiritului rusesc pe care Viktor Remizov le explorează cu talent de analist psihologic dar şi cu virtuţile unui peisagist desăvârşit în acest roman care vă va purta în cele mai aspre cotloane ale lumii, acolo unde clocotul sângelui rusesc e înteţit, paradoxal, de viscolul şi frigul care ilustreaza convingator ce înseamnă să rămâi dârz şi liber.
CENUSA SI ŢĂRÂNĂ – Viktor Remizov – Editura Polirom, 2016
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
