Oamenii fericiti citesc si beau cafea

18/07/2016

1043544Arareori mi se întâmplă să aleg o carte doar după titlu, fără să o răsfoiesc, să parcurg câteva pasaje, fără să examinez măcar în treacăt, aprecierile de pe coperta a IV-a. Recunosc însă că titlul romanului lui Agnes Martin Lugand mi s-a părut de o simplitate cuceritoare, suficient de convingător prin sine ca să aleg această carte publicată de Editura Trei  pentru o lectura  de vacanță, fără să mai caut și alte argumente.

Romanul spune povestea lui Diane, o franțuzoiacă tânără care se simte pierdută după moartea fiicei sale și a soțului într-un accident de mașină. Neajutorarea, durerea și senzația de derivă a protagonistei sunt dublate de dificultățile personalității ei pasive care pare să aibă mereu nevoie de îndrumare și susținere. Deși deține o cafenea literară care poartă exact titlul poveștii, Diane nu pare să fie în stare să își gestioneze problemele cotidiene pe care Felix, partenerul ei de afaceri, un bărbat de o sexualitate și o vitalitate debordante pare să fie pregătit să le asume la orice oră. Diane ia o hotărâre radicală, aceea de a petrece un timp în afara Franței, desprinsă de lucrurile care îi amintesc mereu de pierderea suferită și decide să își petreacă o vacanță pe termen nedeterminat într-o localitate din Irlanda.

Departe de aerul cochet al orașului și cafenelei familiare, departe de bucătăria franceză rafinată și de vinurile cu pretenții, în mijlocul unui spațiu rural aspru, cu băutură îndoielnică și vreme capricioasă, Diane se confruntă și cu vecinul ei ciudat Edward, un fotograf tânăr, prost crescut și prost dispus care își face un obicei din a-i trânti franțuzoiacei ușa în nas cu fiecare ocazie și de a-i răspunde extrem de tăios, vizibil deranjat de intrusa sosită de pe continent. După mai multe întâlniri întâmplătoare, presărate cu replici acide, în urma unor concursuri de împrejurări care le vor demonstra că au nevoie, măcar în calitate de vecini, unul de celălalt, Diane și Edward vor ajunge la un armistițiu, la conversații neutre și timide, la o familiaritate fragilă a unor vizite mai lungi de câteva minute. Relația lor evoluează, astfel că Edward o invită pe Diane să participe la expediții fotografice, spre mirarea locuitorilor și a surorii sale care îi cunosc personalitatea ursuză și dificilă. Acest posibil factor de echilibru din viața Dianei e zdruncinat însă de apariția unei prezențe feminine din trecutul misterios al lui Edward, o prezență manipulatoare și versată care cunoaște vulnerabilitățile fotografului și care va deschide o adevărată cursă a seducției între cele două femei. Care va fi deznodământul acestei rivalități, ce impact va avea trecutul Dianei asupra motivației de a descoperi o nouă perspectivă relațională vă rămâne să descoperiți.

Fără să aibă mare legătură cu titlul promițător (povestea cafenelei literare este, din păcate, prea puțin exploatată) romanul lui Agnes Martin-Lugand este o poveste de dragoste, cu o notă sentimental-tonică, nu neapărat impresionantă sau memorabilă dar cu acel adaos dulce-amar, melodramatic care o recomandă pentru o lectură de vacanță. Este o poveste care vorbește despre transformări perceptuale, aparențe înșelătoare, despre puterea miraculoasă a întâlnirilor, a nefamiliarului misterios care învinge familiarul dureros, despre șansa și ocaziile imprevizibile care catalizează depășirea unor tragedii. Fericirea, așa cum pare să sugereze numele cafenelei pe care o deține Diana poate începe prin lucruri și gesturi mărunte, prin familiaritatea unor situații și a unor ritualuri pe lângă care trecem zilnic și pe care adesea nu le băgăm în seamă, a căror putere de seducție poate însă, în circumstanțele potrivite, să își exercite potențialul și asupra celui mai cinic, mai neîncrezător sau mai dificil personaj.

OAMENII FERICITI CITESC SI BEAU CAFEA – Agnes Martin Lugand – Editura Trei, 2016

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *