Despre un roman polifonic, la Clubul de Lectura

02/07/2016

După o lansare zen, alături de Raluca Zenga care a adus la Brașov un manual pentru mămici, ne-am pregătit pentru evenimentul tradițional din ultima vineri din lună, evenimentul care aduce laolată cititori cu perspective diferite asupra unui roman propus. De data aceasta, romanul supus atenției s-a dovedit mai polifonic decât impresiile cititorilor.

VINERI, 1.07.2016, la Librăria Șt.O.Iosif Brașov a avut loc o nouă ediție a Clubului de Lectură, la care am discutat despre volumul semnat de Mario Vargas Llosa, CASA VERDE (Editura Humanitas).

20160701_191127

Am deschis evenimentul amintind faptul că  alegerea de luna trecută a cititorilor a reușit să mă impresioneze și să mă frustreze deopotrivă, pentru că m-a adus față în față cu temerile legate de caracterul sofisticat al prozelor sudamericanilor din ultimii 40 de ani, un caracter pe care l-am regăsit din plin în construcția poveștii lui Llosa: o poveste multiperspectivală care, dincolo de accentele recurente în proza lui Llosa (critica instituțiilor religioase, urmărirea consecințelor colonialismului) obligă cititorul la un alt tip de exercițiu de lectură.

Horia Nilescu a recunoscut că, deși i-au plăcut alte romane semnate de autorul peruan, precum Conversație la Catedrală, Mătușa Julia sau Orașul și câinii, romane în care a avut senzația, la final, că totul se leagă într-un întreg coerent și capabil să livreze recompense cititorului, parcurgând CASA VERDE, a trăit mai degraba o senzație de împrăștiere, fără o concluzie clară.

Virgil Borcan ne-a amintit că popularitatea autorilor sudamericani se poate datora capacității acestora de a compensa lipsa de inspirație a europenilor în reinventarea romanului postbelic. După intervenția structuralismului (o perspectivă culturală care a fost incapabilă să livreze creatori de roman) in Europa, singurii capabili să aducă inovații semnificative de construcție și conținut au fost sudamericanii care au reinventat această specie a genului epic pe coordonatele fantasticului. Pulverizarea focalizării narative din povestea lui Llosa (în aceeași frază labirintică se schimbă focalizarea de gradul zero spre monolog, tehnică de neeacceptat în romanul clasic european) ar putea fi tocmai o asemenea încercare de proiectare a romanului cu implicații sociale și politice spre zona echivocă a fantasticului.

Alți cititori s-au declarat copleșiți de lipsa de coagulare a poveștii lui Llosa, de dificultatea de construcție descurajantă pentru un cititori obișnuit să întreprindă o lectură porționaă și cursivă. Mulți cititori au sperat să afle mai multe despre Don Anselmo și motivațiile sale și s-au simțit, pe undeva înșelați de lipsa unor răspunsuri clarificatoare, chiar și în epilog.

Toți participanții au căzut de acord că propunerea de lectură a fost una care a pregătit experiențe anevoioase care i-au determinat pe unii cititori să renunțe la lectură chiar înainte de final. Cu toate acestea, CASA VERDE a prilejuit o întâlnire cu potențialul și sofisticarea unui prozator cât se poate de provocator.

Ne revedem la finalul lunii iulie!

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *