Câteva lucruri despre tine

15/05/2016

catevaPoate ticăloșia să fie expresia unei fatalități? Să își piardă dimensiunea morală, prin faptul că ar putea fi emanația ueni boli, a unui  dezechilibru psihic, rezultatul  traumelor și modelelor viciate parentale? Indiferent de sursa ei, rezultatul este același: suferință imprimată în destinele celor din jur, inclusiv al posibilului ticălos, conștient de labilitatea sa, de repetabilitatea tiparelor de care se simte exasperat. Rezultatul acestei traume perpetuate oarecum dinastic din tată în fiu, generatoare exponențială de suferință o regăsim în povestea lui Florin Irimia, din romanul Câteva lucruri despre tine.

Este vorba de confesiunea unui personaj masculin, care își derulează viața în fața unui doctor anonim (posibil psihiatru), fără ca mărturisirea sa să aducă eliberare , cât mai degrabă să ne facă părtași la tragediile înlănțuite pe care protagonistul urmărit de ghinion și de proprii săi demoni le-a atras după sine. Naratorul pare a evidenția o dispoziție depresivă care traversează întreaga poveste. El este un profesor de engleză la o universitate particulară (unde a ajuns prin intervenția tatălui său, după o perioadă de derivă existențială), lipsit de încredere în cuvinte și în oameni, pătruns de sentimentul deșertăciunii, al deznădejdii, de percepția plenară a contradicțiilor și zbaterilor inutile ale semenilor săi, evocând, cu o oarecare resemnare, cinismul și neputința care îl caracterizează.

Pe undeva de înțeles această cădere irecuperabilă, dacă analizăm biografia personajului: mama sa, atrasă de băieți, a consumat un scandal sexual cu un elev (nașterea protagonistului a marcat de fapt încheierea aventurii cu adolescentul respectiv), s-a apucat de băut, a divorțat și a murit în condiții tragice, iar tatăl protagonistului, figura sinistră care pare să proiecteze mereu o umbră asupra relațiilor amoroase ale fiului, e un fustangiu iremediabil, care a trecut prin multe căsnicii, un soi de păianjen nesătul, cu prea mult libido și prea puțină conștiință,  a cărui înaintare în vârstă s-a produs invers proporțional cu atracția pentru femeile și chiar fetele cât mai tinere și mai necoapte.

De la tatăl său protagonistul preia, involuntar sau nu, disprețul pentru sexul feminin, în raport cu care personajul dezvoltă, similar părintelui său, un comportament seducător crud, exploatator, fără să fie capabil să își adapteze atitudinea în orizontul evoluției relațiilor sale. După ce se îndrăgostește de Augustina, figura lipsită de antipatie, prejudecăți, încrezătoare în viață, prima în care reușește să vadă și altceva decât potențial sexual trecător, prima alături de care descoperă euforia și complexitatea pe care le pot prilejui relațiile interumane, povestitorul asistă la dubla ei moarte: prima, metaforică, atunci când acesta refuză în mod principial, violent posibilitatea de a aduce pe lume un copil și a doua, propriu zisă, atunci când Augustina e ucisă într-un hotel. După acest moment, potențial salvator pentru protagonist, acesta se afundă într-o spirală a disperării și a băuturii iar relațiile sale ulterioare ating punctul plictiselii și al dezgustului. Alături de Olivia, pe care o cucerește prin prefăcătorie bine regizată, personajul masculin descoperă a doua șansă de a-și marginaliza spaimele, frustrările și nemernicia, în mod ironic, tocmai prin accidentala venire pe lume a unui copil. Doar că salvarea este trecătoare iar următoarea sa relație, cu Valentina, deși se anunță promițătoare, lucidă și pasională deopotrivă, ajunge să se împiedice într-o încurcătură de proporții, dezgustătoare, în care suspiciunile, pornirile perverse ale tatălui protagonistului și adevărurile ascunse pentru care povestitorul nu este pregătit, vor concretiza expresia unei tragedii din care nici unul dintre cei implicați nu va scăpa intact.

Confesiunea bărbatului este intercalată de referințe și paralele neîntâmplătoare cu filmele noir, cu interesul declarat pentru figuri regizorale care au avut parte de destine tumultoase, precum Roman Polanski sau Woody Allen. Personajele din filmele noir, dar și Polanski sau Allen (marcați, la rândul lor, de eșescuri relaționale și de cochetarea cu dimensiunile tabu)  au trait si ele  un șir lung de decepții, nesiguranță și frică, de cinism, brutalitate, deziluzie și lovituri ale hazardului și probabil de aceea exercită o anumită fascinație pentru povestitor. În fond și viața protagonistului romanului lui Florin Irimia pare să fie circumscrisă aceluiași perimetru crud în care libertatea de alegere a fost oarecum amputată de forțe și aranjamente mult mai puternice, bine împlântate în inconștientul fragil al personajului sau orchestrate de un regizor existențial sadic. Doar că personajele din filmele noir sunt doar figuri ficționale, în vreme ce Allen sau Polanski au devenit totuși, măcar parțial învingători prin creațiile lor și destinul artistic. Pe de altă parte, personajul lui Florin Irimia e devorat lent și sigur de depresie (această boală ca un șobolan parșiv adaptat la prafuri care roade necontenit creierul), e consumat într-o stare de învins, traumatizat și condamnat să traumatizeze, la rândul său mai departe, în această poveste cu un farmec întunecat care pare să își sufoce cititorul, fără ca acesta să poată opune rezistență.

CATEVA LUCRURI DESPRE TINE – Florin Irimia – Editura Polirom, 2014

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

 

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *