Piesa cu piesa

02/10/2016
piesa recenzie

Piesă cu piesă – David C. Robertson

Mi-am petrecut copilăria în anii 90, anii în care piața din România a fost invadată de o varietate de jucării, fie din direcție occidentală (la prețuri încă exorbitante), fie din direcție turco-orientală (care  miroseau  tare ciudat). Dintre toate jucăriile pe care le-am descoperit în acei ani, niciuna nu m-a impresionat la fel de mult ca… LEGO. Piese de plastic pe care le puteai reuni într-o infinitate de combinații, seturi care potențau și dezvoltau și mai mult experiența jocului și a construcției, fără să te poți plictisi vreodată, toate acestea mă făceau să aștept cu sufletul la gură un moment aniversar sau Crăciunul pentru a mă bucura de un nou set LEGO (încă la un preț piperat pentru posibilitățile familiei mele în acei ani).

Experiența LEGO a fost ireproductibilă pentru mine și, chiar și astăzi, când trec pe lângă vitrinele librăriilor, mă opresc și privesc cu nostalgie seturile pe care le-am avut sau la care doar am visat (și pe care probabil că, în anii care vor urma, mi le voi cumpăra în cele din urmă). Este una dintre puținele jucării (pe care le consider catalizatoare ale imaginației)  pe care le mai recunosc astăzi în rafturile magazinelor (dat fiind faptul că industria jucăriilor e atât de schimbătoare și supusă modelor dictate de capriciile puștilor) și pe care le fac cadou și astăzi cu cea mai mare încredere, de câte ori am ocazia. Tocmai de aceea mi s-a părut interesant să parcurg volumul semnat de David C Robertson, pentru a afla povestea gigantului LEGO care m-a făcut pe mine și pe atâția alți copii să ne simțim giganți și să ne descoperim potențialul într-un anumit moment din viața noastră. E o istorie care pare să ilustreze cel mai vechi concept LEGO, al piesei multipotente, legată și desfăcută în combinațiile care au conferit companiei daneze reputația solidă pe care o are astăzi. Istoria LEGO are aproape 100 de ani: compania se naște într-un oraș din Peninsula Iutlanda, în anii 30, sub forma unei afaceri de familie condusă de tâmplarul Ole Kirk, cel care alege să renunțe la construcțiile din lemn și să înceapă producția unei jucării din plastic definită prin capacitatea de fixare (celebrul stud and tube, sistemul de legare al pieselor LEGO, împreună cu clicul distinct audibil din momentul conectării a devenit revoluționar).

Până în anii 90, LEGO a părut o companie imbatabilă: a reușit să creeze nu doar un produs ci o jucărie-sistem (cu compatibilitate retroactivă), să integreze tematici cu inspirație provocatoare (orașul, spațiul, castele, pirați) și, în același timp autentice, să păstreze o atenție permanentă la inovație (dar o inovație centrată în jurul piesei inițiale) și să se extindă pe piețele din întreaga lume, inclusiv sub forma cunoscutelor parcuri Legoland. Timp de aproape jumătate de secol, LEGO a reușit să împletească, în proporțiile adecvate combinația de narațiune tematică-joc cu personaje-stimularea creativității și imaginației. În anii 90 însă, noua echipă care a condus compania și-a stabilit niște obiective extrem de ambițioase, pe o piață aflată în schimbare. Astfel LEGO a ales să aducă și mai mulți oameni creativi, să exploateze o piață încă neacoperită printr-o jucărie multimedia (Lego Movie Maker), să se centreze pe noile trenduri adorate de clienți (Star Wars, Harry Potter), să încurajeze fanii să participe la procesul de generare al noilor idei, să exploreze complet spectrul inovației (până într-acolo unde s-au propus jucării care depășeau cel mai fidel și mai celebru concept al LEGO: piesa), să dezvolte și mai multe parcuri tematice și magazine.

În ciuda faptului că a căutat să se păstreze proactivă și să respecte ceea ce David C Robertson identifică drept cele 7 adevăruri ale inovației, LEGO a intrat pe o pantă descendentă la finalul anilor 90, ajungând chiar la un pas de faliment. În ciuda abordării principiilor de succes, Lego a dovedit că nu avea mecanisme eficiente de monitorizare și mai ales un sistem contabil care să așeze în balanță inovațiile profitabile cu inovațiile care nu prezentau perspective de succes.  Așa cum sugerează Robertson, LEGO s-a lansat mult prea ambițios și fără suficientă prudență în dezvoltarea prea multor proiecte care au împins compania aproape de colaps. LEGO a făcut totuși progrese importante în dezvoltarea identității companiei: de la o companie conservatoare și foarte proceduralistă, la o companie care a acceptat crowd-sourcingul și experimentul, respectând tendințele epocii. Noua echipă care a preluat conducerea companiei, la sfârșitul anilor 90, a reușit să transforme un gigant aflat în pragul prăbușirii, care risca să sufere o implozie, într-o afacere suplă capabilă de relansare: după o restructurare atentă, o sistare a liniilor neprofitabile, o reîntoarcere la rădăcinile care au făcut LEGO popular (mai ales relansarea liniei Lego-City), coordonatorii companiei daneze au regândit invoația disciplinată, conjugând-o cu o testare prudentă a produselor cu ajutorul copiilor. Istoria produselor Bionicle, Mindstorms, Lego Architecture, Ninjago  pe care Robertson le detaliază sunt, fiecare,  povești despre relansarea nelipsită de dificultăți a producătorului danez. În mai bine de jumătate de secol, LEGO a reușit nu doar să creeze o jucărie inovativă, ci, așa cum sugerează și Robertson, o organizație capabilă de a livra produse inovative (deci a reușit nu doar o lovitură fortuită, ci realizarea și finisarea unui climat capabil să ofere rezultate spectaculoase repetabile).

Lecțiile LEGO sunt relevante pentru orice companie care dorește să țintească sus: sunt lecții despre cum rețetele de succes trebuie dublate întotdeauna de prudență și de o contextualizare inteligentă pentru a funcționa. Pe de altă parte, oricine a îndrăgit vreodată această jucărie superbă care te pregătește pentru viață, apelând la imaginație, merită, de dragul nostalgiei, dar și dintr-o curiozitate admirativă să descopere povestea LEGO. Și, de ce nu, poate să încerce, ca în vremurile bune, să asambleze și un set LEGO – găsiți colecții variate pe www.libris.ro.

PIESA CU PIESA – David C Robertson – Editura Publica, 2014

Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *