Bob Dylan, Premiul Nobel pentru Literatura 2016!

13/10/2016

Înainte de fi muzician, Bob Dylan a fost poet. De altfel, pseudonimul Bob Dylan – numele real al artistului este Robert Allen Zimmerman – s-a născut din admirația americanului pentru poetul galez Dylan Thomas. Poate că faptul că Bob Dylan este câștigătorul premiului Nobel pentru literatura al anului 2016 a luat prin surprindere multa lume. Însă cei ce iubesc poezia și cei ce văd dincolo de cântecele sale nu pot fi decât foarte mulțumiți de decizia Academiei Suedeze. De fapt, puțină lume știe că Bob Dylan s-a aflat pe lista scurtă a nominalizaților in ultimii 5-6 ani. Fără a fi deloc tendențios, o mare parte din publicul său recunoaște că ascultă Bob Dylan nu pentru muzică ci pentru versuri. „Să fie clar pentru toată lumea: Bob Dylan nu are voce.”. Știți cine a spus asta? Ei bine, chiar Bob Dylan. El a recunoscut într-un interviu (pe vremea când dădea interviuri pentru că de prin anii ‘ 80 încoace nu a mai acordat niciunul) că s-a apucat de muzică pentru ca versurile sale să ajungă la un public mai numeros decât publicul țintă al poeziei. Așa este, Bob Dylan nu are voce ci doar un timbru vocal inedit care-l face recognoscibil oriunde l-ai auzi și o sumedenie de versuri dumnezeiești de frumoase. Și tocmai pentru aceste versuri el este azi recompensat cu această distincție. Nu pentru fenomenul Bob Dylan, ci pentru făuritorul de versuri excepționale Bob Dylan. De fapt, fanii folk-ului (gen muzical care pune accent mai degrabă pe versuri decât pe orchestrație) și-ar fi dorit un premiu Nobel împărțit între Bob Dylan și Leonard Cohen – un alt poet excepțional fără voce care a dorit ca versurile sale să ajungă la cât mai multă lume – dar aceasta este altă discuție.

Bob Dylan premiul Nobel pentru literatura

Bob Dylan, Premiul Nobel pentru Literatură 2016!

Bob Dylan s-a născut în anul 1941 la Duluth (o localitate situată la granița dintre S.U.A. și Canada). În plan  muzical a fost influențat de Woody Guthrie și Hank Williams. Dar se poate spune ca Bob Dylan nu are prea multe influențe muzicale pentru că el (spre deosebire de aproape toți ceilalți muzicieni) își petrecea timpul liber citind și scriind poezii, nu ascultând muzica. Dylan citea orice volum de poezii îi pica în mână, ajungând astfel să-i descopere și să-i iubească pe Eliot, Whitman, Ezra Pound, Keats, Tennyson, Rimbaud dar mai ales pe Dylan Thomas. Deși este o persoană extrem de privată, viața sa a fost foarte bine documentată fascinând tocmai prin „sihăstria” sa. Primul său album apare în 1962 iar perioada anilor ‘60 devine o icoană a muzicii folk și culturii hippie influențând absolut toți artiștii genului ce au venit după el. Pentru că Bob Dylan nu a vrut niciodată să se repete, la sfârșitul anilor ‘60 – spre dezaprobarea multora – schimbă chitara acustică pe cea electrică. În anii ‘70 începe să cânte alături de diverse formații de instrumentiști (cea mai cunoscută fiind „The Band”). Mulți folkiști tradiționaliști – cei care se ghidau după conceptul: folkul înseamnă un om și o chitară –  s-au dezis de el însă publicul a continuat să-l venereze. În anii ‘70 Bob Dylan s-a retras tot mai mult și a dat din ce în ce mai puține interviuri. În anii ‘80 se retrage o perioadă din muzică, devenind pastor evanghelist. În anii ‘90 revine pe scena muzicală și sporadic organizează turnee prin toată lumea. Însă în ultimul timp muzica a fost lăsată pe locul doi pentru a se putea concentra asupra primei sale iubiri: poezia. Artistul și-a strâns toate poeziile adunate de-a-lungul timpului (multe din ele devenind cântece) în antologii ce au avut succes răsunător în toată lumea.

 

Influențele lui Bob Dylan în lumea modernă sunt atât de vaste încât nu mi-ar ajunge o zi să le înșir pe toate. Din toată istoria muzicii, este artistul cu cele mai multe piese ce au beneficiat de cover-uri (Jimi Hendrix, The Byrds, Rolling Stones, Cher, Joe Cocker, Guns ‘N Roses etc). Videoclipul piesei sale „Subterranean Homesick Blues”este primul videoclip al tuturor timpurilor. Legendara formaţie de heavy metal Judas Priest își ia numele din piesa lui Bob Dylan „The Ballad of Frankie Lee and Judas Priest”. Martin Scorsese a făcut două documentare despre el („The Last Waltz” și „No Direction Home”) iar Todd Haynes i-a dedicat un film artistic, sub forma unei biografii neconvenționale, intitulat „I’m Not There” în care Dylan este jucat de 5 actori (Heath Ledger, Richard Gere, Christian Bale, Marcus Carl Frankling și Cate Blanchett), în funcție de care perioadă din viața sa este prezentată. Nici România nu este străină de influența lui Bob Dylan. Mai bine de jumătate din repertoriul regretatului Florian Pittis (un fan înfocat) constă în traduceri după Bob Dylan iar Alexandru Andrieș a realizat un întreg album de coveruri (“Alb/Negru”) dedicat  artistului american, album ce include un cover după incomensurabila, aproape intraductibila piesă „It’s Alright Ma’”. În ceea ce privește versurile sale, acestea au fost traduse pentru Editura Humanitas de către Mircea Cărtărescu.

Personal mă bucur de această „surpriză” a Academiei Suedeze și nu pot să nu îmi amintesc că am avut șansa de a participa la un concert susținut de Bob Dylan la Sala Palatului din București. Concertul nu a fost pe placul tuturor din cauza refuzului artistului de a cânta piesele care l-au făcut celebru dar și din cauza calității slabe a voci sale ajunse acum la bătrânețe. Însă cu un lucru au fost cu toții de acord: versurile sunt geniale (au fost câțiva care au sugerat că ar fi fost o idee bună ca Dylan doar să stea pe un scaun pe scenă și să recite din propriile poezii)…restul e doar vânare de vânt.

Articol realizat de Horia Nilescu.

One Comment

  • Radu Camitri 28/01/2017 at 6:52 pm

    Sunt un mare fan al lui Bob. Asteptam de mult timp sa fie recunoscut la adevarata sa valoare. Felicitari!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *