Mana dreapta a somnului

28/11/2016
recenzie carte

Mana dreapta a somnului – John Wray

Unul dintre cele mai interesante și concludente filme despre tragedia produsă de extremism în secolul XX este Europa, Europa (1990), o producție bazată pe o poveste adevărată: povestea unui băiat evreu care pretinde că este orfan, devine un erou în rândul organizațiilor naziste, ajunge mai apoi pe front, în Est, în spatele liniilor rusești unde este nevoit să își ascundă trecutul german, fiind adoptat și înregimentat de ruși ca, mai apoi, în cursul războiului, să redevină soldat al Wehrmachtului și să ia parte la înfrângerea berlineză. Victimă a ideologiilor, naiv, un biet pion de manevră pe masa fanaticilor, povestea evreului prins între cleștii frontului și ai istoriei este ilustrativă, dincolo de orice improbabilități narative, pentru dificultatea de a rămâne neutru într-o epocă a certitudinilor și mobilizării, pentru dificultatea de a încerca să te plasezi într-o existență în afara istoriei. Am regăsit acest nucleu al intrigii ghinioniste absolute, a imposibilității de a găsi resursele pentru o existență pașnică în întreaga Europă interbelică și în mai ales în Europa anilor 40, în romanul lui John Wray, MÂNA DREAPTĂ A SOMNULUI, apărut în seria care continuă una dintre cele  mai cunoscute colecții de literatură universală din ultimii 50 de ani: Romanul secolului XX, de la Editura Univers.

Mâna dreaptă a somnului este povestea lui Oskar Voxlauer care debutează în anii Primului Război Mondial, moment în care Oscar își ia rămas bun de la părinții săi austrieci, mândru să lupte în armata Kaiserului, în pragul ultimilor ani falimentari de înfruntare militară pentru Tripla Alianță. Pe frontul din Italia, în tranșeele bântuite de frig, mizerie și gaze toxice, Oscar își pierde rapid iluziile, e forțat să execute un dezertor și decide, la rândul lui să dezerteze, să părăsească trupele aflate oricum în retragere. Refuzând să se întoarcă acasă, Voxlauer decide să pornească spre Est, inspirat de promisiunile Revoluției Bolșevice însă nu trece mai departe de Ucraina, acolo unde tânărul care nu împlinise nici măcar 18 ani o întâlnește pe Anna, cea care va juca și rolul unei surori, ca mai apoi să îi devină iubită. În anii 20, Ucraina se află sub stăpânire rusească iar imaginea beatitudinii bolșevice se cutremură, la rândul ei, când Anna și Voxlauer sunt mutați în sovhoz și intră în era terorii ucrainene care va culmina cu foametea teribilă ce va pustii teritoriul Ucrainei. Aceste etape biografice sunt dezvăluite secvențial, sub forma unor flashbackuri mai scurte sau mai lungi care alternează cu povestea centrală a romanului care gravitează în jurul întoarcerii în Austria a lui Oskar, aproape de începutul anilor 40. După eșecul de pe front și după dispariția Anei și prăbușirea iluziilor estice, Voxlauer își reîntâlnește mama (singura rămasă în viață), și primește slujba de păzitor al domeniului de vânătoare al unchiului său, fiind cazat într-o cabană izolată din pădure. Oskar va începe o relație cu fiica fostului occupant al cabanei, Else și va deveni martorul neputincios la inițiativele militarizate și dezlănțuite ale naziștilor care vor alipi Austria celui de-al Treilea Reich. O mare parte a poveștii e proiectată în acest moment critic, al nazificării Austriei, al afirmării Cămășilor Negre, al schimbării unor timpuri. Deși nu vrea să aibă de-a face cu angajamentele politice ale lui Kurt, vărul Elsei căreia aceasta îi datorează mult, deși ar prefera, vaccinat fiind împotriva retoricii fanatice, să își ducă traiul liniștit, Voxlauer va realiza că lațul istoriei se strange în jurul său, al cunoscuților și apropiaților.

Nimeni nu poate rămâne indiferent, totul se schimbă, Europa se pregătește pentru o nouă înfruntare armată de proporții pe care oamenii obișnuiți nu o mai pot împiedica și de care nu se pot feri. Despre climatul pregătirilor expansioniste și despre nazificarea Austriei aflăm din jurnalul lui Kurt, unul dintre membri asasinării cancelarului Dolfuss, cel care va deveni un executant fidel al regimului nazist, dar care nu își va abandona familia în tot acest marș convins pe treptele unei ideologii care îi dă aripi. Confruntarea militară care urmează va fi oglindită în dezbinarea cetățenilor austrieci, inclusiv în destinul lui Voxlauer.

Povestea lui John Wray nu se focalizează atât de mult pe evenimentele istorice, ci mai degrabă pe felul în care impactul acestora a fost tradus la nivel individual, felul în care unda de șoc din primii 30 de ani ai secolului XX a prăbușit de mai multe ori existențele și tinerețea celor care au căutat să își ducă viața departe de un vârtej în care au fost prinși fără voia lor. Dens în simetrii sinistre, romanul lui John Wray este mărturia impresionantă despre destinul înstrăinatului etern, al celui care nu își găsește locul într-o epocă în care câștigător pare să fie doar pariul violenței și al fanatismului.

MANA DREAPTA A SOMNULUI – John Wray – Editura Univers, 2016

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *