Despre rolul femininului in razboi… la Clubul de Lectura

28/05/2016

În luna care comemorează încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, pasionații de lectură s-au reunit în Salonul Șt.O.Iosif pentru a discuta pe marginea unui volum original în abordare, îndrăzneț și generator de controverse și discuții având în obiectiv exact conflagrația de la finalul căreia se împlinesc, în 2016, nu mai puțin de 71 de ani.

VINERI, 27.05.2016, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am găzduit o nouă ediție a CLUBULUI DE LECTURĂ la care am împărtășit impresii despre cartea câștigătoarei Premiului Nobel pentru Literatură în 2015, Svetlana Aleksievici, colecția selectată de mărturii sub titlul: RĂZBOIUL NU ARE CHIP DE FEMEIE (Editura Litera, 2016).

20160527_181203

Am deschis evenimentul remarcând dificultatea particulară de documentare a autoarei și efortul imens depus probabil de aceasta pentru colectarea materialelor: atât identificarea veteranelor de război, numeroasele călătorii în toate colțurile Rusiei, discuțiile dureroase și progresia acestora spre depășirea zonelor clișeice de evocare. Am apreciat volumul pentru varietatea perspectivală oferită, pentru mărturiile femeilor care au activat atât în prima linie a frontului cât și în spatele acestuia, mărturii care nu conturează o amprentă feminină tezistă, stereotipă, ci livrează percepții uneori diametral opuse în ceea ce privește impactul războiului asupra psihicului feminin (sunt protagoniste care au renunțat la feminitate pe parcursul conflictului, sunt femei care nu au uitat însă de cochetărie și iubire chiar și în prima linie).

Unii cititori au remarcat naivitatea celor care, aflate mai ales la prima tinerețe, nu au pregetat să se arunce idealiste în prima linie a frontului, trăind apoi deziluzia mizeriei și barbariei pe care au aflat-o, a stigmatizării și chiar a persecuției postbelice. Unii cititori au sugerat că multe dintre femeile care își evocă experiența de front au fost de fapt depersonalizate și păcălite de propaganda regimului (aspect sugerat și de mărturia unei fete al cărei tată fusese condamnat și închis de regimul stalinist, în timp ce fiica lui dorea în continuare să ajungă în prima linie a războiului).

Alți cititori au fost de părere că acest volum, în ciuda faptului că relatează o serie de adevăruri cumplite trăite, produce totuși o oarecare manipulare prin felul în care selectează conținuturile acelor mărturii la finalul cărora se degajă imaginea unei anumite dârzenii si puritati a spiritului rus, dar si imaginea violenței justificate întreprinsă de Armata Roșie în cel de Al Doilea Război Mondial. Nu toți au fost însă de acord cu această perspectivă, sugerând că există totuși o diversitate a experiențelor care nu conduce spre concluzii ferme în această privință, că scenariul naivității tinerești care cade pradă realităților frontului este unul universal.

S-a  simțit diferența de receptare între diversele generații de cititori: cei care au prins perioada ocupației rusești și a educației după model sovietic, deci cei sensibilizați negativ de influența nefastă asupra României, au privit cu mai multă rezervă și suspiciune colecția de mărturii realizată de Svetlana Aleksievici. Generațiile mai tinere de cititori au fost mai dispuși să cântărească sub semnul sincerității și al tragediei evocările combatantelor.

S-au comparat apoi perspectivele masculine și cele feminine asupra războiului (cititorii au încercat să identifice posibile trăsături care amprentează perspectivele de gen și diferențele dintre acestea), s-au adus în discuție experiențele de front și experiențele cu Armata Roșie ale românilor (mai ales prin poveștile rudelor transmise în familiile participanților la Clubul de Lectură).

A fost o ediție cu discuții incitante și cu multe provocări intelectuale.  Ne revedem la finalul lunii iunie!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *