Niculina Gheorghita: „A fi autentic este o alegere si o calatorie in regasirea puterii interioare.”

E una dintre cele mai cunoscute voci în domeniul  dezvoltării personale din România, în prezent. E psiholog clinician, terapeut licențiat Expert Bowen, are o experiență de peste 23 de ani în domeniul psihospiritual. E autoare a 10 cărți și a realizat numeroase cursuri de dezvoltare personală pentru cupluri, pentru femei, pentru părinți și pentru adolescenți. Este cea care a pus bazele programului Holisterapia, un program care ne invită să devenim creatorii propriilor realități și să trăim în armonie cu cei din jur. NICULINA GHEORGHIȚĂ este autorul lunii octombrie, pe www.libris.ro și ne vorbește în interviul pe care îl puteți citi mai jos despre provocările lumii contemporane, despre autovindecare, despre cărțile și experiențele care o inspiră.

LIBRIS.RO: A fi psiholog este, în primul rând o chestiune care nu ține atât de orientare profesională, cât mai degrabă de o vocație asumată? Dumneavoastră ați terminat o facultate de inginerie dar abia apoi v-ați apropiat de psihologie, într-o manieră profesionistă. Cum a fost trecerea de la înțelegerea mecanismelor tehnice la înțelegerea mecanismelor psihice? Există vreun numitor comun între inginerie și psihologie?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Pentru că, atunci când am terminat liceul cu profil real, nu exista Facultatea de Psihologie la Iași, m-am îndreptat spre o facultate tehnică acolo unde eram îndrumați pe acele vremuri. În timpul facultății am făcut ore de psihologie și pedagogie unde am descoperit fascinația numită om în complexitatea sa mentală. Și pentru că de prin adolescență prietenii veneau la mine și se destăinuiau sau căutau o îndrumare mi s-a spus mereu de cei din jur că sunt bună ca psiholog. Citind despre această profesie am descoperit că, pentru a fi un psiholog bun, este necesar să am câteva abilități importante: ascultarea activă, fără prejudecăți, fără critică și o căldură sufletească peste medie – abilități pe care le aveam deja active și astfel, în anul 2001, m-am înscris la a doua facultate de această dată Psihologia.

LIBRIS.RO: În practica unui psiholog și a unui terapeut evoluția personală are impact adesea în evoluția sa profesională, ideile pe care le descoperă funcționale în propria sa experiență sunt transmise mai apoi și clienților. Care au fost câteva dintre experiențele care v-au marcat evoluția dumneavoastră profesională? A fost vorba de lecturi pe care le-ați parcurs, de situații pe care le-ați traversat, de mentori pe care i-ați întâlnit? Puteți să ne dați câteva exemple?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: În practica profesională întotdeauna se vede dezvoltarea și evoluția personală în relația terapeutică cu clienții. Noi oamenii, la nivel subtil, suntem ca o carte deschisă. Mai nou  « neurobiologia a descoperit o zonă în creier (cortexul premotor) care conține sistemul de neuroni oglindă, care ne permite să internalizăm intențiile și emoțiile altor persoane și să creăm acele stări în noi înșine ca parte a unui circuit de rezonanță mai mare « (Dr.Daniel Siegel). Asta înseamnă că acel client care ajunge la mine în cabinet simte și citește emoțiile, stările și sistemul meu de credințe cognitive.
De exemplu :
– Dacă psihologul are probleme în relația de cuplu și nu știe cum să le gestioneze nu este indicat să facă psihoterapie de cuplu ;
– Dacă terapeutul are o relație dizarmonică cu el (nu se iubește, nu se valorizează, nu se respectă, trăiește în dependențe de orice fel, etc.) nu poate să facă consiliere, psihoterapii să-i îndrume pe alții cum să se iubească și să se valorizeze ;
– Dacă terapeutul are o relație tensionată cu copiii din familia lui nu este indicat să facă terapii cu copii, deoarece nu se vor vedea rezultate.
De aceea dezvoltarea și evoluția personală au un impact major în practica terapeutică. Mereu am parte de noutăți – în Romania – în domeniul profesional, deoarece sunt cercetări foarte ample în domeniul prihologiei și neurologiei care ne ajută să ne dezvăluim mai mult complexitatea umană.

Am avut 4 mentori -autori de cărți- în domeniul spiritual : Rudolf Steiner, O.M.Aivanhov, Scarlat Demetrescu și Ramtha și 3 mentori în domeniul profesional : Psihoterapeut Adrian Nuță, Dr. Daniel Siegel, Dr. Daniel Amen. Aceștia m-au ajutat să-mi răspund la foarte multe întrebări legate de ființa umană și la cele despre cum funcționează omul în această dimensiune. Astfel, abordarea mea profesională include și aceste descoperiri.

LIBRIS.RO: Aveți activitate de cabinet, predați cursuri, scrieți cărți, sunteți și mamă a trei copii. Aparent, avem în față o rețetă a epuizării. Cum reușiți să împăcați provocările profesionale, ale vieții de familie și ale pasiunilor personale? E nevoie de o disciplină de fier, de multă consecvență? Problemele cotidiene ajung vreodată să înfrângă pasiunea pe care o investiți în fiecare activitate?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Depinde din ce perspectivă privim activitatea mea. Atunci când te implici total în ceea ce faci și ce faci este cu multă dragoste și pasiune nimic nu e epuizant. Ora de trezire dimineața este la răsăritul soarelui și ora de culcare este 23. Dimineața, înainte să se trezească cei ai casei, scriu iar seara, după ce adorm toți, citesc și studiez. În general tot ceea ce apare în viața mea de zi cu zi le consider oportunități de a mai descoperi ceva despre mine și despre lume în general. Cu adevărat disciplina mentală este a doua mea natură, asta pentru a fi în starea de prezență conștientă, iar această practică o am dintotdeauna. Îmi aduc aminte când eram la școală eram extrem de atentă ca să nu pierd nimic din ce spune profesorul, astfel că acasă doar repetam și nu mai învățam. Astfel memoram mimica, gesturile și atitudinea profesorului iar când redam ce a spus la ora trecută, mă ajuta foarte mult acea stare de prezență din ora precedentă, deoarece aduceam detalii care nu erau neapărat în cărți ci le-a exprimat profesorul doar verbal. Eficiența în tot ceea ce fac este o atitudine deja implementată și conținută de mine de mult timp. Când ești în prezent nu apare epuizarea de nici un tip, deoarece în permanență te încarci energetic și informațional de la Sursa. În general nu am probleme ci le privesc ca pe oportunități în creșterea și dezvoltarea mea. Pe toate le tratez cu aceeași stare de prezență și detașare în același timp. Iar dacă ceva e prea mult, merg în natură și mă recreez pentru câteva ore și revin fresh la lucru.

LIBRIS.RO: Trăim într-o lume complicată: avem de procesat cantități imense de informație, avem de făcut multe alegeri, trăim sub presiunea competiției, a exigențelor sociale și colective înalte (trebuie să fim și profesioniști buni dar și părinți buni). Trăim într-un deceniu al libertății, dar ne simțim adesea atât de puțini liberi. În acest context, destul de agresiv și mereu în viteză, mereu presat, ce înseamnă să ne găsim autenticitatea? E o luptă, e o călătorie, e o poveste care trebuie să includă mereu și o doză de renunțare?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Trăim în lumea pe care ne-am creat-o la nivel de percepție. Eu zic că trăim într-o lume foarte frumoasă, plină de oportunități iar știința a ajuns la un asemenea nivel de cercetare încât chiar nu avem de ce să ne mai plângem că nu știm. Dar pentru că societatea, credințele vechi, media ne îndrumă doar să așteptăm să ne dea cineva, că cineva știe mai bine decât mine ce să mănânc și cu ce să mă îmbrac, omul din ziua de azi nu face mai nimic. Amânăm în permanență să facă ce își dorește sau ce vrea, pentru că avem o credință falsă cum că le va face altcineva sau cum că„ „timpul le rezolvă pe toate”. Am o veste: timpul le adâncește si  orice rană care nu e tratată la timp,  se infectează din ce în ce mai tare. Lipsa de libertate vine din lipsa de putere interioară: adică așteptăm ca cineva din exterior să ne spună ce e bine pentru noi, când e bine să facem ceva sau altceva. Autenticitatea vine din dorința și intenția de a fi același și în casă, și la scoală și în cabinet și în societate și la serviciu. Adică să ne eliberăm de măștile pe care le purtăm ca să dăm bine, să fim importanți, să fim competitivi, să ne vadă lumea altfel. Cea mai mare oboseală din punctul meu de vedere este să-ți scoți și să-ți pui măști mereu. La un moment dat nu mai știi care ești tu, ce vrei de fapt, dacă faci ceva pentru că vrei tu sau că vrea cineva din exteriorul tău? etc. A fi autentic este o alegere și o călătorie în regăsirea puterii interioare.

LIBRIS.RO: Psihanalistul Vasile Dem Zamfirescu vorbea despre o nevroză balcanică a românilor, despre un fel de tulburare a reglării sentimentului valorii proprii (manifestată sub forma lipsei bucuriei de a trăi, hipersensibilitate față de lezările narcisice, rușine). Putem vorbi de probleme pe care le-ați întâlnit des, să le spunem comune, la clienții români care v-au abordat? Ne cunoaștem destul de bine ca indivizi, ca popor, există dezechilibre comune care ne amorsează nefericirea?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Da, domnul psihanalist are dreptate în concluziile sale. Recent am citit un studiu longitudinal făcut de niște sociologi francezi în ceea ce privește nivelul de trai si starea de valorizare a populației balcanice, studiu care a dus la concluzia că România este o țară unde oamenii trăiesc această lipsă a valorii și un nivel de trai mai scăzut, datorită religiei care imprimă această credință și așteptare ca cineva din afară să-ți dea,  să-ți facă, etc. Neavând dreptul la liberul arbitru și la voința proprie evident că nu trăiești bucuria vieții.

LIBRIS.RO: Practicați mai multe tipuri de terapie: terapie Bowen, terapia de procesare a traumelor din trecut, terapia centrată pe soluții, terapia sinelui, consiliere psihospirituală. Cum decideți care este cea mai potrivită abordare pentru client? Sunt suficiente ședințele practicate cu dumneavoastră sau sunt necesare exerciții suplimentare acasă? Autovindecarea este un proces care se încheie sau este mai degrabă un proces care devine un stil de viață permanent?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: În prima întâlnire, când fac anamneza pacientului, îmi dau seama care terapie i se potrivește pentru a se autovindeca mai repede – tot despre eficiență este vorba. Am sute de pacienți care așteaptă o consiliere cu mine și vreau să susțin pe toți care ajung într-un fel sau altul la cabinet, în privat sau la cursurile mele. În practica mea am constatat că omul trebuie zilnic să lucreze cu mintea lui, de aceea au mereu de lucru acasă, nu sunt suficiente ședințele din cabinet. Așa cum ne spălăm pe dinți în fiecare zi ( de 2-3 ori ) așa e necesar să lucrăm cu mintea noastră. Autovindecarea din punctul meu de vedere este un proces care devine un stil de viață.

LIBRIS.RO: Cât timp poate dura un proces de transformare personală, de autovindecare? Există și soluții pe termen lung și soluții  pe termen scurt?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Din studiile, cercetările și practica mea personală pot spune că un proces de transformare personală făcut conștient, cu voință și autodisciplină asumate, durează între 6 luni și 1 an de zile, după care se face mereu întreținerea. Creierul nostru este cartografiat cu diverse credințe sau programe mentale implementate în primii 7 ani de viață, exact ca la un computer când se programează softul. Așa că dacă în primii 7 ani am primit programe mentale constructive(iubire, pace, liniște, curaj, îndrăzneală, bucurie, răbdare, blândețe, etc.) avem mai puțin de lucru cu mintea noastră, adică doar să ne menținem în prezent și să activăm acele programe implementate. Dacă în primii 7 ani avem și programe constructive și distructive (nepăsare, agitație, frică, furie, agresivitate, indiferență, etc.) avem de lucru cu mintea noastră mereu pentru a dezactiva acele programe distructive și a implementa conștient programe constructive, pe care apoi să le rulăm continuu ca să rămână active. Aceasta ne garantează adevărata transformare personală. În concluzie e necesar să implementăm conștient niște programe mentale noi pe care le rulăm continuu, suntem mereu atenți și dacă apare un gând distructiv imediat ne autocorectăm și ne concentrăm pe un program constructiv. Soluția pe termen lung este consecvența pe ceea ce vrei iar soluția pe termen scurt este autocorectarea.

LIBRIS.RO: Aveți o experiență de peste 20 de ani în terapie psihospirituală și ați semnat nu mai puțin de 10 cărți. Care este cartea cu care credeți că ar trebui să înceapă un cititor care nu vă cunoaște activitatea, pentru a descoperi filosofia terapeutică pe care o promovați? Cum poate fi rezumată, de fapt, această filosofie?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Cartea cu care am început să scriu și pe care o recomand ca lecturare inițială este: Regăsirea puterii interioare. De fapt această filozofie este un adevăr pentru mine și constă în a fi conștient, prezent și creator în realitatea fiecăruia în parte. Pentru a fi conștient și prezent e nevoie de dorință și motivație iar pentru a fi creator e nevoie de cunoaștere și credință.

LIBRIS.RO: Una dintre cărțile dumneavoastră se intitulează Susține conștient adolescența. Pare un titlu care pledează pentru un echilibru: nici sufocarea prin implicare exagerată, dar nici indiferență față de adolescenți. E un deziderat greu de atins? Cum putem păstra un echilibru între atitudinea autoritară parentală și atitudinea de prietenie, când vine vorba de copiii noștri? Care credeți că sunt câteva dintre marile probleme ale educației copiilor de astăzi?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Cartea Susține conștient adolescența  am scris-o când am văzut că adolescentul din casa mea parcă nu mai este copilul pe care l-am crescut și pe care-l știam eu. Așa am început căutările. Am intuit că, în spatele comportamentelor lui diferite, trebuie să fie un fenomen cerebral. Am dat o căutare pe google și am găsit un autor fenomenal: Dr.Daniel Siegel – care explică cum la adolescenți creierul crește și el trece prin 4 tipuri de transformări cerebrale care îl duc la comportamente diferite atât cu el cât și cu cei din jur. Fără cunoaștere e greu să înțelegi adolescentul, așa cum și noi, la rândul nostru, am fost greu de înțeles. Măcar generațiile noastre am fost lipsite de atâtea informații și tentații comparativ cu  cele din ziua de azi. Dacă ne iubim copiii și adolescenții e necesar ca mereu să căutăm să-i înțelegem, să fim conectați cerebral cu ei, să le intuim nevoile și să ne știe aproape. Dacă nu ieșim din programele: eu știu mai bine că ești copilul meu, eu am trecut prin viață și am mai multă experiență, eu te-am făcut eu decid etc. avem foarte slabe șanse să îi susținem pe adolescenți să treacă peste această etapă care durează între 14-24 de ani. Dacă reușim să trecem cu brio peste această etapă, vom lăsa societății un adult echilibrat mental și emoțional, dacă nu,  istoria se va repeta. Problemele de azi ale copiilor sunt lipsa de atenție, lipsa de conectare cerebrală și afectivă a părinților. Copiii sunt simptomul părinților.

LIBRIS.RO: Cititorii români nu prea își citesc scriitorii, manifestă o oarecare neîncredere în scriitorii români. La Târgul Internațional de Carte și Muzică din martie 2016, dar și în alte contexte, dumneavoastră ați reușit și reușiți în continuare să umpleți sălile și să atrageți un public variat care vă ascultă și apoi vă cumpără și vă citește cărțile. Care credeți că sunt reperele prin care ați câștigat un public atât de numeros? De ce credeți că Niculina Gheorghiță e citită și căutată?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Apare această atitudine de neîncredere față de cititorii români, deoarece în cultura românescă se mizeaza mult pe competiție și astfel s-a implementat atitudinea că suntem “cei mai…”. De aici s-a dezvoltat în mintea românului credința că dacă sunt cel mai…, atunci un confrate de-al meu nu poate fi mai bun decât mine. Așa că nu are ce să-mi ofere în plus. În străinătate se merge mai puțin pe competiție și mai mult pe plus valoare. De aici apare în România acel soi de invidie și de “a arunca cu noroi” în altul, ca să strălucești numai tu. Interesant este că fiecare are un har și este valoros pe un domeniu (și sunt infinite domenii de manifestare), doar că fie nu l-a descoperit, fie nu are încredere că poate, etc. Eu am sute de cursanți care. în cadrul întâlnirilor de curs, și-au descoperit vocația și ce le place, să facă în așa fel încât să fie și bucuroși și creativi și să trăiască în bunăstare. Reperele prin care am un public așa de numeros sunt autenticitatea mea și faptul că practic ceea ce expun. Practica aduce o energie aparte și oamenii caută de fapt acea energie care să-i susțină să se poată transforma. Niculina Gheorghiță e citită și căutată deoarece oferă un suport energetic și informațional pentru cei care îl caută. Cuvintele scrise cu implicare și dăruire au în spate o energie care te învăluie și genereaza, la nivel cerebral, niște transformări evidente. De aceea, atunci când scriu, sunt într-o stare maximă de concentrare și prezență iar cuvintele transpuse sunt vii.

LIBRIS.RO: Ce înseamnă cartea pentru dumneavoastră? Ce vă place să citiți? Ce v-ați propus să citiți în perioada imediat următoare?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Cartea pentru mine este cea mai mare resursă de cunoaștere, restructurare cerebrală și creație. Am iubit cititul de mică, am mers la școală la 5 ani și 9 luni pentru că știam să citesc, să scriu și să socotesc. Voiam să intru în tainele cunoașterii de foarte mică, chiar dacă nu aveam încă procesele gândirii structurate. Probabil ceva din mine de dincolo de minte m-a împins să fiu curioasă și așa o rugam pe sora mea mai mare(Mariana) să mă învețe ce știe ea. O rugam până ceda și așa m-a învățat literele, cum să citesc și cum să scriu. Îi mulțumesc pe această cale pentru că a fost mentorul meu în inițiarea în citit. Probabil cu acea ocazie mi-am creat o rețea neuronală foarte solidă pentru citit și implicit pentru cunoaștere. Citesc diversificat, orice lectură care mă ajută să aflu mai multe despre complexitatea numită Om, natură și relațiile dintre ele. Asta m-a fascinat dintotdeauna și probabil mă va fascina întotdeauna. În perioada imediat următoare mi-am propus să studiez materiale care explică relațiile dintre oameni, de la nivel spiritual, cerebral, mental și până la nivel fizic.

LIBRIS.RO: Recomandați-ne câteva titluri în care cititorii pot afla o valoare terapeutică, un pas spre un proces de transformare personală.

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Florence Skovel Shinn, Jocul vieții și cum să-l joci, Editura For You, 2015;

2. Alan H. Cohen, Viaţa ca o ţeapă, Editura Nemira, Bucureşti, 2005;

3. Prentince Mulford, De vorbă cu mine însămi, Editura Universal Dalsi, 2000;

4. Baird Spalding, Modelul divin, Editura Herald, Bucureşti, 2003;

5. Rick Hanson, Richard Mendius, Creierul lui Buddha, Neuroştiinţa fericirii, iubirii şi înţelepciunii, Editura Paralela 45, Piteşti, 2011.

6. Don Miguel Ruiz, Arta de a iubi, Editura MIX, Braşov, 2002.

7. O.M. Aivanhov, Omul spre victoria destinului său, Editura Prosveta, Bucureşti, 1997.

Interviu realizat de Sever Gulea, pentru www.libris.ro.