Muzici si faze

08/08/2016
romane aventuroase ale copilariei si adolescentei

Muzici si faze – Ovidiu Verdeș

Între  așa zisele romane aventuroase ale copilăriei și adolescenței la care și generația părinților contemporani privește cu nostalgie (precum Cireșarii, Cișmigiu & comp, Declarație de dragoste) și romanele extreme în conținut (deși importante în mesaj) precum cele semnate de Cristina Nemerovschi în care nicio experiență, fie ea intelectuală, sexuală sau emoțională nu poate fi prea îndepărtată de protagoniști încă de la debutul pubertății, am avut mereu senzația că lipsește o formulă mai echilibrată  în spațiul ficțional autohton: ceva care să depășească naivitatea cuminte, romantică, în care adolescenții de astăzi  cu siguranță că nu se mai regăsesc, dar ceva care să nu atingă neapărat o culme a rebeliunii, un manifest al căutării libertății și autenticității capabil să inspire, dar pe care prea puțini sunt capabili în fapt să îl asume.  Spun acest lucru, pentru că am privit adolescența drept o perioadă a exceselor, curiozităților,  sfidărilor dar și drept o perioadă a nesiguranței, a stângăciilor și a anxietății pierderii diferitelor tipuri de inocență. M-am bucurat să găsesc o poveste care să livreze echilibrat acest spirit contradictoriu al adolescenței, din care să nu lipsească limbajul colocvial, spontaneitatea, experimentalul, experiențele inițiatice dar și o anumită naivitate, emoție în fața noului, dezamăgire și entuziasm fără încrâncenare,  în romanul lui Ovidiu Verdeș, republicat de Editura Polirom, pentru care autorul a primit Premiul de Debut al USR în anul 2000.

E o poveste întinsă pe parcursul a 500 de pagini, relatată  din perspectiva unui adolescent din anii 70, o narațiune deloc liniară, centrată exact așa cum anunță și titlul, pe muzici și faze, repere metaforice și nu numai ale experiențelor răzlețe, imprevizibile, anecdotice, prilejuite de vârstă. Protagonist și povestitor este Tinuț, liceean deștept, dar cam neserios după standardele epocii: are talent cu carul la limba română, are rezultate școlare bune, dar e cam pontos, cam neserios, cu părul cam lung,  pasionat de cărți și muzică bună . Farmecul pe care îl inspiră Tinuț cititorilor se datoreaza faptului ca nu e prea naiv, prea tocilar, dar nici prea golan, prea serios de protestatar și de sfidător pentru a-i știrbi credibilitatea.  E exact genul de adolescent plauzibil pentru acele vremuri (dar și pentru orice vremuri, până la urmă) care iubește pe ascuns, visează la concerte și la trupe rock, petrece însetat de viață și ia totul la mișto.  Pe de o parte, romanul lui Ovidiu Verdeș este cronica începutului vacanței de vară pe care Tinuț o planifică și o replanifică pe măsură ce evenimentele îi potențează  sau îi dau peste cap intențiile inițiale. Pe lângă ascultatul muzicilor bune venite pe sub mână, pe viniluri, benzi de magnetofon și caste originale sau licențe, pe lângă pregătirea pentru tabăra de vară, strânsul banilor pentru un Maiak (un magnetofon mult visat în epocă), după completarea oracolelor fetelor din clasă (pline de întrebări mai mult sau mai puțin stupide pe care povestitorul le ironizează la tot pasul), Tinuț se trezește cuplat cu fata pe care o simpatizează de mai mult timp, Hari, tipa imprevizibilă, uneori fandosită, alteori plină de umor. De asemenea, Tinuț primește cadou un Maiak de la părinți și află că Bodi, tipul pe care îl admiră, un adevărat guru muzical, chitarist cu o fonotecă impresionantă, urmează să își lanseze o trupă și să concerteze la Casa de Cultură a Studenților. Totul pare să meargă la superlativ, doar că imprevizibilul pândește la tot pasul, dat fiind faptul că protagonistul trăiește intens la o vârstă plină ce capricii și trăiește proiectat într-o epocă în care lucrurile nu sunt ceea ce par.

Pe de altă parte, romanul e compus dintr-o colecție lungă de flashbackuri și divagări care întretaie întâmplările din vacanța de vară, în care Tinuț își amintește o mulțime de momente amuzante sau inițiatice din perioada copilăriei sau a primilor ani din adolescență. Jocuri, percepții ale spațiilor de joacă (cartiere, scări de bloc, derdelușuri), fumatul țigărilor, relația cu profesorii, relația cu prietenii, fotbalul, primele impulsuri erotice (sunt scene delicioase cele în care băieții se duc să spioneze o presupusă nimfomană în apartament), rivalitățile dintre grupuri, febra vinilurilor și a magurilor, discuții despre muzică, improvizațiile care să dea viața ceaiurilor dansante, toate acestea sunt relatate sub forma unei colecții inepuizabile de faze pe parcursul romanului. De asemenea, povestea lui Ovidiu Verdeș surprinde locurile comune ale unei epoci,  fără ca prin asta să se simtă în vreun fel aerul ideologic sufocant care începea să impregneze finalul anilor 70  România: băutul Pepsiului la cofetărie, mândria de a fuma Kent, frizeriile cu miros de colonie și frecție, școala unde erai tuns regulamentar, orele de istorie patetice cu profesori care plâng povestind despre revoltele țărănești, vecinele de la bloc preocupate de spionatul locatarilor, așteptatul troleibuzelor supraîncărcate etc.

Romanul lui Ovidiu Verdeș este una dintre acele experiențe unice pe care merită să le trăiești torențial, așa cum ți-ai trăit sau ți-ai fi putut trăi adolescența. Un roman cu totul inedit în literatura română, un roman impresionant prin felul în care autorul reconstruiește un univers, un spirit al unei vârste (în care spontaneitatea și naturalețea relațiilor sunt mărci distinctive, alături de imaginația și familiaritatea instalată prin porecle și ritualuri de tot felul), dar mai ales un tur de forță în ceea ce privește conservarea oralității și asumarea consecventă și fără nicio senzație de artificial sau străduință exagerată a unei dimensini colocviale a limbajului (niciodată abundent de trivial sau obscen) așa cum probabil cu greu veți mai putea regăsi într-o altă poveste de asemenea dimensiuni. Deși un roman fără pretenții tematice sau subtilități de fond, povestea adolescenței firești și convingătoare imaginată de Ovidiu Verdeș ar merita să îsi câștige măcar locul unui roman cult, chiar și printre generațiile contemporane de adolescenți. Poate republicarea acestui superb roman la Editura Polirom va contribui la creșterea popularității sale.

MUZICI SI FAZE – Ovidiu Verdes – Editura Polirom, 2016

Recenzie realizată de Sever Gulea.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *