Ucenicul arhitectului

23/01/2017
recenzie Elif Shafak

Ucenicul arhitectului – Elif Shafak

Elif Shafak este o prozatoare cunoscută și îndrăgită în toată lumea,  pentru capacitatea ei de a surprinde coloritul fermecător și subtil al spațiului turc. Cărțile ei au fost traduse masiv și în limba română la Editura Polirom, însă nu am avut suficientă curiozitate să citesc vreunul, până când, pentru ediția din luna ianuarie  a Clubului de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif a fost propus spre discuții romanul UCENICUL ARHITECTULUI. Mă bucur enorm că am avut ocazia să parcurg această poveste aventuroasă, metaforică, inițiatică (atât pentru protagonist, cât mai ales pentru cititorii care sunt introduși într-o fascinantă lume dispărută, dezgropată și recompusă prin imaginația auctorială), o poveste pentru toate vârstele și pentru toate gusturile, o poveste care s-a născut, la rândul ei, imprevizibil, așa cum aflăm din mărturisirile autoarei, într-o zi cu trafic aglomerat în cel mai cunoscut oraș al Turciei, când Elif Shafak a surprins un cadru aproape fotografic cu o o moschee și un băiat jucându-se în fața ei.

UCENICUL ARHITECTULUI este un bildungsroman proiectat în perioada încă glorioasă a Imperiului Otoman, din vremea lui Soliman Magnificul și a moștenitorilor săi. Personajul principal este Jahan, un tânăr indian fugit de acasă, după ce și-a pierdut mama care, printr-o serie de împrejurări fortuite ajunge tovarășul unui elefant, botezat Chota,  trimis cadou sultanului, devenind de fapt îngrijitorul impresionantului animal. Chota și Jahan intră împreună într-o lume nouă, plină de ispite, amenințări, oportunități, arome și culori: Istanbulul cameleonic de secol XVI – un loc al pierzaniei, al intrigilor de curte, al mizeriei și bolii  dar și un spațiu al opulenței, al haremurilor seducătoare, al școlilor dure dar prestigioase ale învățătorilor islamului, al menajeriilor mărețe care adună laolaltă, la fel ca întreg orașul de altfel, oameni și animale din toate colțurile lumii, din toate tradițiile. Așadar, e vorba de  un veritabil Turn Babel, copleșitor și fascinant pentru cei doi nou veniți care vor se vor confrunta rapid cu rivalitățile ierarhice din administrația otomană, încercând să își găsească un loc, încercând să supraviețuiască trecutului (căci căpitanul de vas care l-a adus pe Jahan în Istanbul își așteaptă încă plata) dar și provocărilor prezente.

Remarcat de fiica sultanului căreia îi place să asculte povești și să viziteze menajeria, remarcat de asemenea de marele arhitect Sinan, mintea din spatele măreției clădirilor de cult din Istanbul, Jahan devine mânat de ambiții mărețe și periculoase în același timp, fiind gata să devină discipolul lui Sinan, nutrind în taină sentimente intense pentru Mihrimah, fiica sultanului. Dându-și toată silința și valorificând talentul intuit de Sinan, Jahan ajunge unul dintre ucenicii de încredere, împreună cu Chota (de care arhitecții se folosesc intens pentru a ridica moschee după moschee). Ascensiunea sa nu este însă lipsită de obstacole, așa cum și planurile lui Sinan întâmpină adesea rezistență din partea rivalilor dar și din partea celor care uneltesc împotriva sultanului. O zi glorioasă, un proiect promițător se pot transforma repede într-un popas în temniță și în ruine în lumea volatilă otomană. Singurul reper stabil care nu o singură dată îi va salva viața și îl va scoate pe Jahan  din belele  în care intra cu și fără voia lui e reprezentat de… țiganii și bulibașa lor, Balaban. Nomazi, independenți, nesupuși și neinteresați de clevetirile de la curte, șatra de țigani este acea instanță misterioasă (ei știu să calmeze un elefant în călduri, ei știu să îngrijească bolnavii aflați pe moarte, ei au leacuri pentru degerături, descântece și amulete protectoare) în care Jahan va găsi mereu resursele de încredere în situațiile cele mai dramatice.

Pe măsură ce domniile sultanilor se succed, moscheile, podurile și planurile de modernizare ale Istanbulului prind formă, Jahan crește, se maturizează și e gata să îl urmeze pe Sinan în poziția de mare arhitect. Are însă multe de învățat de la maestrul său, o figură a înțeleptului durabil, calm și diplomat, capabil să îndure bârfe, trădări, dezamăgiri, la fel ca mărețele construcții pe care le ridică. Esența lecțiilor sale de viață e legată de puterea de a rezista la schimbare, puterea de a reclădi din ruine, puterea de a găsi acel echilibru care ține în picioare oamenii și clădirile depotrivă. Lui Jahan îi este tare greu să asume aceste lecții la început, surprins de năvalnicul impuls al tinereții, mânat de dorința de a-i înfrunta pe cei care îi stau împotrivă, de dorința de răzbunare pentru moartea mamei, de dragostea imposibilă pe care o nutrește pentru Mihrimah. Celălalt mentor și prieten de la care Jahan are de învățat este chiar Chota, elefantul. Romanul lui Elif Shafak poate fi privit și ca o poveste despre o prietenie neobișnuită, durabilă și impresionantă, la fel cum poate fi considerat și un dublu bildungsroman (pentru că atât Chota, cât și Jahan desăvârșesc împreună o călătorie a formării personale). Elefantul cu trupul uriaș și o inimă pe măsură, elefantul  pe care Jahan nu contenește să îl îngrijească și să îl îndrăgească îl va învăța pe prietenul său lecții valoroase despre acceptare și moarte.

Dincolo de imersiunea în Istanbulul cuceritor din urmă cu 500 de ani, dincolo de aventurile de la curtea sultanului, de personajele variate și colorate pe care Jahan și Chota le vor întâlni în evoluția lor, povestea lui Elif Shafak inserează, fermecător, paralele intersante între arta construcției și destinul personajelor principale, evocând, în formele arhitecturale cele mai cunoscute și provocatoare din epoca monumentelor religioase adevărate metafore morale eliberatoare asupra cărora Jahan va ajunge să mediteze într-un alt colț îndepărtat al lumii, în pregătirea celui mai celebru monument funerar din Asia de Sud Est.

Vă așteptăm impresiile voastre despre acest volum, la prima ediție din 2017 a CLUBULUI DE LECTURĂ de la Librăria Șt O Iosif Brașov, VINERI, 27.01.2017, începând cu ora 18!

UCENICUL ARHITECTULUI – Elif Shafak, Editura Polirom, 2015

Recenzie realizată de Sever Gulea.

One Comment

  • Dorina 30/01/2017 at 11:51 am

    Din păcate, nu pot participa la Clubul de lectură, fiindcă locuiesc în Arad, dar am citit cartea şi mi-ar fi plăcut să aflu părerile cititorilor despre ea. Eu am scris pe blog câteva impresii despre “Ucenicul arhitectului”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *