In viata

16/01/2017
recenzie in viata

In viata -Yu Hua

Un roman care se petrece în China, întins pe mai multe decenii, o poveste de familie marcată de mutațiile violente ale istoriei, răsturnări de situație, destine frânte și recompuse, toate într-o narațiune de 200 de pagini, iată ce propune cartea lui Yu Hua, unul dintre cele mai bine vândute titluri la Târgul de Carte Gaudeamus din această toamnă. Una dintre cele mai influente 10 cărți din ultimele trei decenii din China, recompensată cu numeroase premii, ecranizată și premiată la Cannes în 1994, povestea lui Yu Hua mi s-a părut aproape neverosimil de ambițioasă, mai ales ținând cont de dimensiunile nu foarte extinse pentru o narațiune de familie desfășurată pe aproape jumătate de secol.

În viață este povestea lui Fugui Xu, un veritabil supraviețuitor al propriilor greșeli dar și al vicisitudinilor istoriei, un om care încearcă să se adapteze și să se modeleze în funcție de contextele potrivnice pe care le întâlnește, fără să se revolte, fără să caute un sens și o dimensiune mai profundă, asumând pur și simplu viața în totalitatea ei, cu bune și cu rele. Fugui se naște într-o familie cu stare, înainte de instaurarea comunismului în China, însă cade repede pradă tentației unui trai destrăbălat. Se căsătorește cu o femeie la fel de bogată, dar preferă să devină un arogant risipitor, frecventând prostituate pe care le umilește, pariind averea familiei la jocuri de noroc, confruntându-se cu maeștrii trișatului (cu ochi de pasăre răpitoare și mâini alunecoase ca peștele) care îl vor ruina. Într-o scenă cu adevărat memorabilă, tatăl lui Fugui, un conservator care cinstește memoria strămoșilor și onestitatea, dezamăgit și lovit profund de acțiunile fiului său, îl pune pe acesta să-și achite datoriile cu prețul pierderii pământurilor și averilor primite de la străbuni.  După ce își pierde și tatăl care nu supraviețuiește suferinței de a fi privat de avutul moștenit, rămas cu o mamă bolnavă și o soție cu doi copii, Fugui devine un truditor sărac și modest, într-o lume aflată în plină schimbare. Conflictul dintre naționaliști și comuniști e la apogeu iar Fugui se trezește, dintr-o greșeală stupidă, recrutat de forțele Goumintangului.

Luni de zile, fără să fi avut posibilitatea de a-și înștiința familia, Fugui rămâne pe un front îndepărtat, sub asediu, așteptând avioanele cu orez și lipii, furând galoșii camarazilor pentru a putea face focul. Odată cu triumful comuniștilor protagonistul revine în satul său și realizează că moșierii sunt persecutați de noua stăpânire, că cei care au pus stăpânire pe averea sa la jocurile de noroc sunt acum cei așezați la colțul istoriei. Urmează apoi perioada confuză și violentă a Marelui Salt Înainte: comunele populare, inițial primite cu entuziasm pentru abundența și constanța mâncărurilor servite sunt dublate de ambițiile de industrializare și obsesia oțelului (sătenii sunt mobilizați să producă oțel în furnale improvizate, folosind ca materie primă oalele din gospodărie) și mai apoi de presiunea propagandei din perioada Revoluției Culturale, în care agitatorii apelează la tactici agresive și întorc lumile cu susul în jos imprevizibil, de pe o zi pe alta.

În tot acest context volatil, Fugui acceptă tot ceea ce nu poate schimba: faptul că este prins într-un clește al istoriei, faptul că trudește de dimineața până seara, faptul că are o fată surdomută și un băiat încăpățânat cu probleme la școală, faptul că sănătatea soției se șubrezește. Seninătatea și eforturile sale zilnice devin impresionante mai ales spre final, când protagonistul pierde și micul refugiu domestic pe care îl avea, tot printr-o serie de contexte nefericite sau stupide,  căpătând proporții aproape biblice, ale unui Iov într-o variantă simplificată, neanimat însă de vreo credință într-o divinitate, ci doar de un elan vital firesc pe care nu îl chestionează și nu îl disecă. Ajuns la bătrânețe, sărac și singur, Fugui realizează că a gustat din tot ce a avut de oferit viața: a trăit pe picior mare, inconștient și iresponsabil, a luptat apoi pentru traiul zilnic, urmărit aparent de un blestem constant al neajunsurilor pe care le-a întâmpinat cu forțele sale fragile și disproporționate. Faptul că nu este neapărat triumfător în forma facilă hollywoodiană, faptul că păstrează o anumită serenitate într-un moment de aparentă înfrângere proiectează asupra lui Fugui o aură admirativă, impresionantă, sugerând că el este, la finalul unei călătorii îndelungate a transformărilor de tot felul un biruitor prin înțelepciunea simplă, probată de experiență pe care o dobândește: aceea că în viață nimic nu este permanent și omul ajunge să se împace cu toate, la finalul unei existențe în care a și greșit dar în care a și încercat să dea tot ce e mai bun din el.

O poveste care dezvăluie una dintre cele mai zbuciumate perioade din istoria Chinei, filtrată printr-o cronică de familie, cartea lui Yu Hua este o lectură profundă și elegantă, o  lectură care te atinge prin acel gen de sensibilitate umană din romanele lui Steinbeck, în care răbdarea și bucuria de a rămâne în viață sunt constantele dezirabile, accesibile și durabile pentru  orice  individ din oricare parte a lumii, indiferent de originea socială sau de evoluția sa biografică.

ÎN VIAȚĂ – Yu Hua – Editura Humanitas, 2016

Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *