Desiree Halaseh si Sega despre aventura cartilor si a calatoriilor…

27/06/2016

Globetrotteri, căutători ai frumosului și ai libertății spirituale, elemente  pe care doar călătoriile, întâlnirea cu alte culturi dar și cu sine le pot scoate în cale, DESIREE HALASEH și SEGA au fost prezenți la Brașov la lansarea volumului Spațiul dintre nori. Cu rucsacul prin India (Editura Polirom, 2016).  Cunoscători ai spațiului asiatic, Desiree Halaseh și Sega ne-au vorbit despre relația dintre lectură și călătorie, despre biblioteca celor care aleg să cutreiere lumea, despre gradele de libertate ale călătoriei, despre cărțile care ne pot transforma și ne pot scoate din zona de confort…

 

sega1

LIBRIS.RO: Poate fi bibliofil un călător? Cărțile pe care le ia cu el reușesc să supraviețuiască călătoriilor pe care le întreprinde? Are o bibliotecă personală acasă? Cum arată ea și care ar fi cartea, din această bibliotecă pe care o îndrăgiți cel mai mult?

DESIRÉE HALASEH: Plec mereu cu bagajul pe jumătate gol. Pe măsură ce drumul se adâncește într-o țară nouă, spațiul se umple de cărți de prin locurile în care ajung. Autori locali, poeți necunoscuți, literatura de calatorie și spiritualitate populează biblioteca mea ambulantă.

Acasă e o cameră din Iași în care se află un pat și un perete de rafturi. Rafturile atârnâ din ce în ce mai greu de sticle cu nisip din Africa, America de Sud si Asia și cărțile mele. Singurele posesiuni materiale. O dată la câteva luni fac inventarul iar volumele mai puțin dragi mie își găsesc urgent altă casă. Însă raftul dedicat lui Paul Theroux e mereu in creștere și greu ma îndur să împrumut cuiva vreun exemplar.

SEGA: Până să apară tabletele electronice, călătorului bibliofil nu-i ședea prea bine cu drumul. Îmi vine în mintea statuia unui călugăr buddhist chinez, Huen Tsang (sau Xuanzang în alte transcrieri), pe care am văzut-o în India lângă ruinele faimoasei universități buddhiste Nalanda. Statuia înfățișează un bărbat care pășește hotărât, însă cocoșat sub povara unui ditamai rucsacul burdușit cu texte sacre. Ca un adevărat backpacker de la începutul secolului al VII-lea, Huen Tsang a bătut drumurile Indiei vreme de 15 ani, răstimp în care a cules toate scrierile buddhiste care i-au ieșit în cale. Știu din proprie experiență că nu i-a fost deloc ușor să le ducă atâta în spinare. În 2008-2009, când mi-a venit și mie rîndul să bat drumurile Indiei, rucsacul mi s-a umplut de cărți pe care nu m-am putut abține să nu le cumpăr de oriunde ajungeam. Astfel, din cele 25 de kilograme pe care le căram în spate, vreo 3 cântăreau hainele, restul cărțile. Câteva culesesem de la Osho din ogradă, altele s-au lipit de mine în Rishikesh, unde Yoga e cel mai frecvent cuvânt după Namaste, multe și irezistibile am găsit la Kathmandu și Varanasi. De la cele 12 volume cât cuprinde Dhammapada comentată de Osho, până la Practical Yoga Psychology a lui Rishi Vivekananda și Dharma Bums a lui Kerouac, rucsacul meu devenise practic o piatră de moară pe care eram nevoit să o mut de colo colo, uneori cu trenul, alteori cu ricșa sau cu autobuzul local și de cele mai multe ori cu cârca. Lectura era voioasă, însă deplasarea cam anevoioasă. Așa se face că ajunsesem, pe măsură ce mă apropiam de sudul dogoritor al Indiei, să mă lepăd de cărți precum se lepăda baba Dochia de cojoace. La un moment, când mă aflam în Goa, cred că am și trimis prin poștă un raft întreg de bibliotecă. Și toate cărțile astea s-au adunat cu altele la picioarele patului, într-un cufăr pe care doi oameni vânjoși abia pot să-l urnească.

Așa era pe vremea aia și nu e greu să ne imaginăm cât de greu trebuie să fi fost pe vremea lui Huen Tsang… Astăzi însă țin cu două degete iPad-ul meu Mini în care am strâns de 100 ori mai multe cărți decât în cufărul de la picioarele patului și oricând poftesc pot intra în bibliotecile mele virtuale gestionate de iBooks și Kindle pentru a frunzări câteva pagini sau pentru a mai descărca ceva din Internet. Nu am o carte pe care să o îndrăgesc cel mai mult, am însă cărți pe care le- am îndrăgit mult, în diferite perioade ale vieții mele. Problema e că toate celelalte s-ar supăra dacă aș aminti una singură.

LIBRIS.RO: Cum vă alegeți cărțile atunci când plecați într-o călătorie lungă? Alegeți literatură sau alt gen? Ce lecturi v-ați propus pentru perioada următoare?

DESIRÉE HALASEH: Aleg mereu câte un autor sau o carte care îmi dezvăluie, înainte să ajung, locul pe care urmează să-l descopar. Iau notițe si îmi observ reacțiile în situații similare. Compar si mă inspir. Jurnalele de călătorie sunt vânate asiduu si lasă puțin loc ficțiunii. Dar mă tratez. Azi tocmai am început istanbulezul Muzeu al Inocentei, Orhan Pamuk.

SEGA: Nu genul este criteriul după care aleg cărțile și nu mă pregătesc în mod special cu cărți pentru drum. Cum spuneam, am destule stivuite în iPad și doar aștept momentul potrivit să le citesc. Cărțile se tot adună în iPad, dar nu sub presiunea călătoriei, ci pe măsură ce aflu de una sau de alta, ori îmi amintesc că vreau să o citesc cândva pe asta sau pe cealaltă. Prin urmare, de cărți nu duc lipsă, oricât de lungă ar fi călătoria. Pentru perioada următoare, mi-am propus să citesc cărțile pe care le-am primit de ziua mea. Astea n-au încăput în iPad, a trebuit să le car până acasă cu sacoșa. E vorba despre Bhagavad Gita în traducerea lui Sergiu Al- George, de Antrenează-ți creierul! (Joe Dispenza, neurologul din filmul What the Bleep Do We Know), de Becoming Steve Jobs (Brent Schlender, Rick Tetzeli) și de Universul într-o coajă de nucă (Stephen Hawking). Cărți grele, la propriu și la figurat. Aș apela înainte de toate la Dan C. Mihăilescu, omul care aduce cartea de la ora 5, să-mi facă și mie niște rezumate.

desireeee

LIBRIS.RO: Care e rostul cărților într-o călătorie? Cărțile completează experiența unei călătorii? Mențin o insulă  de familiaritate într-un ocean nefamiliar, oferă un spațiu de refugiu confortabil sau e vorba strict de aspecte mai practice, de pildă compensarea unor timpi morți într-o călătorie?

DESIRÉE HALASEH: În călătorie nu ai timp de timpi morți. Lipsa familiarului te ține constant treaz, constant alert. Cărțile care îmi trec prin mână îmi atrag atenția către dreapta sau stânga, mă pun in alertă și nu îmi iartă micile meschinării culturale.

SEGA: Drumurile lungi se împacă bine cu cărțile doar dacă nu trebuie să le cari în spate, așa cum spuneam mai devreme. Poți citi cărți tematice, despre băștinașii mâncători de oameni spre care tocmai te îndrepți, despre misterele pe care nu le-ai descoperit în locurile exotice recent vizitate, dar și cărți fără nici o legătură cu călătoria ta, potrivite însă cu starea pe care o trăiești. Experiența unei călătorii nu poate fi completată citind cărți, dar cu siguranță poate fi îmbogățită. Iar pentru cel care călătorește mai mult de voie decât de nevoie, cărțile pot fi perna familiară pe care să-și odihnește capul răvășit.
Timpii morți cer umplutură și cred că există cărți care pot satisface și asta, numai că într-o călătorie timpul e mai mult viu decât mort.

LIBRIS.RO: Exista vreo legătură între plăcerea de a citi și plăcerea de a călători? Putem să le potențăm reciproc? Putem folosi pasiunea călătoriei pentru a-i apropia pe tineri de lectură?

DESIRÉE HALASEH: Am ajuns in Trinidad Tobago alături de Naipaul si al sau Writer’s People: Ways of Looking and Feeling. În Australia cu Theroux si Paddling the Happy Isles of Oceania, în Nepal cu Sega, in Nigeria cu Ana Hogas si Oyibo, la lacul Baikal cu Mihai Barbu si Vând kilometri și traseul prin lume poate continua. Există cărți despre locuri in care nu ai să ajungi niciodată și cărți care te inspiră să ai curaj. Am ajuns în periferiile din Old Delhi după ce am citit terifiantul White Tiger al lui Aravind Adiga, căutând o rază de înțelegere asupra inegalității sistemului de caste și astăzi atât de viu in India.

SEGA: Legătura ar putea fi curiozitatea, dorința arzătoare de a explora lumi necunoscute, de a descoperi noi universuri. Sunt mulți care vor să-și ia lumea în cap și unele cărțile le potolesc setea fără ca ei să simtă nevoia de a se ridica din fotoliu, pe când altele, dimpotrivă, le pot da imboldul sau insufla curajul să o facă. Vine cineva de departe, scrie o carte despre cele trăite acolo și cartea ajunge în mâinile tânărului care nu e pasionat de literatură, dar care visează să plece într-o zi pe coclauri, ca autorul cărții din mâinile sale. Numai că, citind, tânărul poate descoperi trimiteri spre alte lucrări și, uite-așa, dintr-una într-alta, aproape fără să-și dea seama, e posibil să ajunge să-i placă lectura.

LIBRIS.RO: Cât de mult v-ați documentat înainte să porniți spre locurile exotice pe care le-ați vizitat? Documentarea anulează din aventură, din potențialul de a fi surprins de necunoscut sau e totuși o necesitate pentru a limita potențiale riscuri?

DESIRÉE HALASEH: Niciodată nu mă documentez înainte de a ajunge într-un anume loc. Prefer să plonjez în intuneric și să ies ușor ușor la suprafață. Îmi rezerv bucuria descoperirii la fața locului. După  care, evident, trag de mână pe toata lumea, citesc tot ce e de citit, iau un ziar și beau o cafea cu vânzătorul de țigări din colț de strada.

SEGA: În primul rând, n-aș fi plecat în India dacă nu-l descopeream pe Osho într-o librărie. Cărțile lui Eliade își făcuseră treaba, dar impulsul l-am primit citind Cartea despre ego, o culegere din spusele lui Osho. Desigur, nu era o carte despre India, ci una despre mine și tocmai asta m-a determinat să fac pasul. De documentat, m-am documentat din Lonely Planet, un cărțoi gros și greu de aproape 2 kilograme, pe care l-am cărat cu mine prin toată India. M-a scos din multe încurcături. Documentarea este opțională când, spre exemplu, te duci cu Sega în Nepal pe urmele cărții lui și știi că autorul romanelor Namaste s-a ocupat de toate detaliile organizatorice, gândind pentru tine un itinerariu complex, menit să te poarte prin cele mai importante locuri din țara de la poalele Himalayei, cu relief spectaculos și oameni aparte. În rest, aș zice că documentarea e obligatorie.

LIBRIS.RO: Care credeți că sunt diferențele între un călător-explorator și un turist de ocazie? După ce ați petrecut mult timp în Asia și ați exersat spiritul nomad și liber ați mai putea călători ca vizitator, clasic, ca turist pe drumuri bătătorite? Sunt cele două modele de a călători complementare sau sunt opuse?

DESIRÉE HALASEH: Nimeni nu se naște explorator peste noapte. Pășești încet, timid, plin de frici si prejudecăți. Ai nevoie de ghizi si îndrumători. Înveți să pășești. Înveți să privești. Unora le e mai comod să continue astfel, alții se desprind de turma si experimentează pe cont propriu. După șase ani de călătorit alături de grupuri de voluntari, colegi de serviciu, parteneri sau prieteni am înțeles ca mi-e mai ușor singură. Fără până când, de ce si iar. Iar o dată ce ai ales drumul acesta, zău că devine imposibil să te întorci la planificări, compromisuri si mic-dejunul de la 7 la 10.

SEGA: Turistul de ocazie vrea să se bucure de o experiență memorabilă, nu neapărat confortabilă, însă în condiții bine stabilite dinainte. Cu alte cuvinte, el preferă o experiență cu mai puține grade de libertate, dar cu mai multă siguranță. Călătorului-explorator, în schimb, i s-a ars siguranța. Și pentru el nu mai există cale de întoarcere.

sega2

LIBRIS.RO: Ați vizitat librării sau pur și simplu locuri în care se vând/se schimbă cărți în India? Ce v-a impresionat, ce experiențe ați avut acolo?

DESIRÉE HALASEH: In Jaipur are loc anual un Festival de Literatura unde participă laureați ai premiului Nobel sau câștigători ai Man Booker Prize. Tot orașul roz se transformă într-o mare librărie si nici un jaipurean nu rămâne indiferent. Cărțile zboară către toate casele si totul devine iluminat. M-am pierdut ore întregi printre kilometri întregi de hârtie mirosind a cerneală proaspătă de tipar.

SEGA:  Ei bine, în India, dar și în Nepal, am descoperit că și cărțile călătoresc, nu doar cititorii lor. Aproape peste tot pe unde se întâmplă să poposești prin locurile acelea, vei găsi câte o mică bibliotecă ticsită cu cărți din toate colțurile lumii, în toate limbile Pământului. Și nimeni nu îți cere socoteală dacă vrei să iei cu tine la drum o carte din biblioteca respectivă, însă regula este să lași și tu una la schimb. Adeseori, pe ultima pagină vei găsi cuvinte scrise de mâinile prin care a trecut cartea până să ajungă la tine și probabil te vei emoționa citindu-le. Ca și tine, cartea respectivă vine de departe și astfel îți vei da seama că întâlnirea voastră nu fost deloc întâmplătoare. Astfel, o vei citi cu inima deschisă, ca pe o carte sacră. Apoi te vei despărți de ea ca de un tovarăș bun, alături de care ai avut bucuria să mergi o bucată de drum. Și poate că, la rândul tău, vei așterne câteva cuvinte pe ultima pagină, pregătind cartea pentru următoarea ei întâlnire și pregătindu-te pe tine însuți pentru următoare ta întâlnire… Nu cred să existe modalitate mai minunată de a împleti pasiunea pentru călătorie cu aceea pentru lectură. Și iată cum rămân cărțile din iPad necitite.

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteți spune pentru a-i determina să vă lectureze cărțile? Cum o recomandă Desiree Halaseh pe Desiree Halaseh? Cum il recomanda Sega pe Sega?

DESIRÉE HALASEH: Călătoresc pentru a scrie. Și scriu pentru a călători. Altfel nu aș exista.

SEGA: Sincer, de fiecare dată când am încercat să mă recomand, am dat-o în bară. Iar să-i determin pe oameni să-mi citească romanele mi se pare groaznic de- a dreptul. Eu am scris cârțile pentru mine, ca să ajung acolo, în adânc, unde n-am îndrăznit să mă avânt altfel. Le-am scris ca să mă înțeleg, ca să mă accept și dacă m-aș apuca acum să determin lumea să mi le citească, m-aș vinde parcă pe mine însumi și nu mai vreau. Am făcut-o destul, cât am lucrat în publicitate.

LIBRIS.RO: Trei cărți pe care le recomandați, capabile să inspire o depășire a limitelor personale, a zonei de confort?

DESIRÉE HALASEH: White Tiger, Aravind Adiga.      India: A Wounded Civilization, V.S Naipaul.       Huliganii, Mircea Eliade

SEGA: Mă întorc la Cartea despre ego, pe care am pomenit-o ceva mai înainte. Mă întorc mereu la cartea asta, care nu e numai despre mine, ci și despre tine. E cartea care îți arată că orice limită ți s-ar părea că ai depășit, dacă nu ai depășit ceea ce îți închipui că ești, n-ai depășit nimic. Zona ta de confort fiind de fapt o închisoare foarte bine păzită, din care nu poți scăpa prin trucuri sau subterfugii, căci din materialele astea sunt și făcute zidurile, zăbrelele și lacătele ei. În primul rând, trebuie să descoperi cine păzește închisoarea asta și de ce. În al doilea rând, doar în al doilea rând, poți îndrăzni să devii liber.

Interviu realizat de Sever Gulea, pentru www.libris.ro. Surse foto: facebook

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *