Pe drumul spiritualitatii rusesti, pe calea regala a lui Andrei Tarkovsky

09/04/2016

Apropierea sărbătorilor pascale a fost un moment prielnic pentru a ne apropia de una dintre capodoperele cinematografiei mondiale, semnată de un titan al celei de-a șaptea arte. Nicio Cinematecă nu poate ocoli, mai devreme sau mai târziu, producțiile lui Andrei Tarkvosky, un regizor inevitabil și irepetabil pentru orice iubitor al filmului. Experiența necesară, tarkovskiană și-a găsit locul cum nu se poate mai potrivit, în luna care anunță Paștele,  prin pelicula care brașovenii au avut ocazia să o vizioneze la Librăria Șt.O.Iosif Brașov.

VINERI, 8.04.2016, în Salonul Șt.O.Iosif a avut loc o nouă ediție a Cinematecii la care am proiectat filmul din 1966, ANDREY RUBLYOV, semnat de Andrei Tarkovsky legendarul cineast care, deși a regizat doar 7 filme într-o carieră de peste două decenii, a reușit să ofere producții canonice, studiate și astăzi în școlile de film, producții în care arta, filosofia și spiritualitatea se împletesc într-un întreg organic.

20160408_200522

Evenimentul la care au participat mulți brașoveni a fost deschis de Horia Nilescu, cel care a amintit faptul că regizorul rus se numără printre cei mai buni artiști ai cinematografiei din toate timpurile, alături de Ingmar Bergman sau de Stanley Kubrick. Dacă cinefilii pot identifica un profil al filmelor hollywoodiene (blockbusteruri și producții accesibile, care oferă doza de entertainment și suspans), al filmelor europene (filme de artă, cu bugete adesea modeste, care stau sub semnul explorării psihologice și emoționale), al filmelor asiatice (adesea extreme și brutale, atât în ceea ce privește temele abordate, cât și realizarea), este mai dificil de identificat un profil al cinematografiei rusești.

Filmele rusești, așa cum ne-a amintit Horia, păstrează o notă atipică, se apropie, fără a se confunda cu tradiția europeană sau cea asiatică, păstrând însă amprenta spiritualității răsăritene, explorând legătura omului cu Dumnezeu. Acest filon încărcat religios este regăsit și în filmul lui Andrei Tarkovsky, Andrei Rublyov, o poveste inspirată din viața pictorului de icoane omonim care a trăit în Rusia secolului XV.  E vorba de niște timpuri în care teritoriul rus părea un adevărat no man s land, departe de proiecțiile idilice de secol XIX, un tărâm sălbatic, primitiv, în care violența naturală și umană se integrau în firescul existenței de zi cu zi. Într-o asemenea lume cenușie și amenințătoare, singura resursă de supraviețuire, de conservare a umanității pare să rămână credința în divinitate.

Filmul lui Andrei Tarkovsky urmărește, în câteva episoade aparent disparate, viața călugărului Andrei Rublyov chemat să picteze o biserică moscovită, surprins de îndoiala propriilor sale înzestrări și frământări spirituale, înainte și după momentul în care e martor la valul de barbarii care năruie arta și, aparent, sensul oricărui efort omenesc creativ și spiritual. O explorare subtilă a condiției artistului, dar și o poveste alegorică despre necesitatea și provocările credinței în divinitate, despre existența umană care reface călătoria hristică pe drumul Crucii, despre legăturile inefabile dintre oameni, (in)capacitatea de a ierta și mai ales despre saltul pe care îl presupune credința în Dumnezeu și conceptibilitatea divinității benevolente într-o lume plină de atrocități.

Așa cum ne-a amintit și Horia, Tarkovksy nu și-a propus să facă filme grele, ci a mizat doar pe faptul că spectatorii sunt inteligenți, oferindu-le libertatea de interpretare. Ne-am bucurat din plin de încrederea marelui regizor rus în publicul său, explorând inima spiritualității creștine.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *