Cui ii e frica de SF, fantasy, mistery-thriller, romance?

09/04/2016

La Librăria Șt.O Iosif Brașov sunte obișnuiți să organizăm lansări de carte, de discuri, să promovăm evenimente precum Cinemateca sau Clubul de Lectură, dar mai rar avem prilejul să fim gazda unei dezbateri de interes pentru publicul iubitori de carte, o dezbatere fără mănuși și fără pretenții acadamice, despre genuri literare.

SÂMBĂTĂ, 9.04.2016, în Salonul Șt.O.Ioisf am acceptat provocarea Grupului Editorila Tritonic de a promova dialogul între cititori, scriitori și editori, în cadrul unei dezbateri pe o temă de actualitate, despre așa zisele genuri minore, SF-fantasy-mistery-thriller-romance.  La eveniment au participat oameni cu experiență în domeniul editării și publicării acestor genuri: BOGDAN HRIB (fondatorul Editurii Tritonic, scriitor și jurnalist), MICHAEL HAULICĂ (redactor la Editura Art și coordonator al colecțiilor SF fantasy la Editura Paladin), ALEXANDRU LAMBA (redactor sef la Gazeta SF, scriitor), ANTOANETA GALEȘ (sau Tony Mott, autoarea romanelor Doi, respectiv Julieta avea un pistol), DĂNUȚ UNGUREANU (scriitor și jurnalist, membru fondator și primul președinte al Societății Române de Science Fiction și Fantasy), ADINA SPETEANU (una dintre cele mai tinere autoare publicate de Editura Tritonic care a semnat romanele Crime la timpul trecut, Destine pierdute).

20160409_144145

Am deschis evenimentul sugerând câteva din întrebările care traversează spațiul public, când vine vorba de aceste genuri minore care și-au găsit totuși locul, în timp, chiar și la editurile mari: creșterea publicării volumelor din aceste genuri este o expreise a sincronizării cu tendințele occidentale, cu diversificarea firească a pieței de carte? E vorba de un compromis comercial acceptat tacit, de rețete de succes prin care editurile caută să obțină rapid un număr mare de exemplare vândute? Avem un public educat și capabil de selecție când vine vorba de aceste genuri literare?

Dezbaterea a fost antrenată de Bogdan Hrib care a fost de părere că sunt prea puține edituri care își asumă explicit genurile pe care le publică, prea puține edituri care își identifică autorii prin colecții declarate explicit ca aparținând genurilor minore și a propus o definire a divertismentului și a operei de artă, pentru a înțelege mai bine diferența care se face între mainstream și genurile minore. Dănuț Ungureanu a fost de părere că explorarea întrebărilor interminabile în ceea ce privește natura SF-ului, a apartenenței sale la literatura înaltă nu sunt neapărat lipsite de utilitate, atâta timp cât miza scriitorilor care semnează în perimetrul zonelor minore nu este să își definească sau să își legitimeze creațiile cât mai degrabă să ajungă la cât mai mulți cititori.

Discuția a căpătat așadar o turnură pragmatică și aprinsă – librari, bloggeri, cititori și editori și-au exprimat pe rând idei legate de modalitățile de promovare și de opțiunile de lectură. Pornind de la întrebarea legată de preferințele publicului în ceea ce privește lectura (alegem un autor pentru că scrie SF, thriller, mistery, romance sau citim SF, thriller, mistery romance pentru că întâmplător e semnat de un autor anume care ne interesează?), unii participanți au fost de părere că scriitorii din genurile minore ar putea fi încurajați să traverseze granițele genului, devenind mai vizibili și stârnind curiozitatea și a cititorilor care au auzit măcar de acel autor, chiar dacă nu l-au parcurs.

S-a adus în discuție posibilitatea de a crea o piață pentru autorii mai puțin cunoscuți, dar așa cum a amintit Bogdan Hrib, inițiativele care au în vedere promovarea scriitorilor în spațiul public, în rândul cititorilor tineri deși pot livra experiențe interesante și pot fideliza sau măcar pot stârni curiozitatea cititorilor sunt mult prea costisitoare și nu pot fi implementate pentru întreaga galerie de autori a unei edituri. S-a discutat și despre rolul autorului în promovarea propriei cărți: e de datoria sa să se promoveze singur sau e datoria editurii? Mai mulți participanți au fost de acord că ar trebui să fie un efort bilateral iar editura ar putea oferi ponturi scriitorilor despre crearea unei imagini (pentru că, așa cum au observat cei prezenți la dezbatere, adesea succesul unor cărți se leagă de popularitatea autorului, nu neapărat a conținutului acelui volum).

Bogdan Hrib s-a declarat surprins de inversiunea de peste hotare, acolo unde genurile așa zis minore sunt dominante la capitolul număr de apariții și vânzări pe piață, în vreme ce în România acest lucru nu este neapărat valabil, mai ales în ceea ce privește scriitori români de SF, fantasy, thriller sau romance.  Alexandru Lamba a venit cu o idee ingenioasă de a spori vânzările și vizibilitatea genurilor minore, prin promovare în spații mai puțin convenționale: organizarea de evenimente și vânzarea de carte în cadrul unor manifestări care nu au neapărat legătură cu cărțile dar la care se pot întâlni oameni interesați de un anumit profil literar (promovarea genului crime și policier la expozițiile de arme sau a cărților romance la târgurile de nunți etc).

Participanții la dezbatere au comparat avantajele și dezavantajele self-publishingului comparativ cu publicarea prin editură și au adus în discuție și variantele de cofinanțare autor-editor. S-a discutat, de asemenea, despre promovarea prin mijloace online, despre rolul bloggerilor și al rețelelor de socializare, despre diferențele adâncite uneori voit între reputațiile virtuale ale autorilor și numărul efectiv de cărți vândute și multe altele.

Evenimentul a fost transmis live pe youtube, prin contributia adusa de Biblioteca Urbana, iar inregistrarea este disponibila mai jos:

A fost o după amiază memorabilă, cu discuții și idei interesante pe care ne dorim să le mai abordăm și la o viitoare întâlnire.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *