Inevitabila noastra umbra

29/05/2016

inevitabilaDintre toate specialitățile medicale, chiar și astăzi, în deceniile in care discutam de medicina bazate pe dovezi (medicina întemeiată pe studii riguroase, întreprinse după protocoale menite să elimine pe cât posibil factorul întâmplare), psihiatria este încă un o zona destul de controversata. Poate pentru că are o istorie marcată de intervenții terapeutice dubioase, până de curând (introducerea antipsihoticelor – medicamentele eficiente care au revoluționat abordarea terapeutică în psihiatrie au apărut în urmă cu câteva decade),  poate pentru că a fost folosită ca metodă abuzivă de înlăturare și marginalizare a celor considerați indezirabili (mai ales în perioada comunistă sau nazistă, dar nu numai atunci), poate pentru că a patologizat identitatea feminină? Sunt câteva întâmpinări contestatare pe care criticii psihiatriei le-au formulat de-a-lungul timpului și pe care Tom Burns le scoate în evidență în volumul său extrem de interesant, Inevitabila noastră umbră. Profesorul britanic caută însă să ajungă mai în profunzime, în explorarea naturii, mizelor și viitorului psihiatriei în epoca contemporană. Un demers cu atât mai provocator și mai relevant, atât pentru cei care activează în domeniul sănătății mentale dar și pentru orice cititor nespecialist, dacă ne gândim că, dincolo de perpetua criză de legitimare cu care s-a confruntat această specialitate, încă de la apariție, astăzi, afecțiunile psihice par mai răspândite ca niciodată (pe de o parte datorită îmbunătățirii proceselor diagnostice, pe de altă parte datorită stresorilor contemporani tot mai intenși).

Abordarea lui Tom Burns este foarte prietenoasă cu orice cititor care nu are nicio familiaritate cu domeniul sănătății mentale. Încercarea de a sistematiza specificul psihiatriei, vulnerabilitățile și provocările sale e precedată de o invitație la explorarea  istoriei acestei specialități. Ideea lui Burns este aceea că doar parcurgând evoluția psihiatriei putem să identificăm maniera în care această specialitate s-a dovedit o inevitabilă umbră nu doar a medicinii, ci a înțelegerii experienței umane în profunzimea ei, în general. Sunt rezumate pe scurt perspectivele asupra nebuniei: din Grecia Antică și explicația comportamentelor dezorganizate prin teoria umorilor, la mutația perioadei medievale când nebunia devine o afecțiune morală și spirituală,  la secolul XVIII-XIX când apar marile azile pentru cei indezirabili și incurabili, la momentele de transformare  din secolul XIX. care vor pune bazele tensiunii interne a specialității psihiatrice: modelul  fizicalist (care asumă fundamentul neurologic al afecțiunii psihice) se dezvoltă în paralel modelul înțelegerii mentale (rafinat și sistematizat mai ales odată cu apariția psihanalizei), urmând ca acestea să fie parțial reunite în psihiatria secolului XX.

Abia după al Doilea Război Mondial, se produc revoluțiile care aduc un optimism la început nemăsurat în psihiatrie: descoperirea medicamentelor antipsihotice, dezinstituționalizarea pacienților, dispariția marilor azile, apariția standardelor de practică, criticile deschise și rediscutarea statutului și provocărilor profesionale și etice ale acestei specialități, renunțarea la procedurile traumatizante (precum utilizarea comelor insulinice, lobotomiilor, terapia cu electroșocuri fără anestezic etc), fundamentarea unui sistem de asistență pentru cei afectați psihic care include conceptul de asistență comunitară (în care activează medici, psihologi, asistenți sociali etc). Istoria psihiatriei, așa cum o sistematizează Burns e traversată de multe obstacole, dat fiind faptul că mijloacele de investigare ale funcționării creierului au avansat destul de recent, dat fiind faptul că articularea acestei specialități sub un standard obiectivabil comportamental s-a produs destul de recent (abia după anii 60-70, odată cu publicarea ghidurilor de practică utlizabil de către orice clinician). În tot acest timp nu au lipsit nenumăratele critici, ba chiar cristalizarea unei mișcări antipsihiatrice (care se afirmă și astăzi) și care contestă fie veridicitatea bolii psihice, fie impută erorile psihiatrilor și procedurile lor bizare (de la utilizarea LSD, la terapia prin țipăt și izolare, la operațiile mutilante pe creier), fie surprind servilismul practicienilor și deghizarea oprimării în forme medicalizate, călăuzite de conspirația companiilor farmaceutice.

Tom Burns explorează fiecare moment cheie din istoria psihiariei, fără să voaleze practicile considerate abuzive după standardele de azi, ci doar să le plaseze în contextul epocii. De asemenea Burns  elaborează întâmpinări la contestările enumerate anterior. De asemenea, specialistul ia în discuție subiecte sensibile, contemporane precum:  medicalizarea excesivă a comportamentelor umane – aceasta  a permis, pe de o parte afirmarea unei culturi a deschiderii și toleranței, a obținerii acelui pașaport legitim de atenție și susținere care altfel ar condus la marginalizarea și suferința unor indivizi, pe fondul disoluției solidității familiale – singura care oferea susținere necondiționată persoanelor afectate psihic în trecut. Pe de altă parte există într-adevăr și probleme generate de medicalizarea excesivă precum epidemia unor diagnostice fals pozitive precum ADHD sau dependențele de substanțe psihoactive care sunt contraproductive pentru eforturile terapeutice. De asemenea Burns pune în discuție necesitatea de a trata tulburările de personalitate, raporturile etice dintre psihiatri și firmele de medicamente (complicate adesea chiar de atitudinea revendicativă a pacienților în ceea ce privește consumul de substanțe farmacologic active), necesitatea coerciției și a tratamentului involuntar (între așa zisa neglijență clinică din SUA, acolo unde respectul pentru autonomie este esențial și intervențiile sunt extrem de limitate și așa zisul paternalism european din unele state de pe continent care permit internarea involuntară cu mai multă lejeritate).

Demersul lui Burns se încheie cu o discuție privitoare la viitorul psihiatriei și la întrebările neliniștitoare pe care le proiectează: vom ajunge să tratăm oamenii înainte de debutul bolii, pe măsură ce vom rafina tehnicile de analiză genetică și cerebrală? Ne va face psihiatria mai fericiți și vom avea nevoie de mai multe medicamente, pe măsură ce toleranța noastră la stres și la stările negative se va diminua? A atins într-adevăr psihiatria un punct critic (amorsat de fapt de tensiunea interioară a modelului fizicalist și cel al înțelegerii mentale), în care riscă să se scindeze între neuroștiințele comportamentului (specialitatea care va aborda cazurile grave de psihoze și patologie psihiatrică acută) și psihoterapie (cea care va gestiona cazurile mai ușoare și pacienții cronici)?  Fără să identifice răspunsuri definitive la aceste întrebări, Tom Burns, în examinarea sa deopotrivă istorică și practică (autorul face și un inventar explicativ al activității medicului psihiatru: care sunt principalele tulburări psihice, cum se obține specialitatea în psihiatrie, ce se întâmplă într-un cabinet de psihiatrie), revine la aprofundarea naturii particulare a psihiatriei. E vorba de o specialitate care are de a face cu bolile psihice, adică boli care implică alienarea de sine și lipsa de control, boli care nu afectează doar o parte a corpului nostru, ci NE afectează pe noi, plenar. Spre deosebire de alte specialități, psihiatria se întâlnește cu boli care generează sentimentul deprivării de propria identitate, cu afecțiuni care izvorăsc din complexitatea noastră și din ceea ce ne face umani. Tocmai de aceea probabil e o specialitate care naște disconfort, dacă nu chiar adevărate temeri de stigmatizare (un fenomen, din păcate răspândit și în România). Și de aceea,  așa cum sugerează și Tom Burns în acest excepțional volum introductiv, în ciuda nenumăratelor critici (explicabile prin natura particulară a specialității), psihiatria nu e totuși o activitate haotică, ci o activitate perfectibilă, o specialitatea care ajunge să se amestece și să exploreze cele mai intime preocupări ale noastre, fie că vorbim de speranțe, așteptări și imagine de sine, o specialitate care oglindește preocupările eterne de înțelegere a umanității noastre și care, tocmai de aceea, va rămâne o inevitabilă umbră, așa cum a fost și până acum.

INEVITABILA NOASTRA UMBRA – Tom Burns- Editura Trei, 2014

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

 

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *