Proiecția lunii mai – Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă și iarăși Primăvară

01/05/2016

Primavara, Vara, Toamna, Iarna si iarasi PrimavaraRecent, am văzut pe facebook un studiu fotografic foarte interesant despre șapte apartamente dintr-un bloc aflate unul deasupra celuilalt și deci compartimentate la fel. Totuși, cele șapte fotografii arătau complet diferit una față de cealaltă. Deși avem de-a face cu aceeași compartimentare, diferența este făcută de fiecare proprietar, care și-a aranjat spațiul locuibil după gustul și asemănarea sa. Acest studiu despre diversitatea umană se inspiră – cred eu –  din schimbarea anotimpurilor care mobilează, de-a lungul unui an, același peisaj în patru veșminte specifice. Din punct de vedere vizual, filmul „Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă și iarăși Primăvară” pleacă de la o premisă similară desfășurându-se în același cadru restrâns (un templu plasat într-o zonă paradisiacă de lac montan) care este martor trecerii celor patru anotimpuri dar și reluării ciclului acestora. Din punct de vedere narativ, filmul se desfășoară precum un bildungsroman neferindu-se să prezinte viața (de la fragedă pruncie până la înțelepciunea bătrâneții) așa cum este ea – cu bune și cu rele. Filmul este regizat de Kim Ki-Duk, unul din cei mai apreciați regizori asiatici ai momentului (alături de Wong Kar-Wai și Chan Wook-Pak). Regizorul folosește cuvinte puține în filmele sale preferând în schimb să-și spună poveștile prin imagini, expresii faciale și trăiri interioare puternice. Acest film nu face excepție; dialogul este minimal. În ciuda acestui lucru, povestea este foarte ușor de urmărit pentru că vorbește despre un lucru universal: viața, mai precis dragostea de viață.

Povestea filmului este centrată pe două personaje: un maestru călugăr budist și discipolul său. Cei doi își duc existența într-un spațiu atemporal de vis: un mic templu ce pare să plutească pe un lac cristalin amplasat într-un peisaj montan excepțional. În acest spațiu aproape sacru maestrul își pregătește tânărul discipol să facă tranziția de la băiețel, la băiat, la bărbat. Bătrânul călugăr îi preda băiatului lecții valoroase de viață despre bunătate, altruism și nu în ultimul rând despre iubire.  Aceste lecții nu vin sub forma unor discuții ci sub forma unor pilde aproape primitive de pe urma cărora discipolul să fie suficient de înțelept pentru a trage singur concluziile. Acest procedeu are o dublă valență în economia cinematografica a poveștii întrucât Kim Ki-Duk folosește lecțiile maestrului pentru a reamintii publicului său adevăratele valori ale vieții umane, care pot fi ușor uitate în vânzoleala de zi cu zi a omului modern. În tot acest timp, peisajul natural înconjurător își schimbă înfățișarea de la anotimp la anotimp dictând într-o bună măsură tonusul fiecărei părți a poveștii. Filmul este structurat în cinci episoade: primăvară, vară, toamnă, iarnă și un epilog (puțin mai scurt decât celelalte patru episoade) ce ne este livrat sub forma unei noi primăveri (semn că viața nu stă pe loc reluându-și ciclul în fiecare an).

Când vine vorba de peisajul artistic oriental (fie că vorbim de literatură, muzică, film sau arte plastice), niciodată nu vom putea spune, ca europeni sau americani, că am înțeles în totalitate mesajul creatorului. Este imposibil. Mulți dintre noi suntem fascinați de cultura, gândirea și filosofia orientală (îndeosebi cea japoneză, cea chineză și cea indiană) însă nu putem cuprinde pe de-a-ntregul toate dedesubturile acestui stil de viață. În film, creațiile asiatice au fost mereu lăudate și apreciate pentru originalitatea lor – se spune că filmele japoneze/chineze(îndeosebi Hong Kong)/coreene sunt singurele filme ce se pot apropia de un procentaj de originalitate de 100%. Însă nimeni din lumea occidentală nu poate pretinde că deține înțelegerea absolută în ceea ce privește creațiile asiatice. Încă de la marele Akira Kurosawa (cel de la care pleacă mai toată cinematografia asiatică și în fața căruia își pleacă capul orice regizor oricât de mare), atât criticii cât și publicul au înțeles că în aceste filme e vorba de altceva. Filmele asiatice au totuși o trăsătură ce poate fi generalizată și anume că tind să ducă totul la extrem – fie că vorbim de violență, sex, filosofie sau dragoste. Astfel, la modul generalist, ele se împart în filme extrem de violente sau filme profund filosofice. Filmul coreean „Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă și iarăși Primăvară” se înscrie în a doua categorie însă Kim Ki-Duk a găsit o cheie pentru ca pelicula să fie cât se poate de inteligibilă și plăcută ochiului. Acest film este cu adevărat un deliciu pentru spectatorul de film.

Vă așteptam așadar pe data de 6 mai 2016, la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif pentru proiecția capodoperei contemporane „Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă și iarăși Primăvară” – un film în regia maestrului Kim Ki-Duk. Intrarea este liberă.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *