Criza economică din Europa, criza refugiaților, atentatele sângeroase din ultimii ani, poate chiar Brexitul sunt o sumă de evenimente care repun în discuție viitorul politic, social, cultural al bătrânului continent. În acest context, romanele semnate de Michel Houellebecq par să își reafirme popularitatea: apocalipsa identitară europeană, eșecul și nefericirea occidentalilor în a crea cadrul unei existențe echilibrate și blânde, alienarea sunt toate la fel de actuale și de controversate. Am citit Platforma în urmă cu mai bine de 10 ani, înainte ca problemele care au lovit Europa în ultimii ani să capete reliefurile de astăzi. Am recitit Platforma în 2016, inspirat de alegerea participanților la Clubul de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov și nu pot să contest actualitatea problematicilor aduse în discuție de prozatorul francez.
Platforma este povestea lui Michel (un alter ego al autorului la fel de convingător si de cunoscut ca Henry Chinaski al lui Bukowski) un funcționar celibatar, din Ministerul Culturii francez care se ocupă de pregătirea dosarelor pentru finanțarea unor proiecte artistice. Politicos, decent, corect, Michel, trecut de 40 de ani, este modelul insului plictisit, neapreciat, greu adaptabil, uzat și ursuz. Anesteziat complet, fără inițiativă, fără dorințe, Michel nu se consideră nefericit (în fond, are la dispoziție 128 de canale TV). Nici chiar moartea violentă a tatălui său care are loc în debutul romanului (și care amintește, desigur, de Străinul lui Camus) nu pare să-l miște în vreun fel. Singurul stimul care îi tulbură ocazional existența rămân relațiile sexuale, doar că la vârsta lui nici acelea nu se consumă de fiecare dată așa cum și-ar dori. Petrecându-și o vacanță în Thailanda, Michel o cunoaște pe Valerie, o tânără franțuzoaică care lucrează într-o agenție de turism, alături de care începe o relație, la întoarcerea în Franța. Mutarea lui Valerie în cel mai mare trust francez de turism și provocarea profesională de a elabora proiecte de vacanță neconvenționale prilejuiesc proaspătului cuplu ocazia de a călători, incognito, ca simpli turiști pentru a evalua rezultatul campaniilor pregătite. În Cuba sau în Thailanda, printre companioni de toate vârstele, cu toții dominați de o specie de nefericire sau de răutate de care caută să evadeze, Valerie și Michel par imuni la tot valul de dezechilibre (de)compensate care îi înconjoară, par niște norocoși, savurându-și intimitatea și legătura intimă profundă pe care o dezvoltă și pe care nu caută să și-o explice. Călătoria lor e de fapt un prilej de reflecție pe marginea problemelor majore ale lumii contemporane: disproporția între economiile vestice și cele din țările pe care le vizitează, aparenta absurditate a sectorului terțiar bazat pe servicii (care nu produce nimic palpabili, amorsat de indivizi inutili) dar care acumulează averi imense. Respectând inițial convențiile turistice familiare: socializarea cu grupul (în care se simte, oricum, subdivizarea ostilă), cititul bestsellerurilor, explorarea culturii locale, Michel observă, rece, neajunsurile propriei sale existențe și ale compatrioților săi, încercând să-și explice de ce caută, mai ales bărbații occidentali satisfacții sexuale punctuale, în paradisurile tropicale spre care se îndreaptă. Dincolo de explicația facilă a exotismului, noutății și curiozității care pot amorsa motivații pentru turiști, ni se sugerează că bărbații occidentali se simt de fapt neapreciați în cultura lor, plictisiți și găsesc o compensare pentru egoul lor rănit în simplitatea admirativă a escortelor thailandeze. Pe de altă parte, femeile occidentale intimidante, sătule de complicații și complicități, la rândul lor își repară frustrările printre masculii din străinătate care își oferă serviciile.
Remarcând toate acestea, Michel îi propune lui Valerie să conceapă o ofertă turistică care să includă și să faciliteze accesul la serviciile sexuale. O asemenea mișcare este de fapt urmarea firească a asumării contractualismului occidental până la capăt, sexul în economia de piață primește în acest fel o valoare negociabilă în echivalentul universal, banii cu ajutorul cărora vesticii cântăresc orice. În acest context, bariera etică, problema exploatărilor, a sclaviei sexuale sunt doar pretexte de fațadă, expresia ipocriziei consolatoare pentru imaginea occidentalului care nu poate accepta că pleacă adesea de acasă cu apetitul insațiabil al unui evadat din pușcărie. Integrarea sexului în logica economiei de piață pare să fie ultimul pas spre salvarea, măcar într-o formă rudimentară, minimală a falimentului fericirii liberale, pentru că el reprezintă expresia întâmpinării la nevoia de a afla pe cineva care să dăruiască plăcere și să se dăruiască (acesta este și unul dintre resorturile care întăresc relația dintre Valerie și Michel, pentru ei interacțiunea sexuală este mai mult decât un prilej de satisfacție măruntă, ci o demonstrare a recuperării unor conexiuni profund umane). Cu toate acestea, proiectul personal al lui Michel dar și proiectul profesional al lui Valerie sunt extrem de fragile, pentru că sunt amenințate de violența absurdă care îi înconjoară. Mișcarea propusă de concernul turistic francez e contestată vehement de fanatismul religios care face ravagii în paradisurile tropicale și care răspunde în maniera cea mai brutală posibilă. Problema violenței exercitate de imigranți sau de fanatici religioși transpare peste tot în roman: de la uciderea tatălui lui Michel, la violul din metrou și până la atentatul din Thailanda – în vreme ce pentru Michel, toți cei ce se dedau la asemenea acte rămân niște ființe instinctuale periculoase, de neînțeles și de evitat, pentru atentatori, occidentalii reprezintă, la rândul lor o sursă de agresiune. Consecințele par să fie disproporționate: în vreme ce fanaticii se aleg doar cu o sfidare simbolică, turiștii suportă mutilări și chiar decese violente.
Perspectiva protagonistului romanului lui Michel Houellebecq este una cu un ton detașat, anesteziat, de observator modest, alienat de propria sa cultură și lovit în plin de violența altor culturi. În ciuda tezelor discutabile dar provocatoare pe care le avansează, statutul protagonistului, de victimă colaterală a unui conflict străin rămâne cât se poate de valabilă. În acest amestec de proză erotică rece, politic și analiză sociologică, Michel apare ca un personaj familiar cititorului contemporan, un personaj rătăcit, care nu își găsește locul între un sistem sălbăticit de economie și competiție epuizantă pe de o parte, respectiv un sistem al violenței globale, ambele exercitând aceeași forță de înstrăinare, dar ambele punctând dureros consecințe în viața protagonistului.
Vă așteptăm impresiile voastre despre romanul Platforma, de Michel Houellebecq, la o noua ediție a Clubului de Lectură, vineri, 30.09.2016, începând cu ora 18, la Librăria Șt O Iosif Brașov!
PLATFORMA – Michel Houellebecq – Editura Polirom, 2011
Recenzie realizată de Sever Gulea.
