Marea, dimineata

18/04/2016

789433Într-un context inflamat de suspiciune, frică, mișcări extremiste, simplificări mediatice ca reacție la acțiunile teroriste, la ascensiunea fanatismului cultural sau religios în Europa, în lume, în apropierea sărbătorilor pascale care, pe de altă parte, îndeamnă la înțelegere, la empatie, la admirația spiritului de sacrificiu și la iubire, am dat peste romanul semnat de Margaret Mazzantini: Marea, dimineața.

O poveste inedită, cu teme provocatoare, de actualitate, dar și cu o sensibilitate și un mesaj pacifist, care dezvăluie emigranții în vulnerabilitatea lor deplină. E vorba de un roman structurat  pe două planuri, legate spațial, temporal de un singur martor tăcut, simbolic, cea care apropie și desparte în aceeași măsură poveștile, protagoniștii: Marea Mediterană.

Unul dintre planurile narative urmărește drumul lui Farid și al mamei sale Jamala, o familie care pleacă din Libia, care încercă să traverseze întinsul acvatic care separă Africa de Italia, imediat după izbucnirea războiului civil care  a condus la răsturnarea lui Gaddafi. Familia lui Farid este legată de deșert, de plaiurile natale, ei își cunosc descendența strămoșească, a beduinilor pentru care deșertul reprezintă acasă. Inspirat de poveștile bunicului Mussa, de eroii care au apărat oazele și așezările întemeiate pe drumul călătorilor, Farid se vede nevoit să renunțe la lumea copilăriei, cu toate legendele și aromele ei, să pornească prin deșert, după moartea tatălui său, pentru a fugi din țară pe o barcă a contrabandiștilor, în miros de motorină, călătorie și speranță. Însetați, plutind sub soarele cald de deasupra Mediteranei, mama și fiul se rup de o lume care nu îi mai poate găzdui, pregătindu-se, amenințați de atâtea pericole să ajungă într-un infern pe care nu îl cunosc și care reprezintă singura lor salvare.

De cealaltă parte, pe țărmul italian trăiește Vito, cu mama sa Angelina. Angelina  a ajuns în Italia, după ce familia ei a plecat din Catania în Libia, înainte de ascensiunea la putere a lui Gaddafi, în perioada triumfului colonialismului italian din perioada mussoliniană. Odată cu venirea la guvernare a naționaliștilor arabi, familia Angelinei a suferit represaliile noii ordini, ca răspuns la cruzimea anterioară a fasciștilor. Deși familia ei a trăit în bună pace cu arabii și a atins o anumită prosperitate economică prin muncă cinstită, după instalarea regimului gaddafist, aceasta se vede nevoită să se întoarcă în Italia, să o ia de la capăt în îngehsuiala taberelor de imigranți și mirosul de cauciuc ars, fiind priviți cu suspiciune, drept arabi, drept străini în propria lor țară în care își aveau originile. Cele două povești, ale celor două familii sunt privite cu statornicie, cu o înțelepciune tăcută de mare și deșert. Marea este singurul prieten al emigranților, cu gustul și mirosul ei cunoscut, cea care spală rădăcinile, cea care inspiră speranța, cea care e liantul între lumea veche compromisă și lumea nouă necunoscută. Deșertul,  pătat de dune ca blana unui jaguar este cochilia călătorilor, cel care șterge la rândul său totul și împlinește uneori destinul așteptat cu resemnare de beduini,  al întoarcerii în neant. Aceste decoruri aparent monotone, monstruoase, copleșitoare, devin refugiile îndrăgite pe care le caută protagoniștii, devin legătura peste timp și peste veacuri între destinele celor două familii care subliniază condiția emigrantului, a celui care visează nu doar la un adăpost și la un codru de pâine, ci poartă cu sine aspirația unei despăgubiri pentru un nume și o demnitate pierdute. Căci, așa cum sugerează romanul lui Mazzantini, atât familia lui Farid, cât și cea a lui Vito par să fie victimele colaterale ale unor violențe istorice, o succesiune de represalii care, deși par să fie întreprinse în numele naționalității de care aparțin, sunt străine de viețile și identitatea oamenilor de rand.

Marea, dimineața este o poveste care subliniază faptul că ideea de acasă nu ține cont (doar) de origine și identități marcate în acte, ci e legată de raportarea particulară pe care o fundamentăm cu un mediu, indiferent cât ne e el de străin, din punct de vedere geografic și cultural, la prima vedere, de locul pe care ajungem să-l respectăm și să-l asumăm ca fiind parte din noi, dincolo de categorii și etichete politice și culturale rețetate ideologic.

Va asteptam impresiile voastre de lectura, VINERI, 22.04.2016, incepand cu ora 18, la Libraria St O Iosif Brasov, la editia din luna aprilie a Clubului de Lectura!

MAREA, DIMINEATA – Margaret Mazzantini – Editura Polirom, 2016

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *