Sfârsitul a fost aproape

03/05/2016

sfarsitDupă ce am citit romanul Cum să faci primul milion,  comedia neagră  despre dearapajele tranziției și disperarea îmbogățirii într-o țară în care totul e asumat a fi permis, în numele câștigului financiar, am așteptat cu mult entuziasm noul roman al lui Bogdan Costin, apărut tot la Editura Cartea Românească, Sfârșitul a fost aproape – o poveste la fel de contemporană și de plauzibilă care dezvăluie reliefurile absurde, dezechilibrate, caricaturale ale existenței clasei de mijloc autohtone.

Acțiunea romanului lui Bogdan Costin e plasată într-o agenție de publicitate din capitală, între finalul anului 2012 și începutul anului 2013, în preajma controversatei apocalipse prezise de calendarul mayaș. Emil, inginerul de sistem al agenției de publicitate conduse de Dragoș este unul dintre cei convinși de inevitabilitatea apropierii haosului anunțat, de aceea se pregătește cât se poate de serios pentru acest moment, asumand că prudența lui îi va da o șansă de supraviețuire în noua dezordine postapocaliptică. În fond, sunt atâtea semne care anticipează dezastrul dar cărora prea puțini oameni le dau atenție: criza economică, mișcările Occupy, Anonymus,  ascensiunea terorismului mondial, conspirațiile corporatiste demascate de discursurile apocaliptice care proliferează pe internet – toată tensiunea acumulată global corelată cu previziunile popoarelor vechi nu au cum să fie întâmplătoare,  sunt indicii certe pentru o prăbușire inevitabilă pe care Emil caută să o întâmpine corespunzător:  un buncăr subteran dotat cu filtre, utilități și resurse alimentare și de apă pentru o perioadă nedeterminată și… o prezență feminină pe care Emil o consideră necesară și demnă de a fi salvată. Singura care corespunde unui profil demn de a fi salvat în firma în care lucrează pare să fie Mariana de la contabilitate pe care Emil decide să o răpească și să o sechestreze (salvator din punctul său de vedere) în buncărul amenajat minuțios.

În tot acest timp, viața la firma de publicitate continuă împinsă de termene și proiecte imune la planurile de sărbători ale angajaților sau la vreo posibilă catastrofă planetara. Inițial trecută cu vederea, dispariția lui Emil și a Marianei începe să atragă atenția, dublată de mobilizarea neplăcută impusă de Dragoș, în vederea finalizării unei campanii chiar înainte de Revelion. În ultima zi a anului 2012, în timp ce agenția de publicitate își derulează neperturbată activitatea, în vreme ce Dragoș își urmează propriile suspiciuni legate de dispariția Marianei,  Emil așteaptă în buncărul său, fixat cu ochii în televizor, orice semn care să anunțe începutul sfârșitului. Dacă acesta va veni și în ce formă, vă rămâne să descoperiți.

Prin personajele pe care le pune în scenă, Bogdan Costin recompune cu precizie fină tabloul dezechilibrelor dintr-o organizație modernă contemporană, în care salariile sunt obscen de mari, orgoliile la fel iar frustrările, rivalitățile și competențele îndoielnice se alimentează malign într-un cerc vicios. În ciuda vârstelor și backgroundului diferit pe care îl au, în ciuda faptului că lucrează într-un mediu dinamic, cu potențial creativ, croit pe standardul provocărilor în trend, menit să livreze prosperitate și stabilitate, personajele romanului par să împărtășească doze comparative de nemulțumire care limiteaza capacitatea  de a funcționa ca o echipă. Suntem atât de diferiți, din fericire, spunea sloganul unei firme de mobilier. Prin romanul  lui Bogdan Costin putem completa: și avem tot atâtea surse de frustrare, pe cât suntem de diferiți. Dragoș este șeful capricios, obsedat de randamentul personalului (de aceea îl și deleagă pe Emil să supravegheze conversațiile angajaților, printr-un software secret), Matei este activistul de la evenimentele din Piața Universității, cel care vede dincolo de clopotul de sticlă al corporatiștilor și  disprețuiește pasivitatea și obsesiile mărunte ale colegilor săi. Tudor este creativul pentru care prosperitatea financiară și familială nu au putut compensa visul adolescenței de a filosofa și a scrie o carte cu miez. Pe Răzvan, directorul de creație îl calcă pe nervi creativii capricioși și perverși, în timp ce se simte consumat de criza vârstei de mijloc și de frica de moarte (sunt doar câteva exemple, personajele sunt mult mai numeroase).

Prin personajele sale, Bogdan Costin surprinde, în note parodice nu doar fisurile din ecosistemul corporatist dar și fixurile middle classului contemporan: de la obsesia dietei sănătoase, la paranoia conspirațiilor planetare, de la ipohondrie la frenezia activităților care ne pun zilnic pe pilot automat, de la aspirațiile lacome și orgoliile mărunte, la preocuparea pentru spiritualitate new-age,  la furia acumulată și revărsată ciclic, în cele mai inoportune momente. Este povestea prizonierilor care își rumegă falsa libertate a prosperității corporatiste, povestea oamenilor îngropați de vii la locul de muncă pentru care o mare apocalipsă ar fi de-a dreptul eliberatoare. Chiar și fără împlinirea profeției mayașe, în romanul lui Bogdan Costin se simt însă o mulțime de microapocalipse în destinele personajelor (atât de convingător construite, atât de veridice și de firești), dezechilibrate personal și profesional.

Pentru aceste personaje sfârșitul și, implicit, un posibil nou început par să fie mereu la doi pași distanță de fiecare deziluzionat – doar că acel final, acea schimbare fundamentală nu poate veni printr-o lege fatalistă, ci trebuie aleasă și asumată, ceea ce se dovedește prea mult pentru personajele din poveste. Nici măcar Mariana, singura beneficiară, în mod ironic, a unei transformări pozitive din toată tevatura asta, singura care trăiește într-adevăr o senzație de eliberare și găsește, în ipostaza de victimă răpită răgazul și resursele pentru a-și schimba viața nu face totuși alegerea de una singură, ci are nevoie de gestul nesăbuit al lui Emil, are nevoie de cutremurul acela care să-i pună toată viața trăită pe pilot automat între paranteze. Citiți această poveste plină de miez, amuzantă și tristă în același timp, o relevantă cronică a timpurilor noastre, o poveste despre  fragilitatea noastră autoîntreținută, despre  captivitatea în  propriile noastre comodități, orgolii, invidii, obsesii și  despre fanteziile noastre  apocaliptice, metafore pentru schimbările pe care le visăm dar pe care nu le putem produce prin propriile noastre forțe.

SFÂRȘITUL A FOST APROAPE – Bogdan Costin – Editura Cartea Românească, 2016

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *