Cartea oglinzilor

20/03/2017
Cartea oglinzilor - Eugen Ovidiu Chirovici

Cartea oglinzilor – Eugen Ovidiu Chirovici

Cartea sezonului care a cucerit lumea internațională și a devenit un bestseller, poate primul și singurul până acum semnat de un autor român (Eugen Ovidiu Chirovici)  este disponibilă și în limba română, publicată de Editura Rao.  Iată un fenomen pe care nu îl puteam trece cu vederea, mai ales că nu citisem niciun volum semnat de E.O.Chirovici și eram măcar curios să descopăr cum a reușit un autor român să cucerească piața internațională de carte.

CARTEA OGLINZILOR este o poveste polițistă, cu accente gotice proiectată în universul american, relatată din cel puțin 3 perspective (chiar construcția romanului pare să fie congruentă cu titlul, pare să reflecte aceleași evenimente din unghiuri diferite). Un agent literar primește un fragment de manuscris semnat de un oarecare Richard, un scriitor debutant aflat la prima experiență literară, originar dintr-un cartier new-yorkez, absolvent al prestigioasei universități Princeton.  Povestea din manuscris pare să aibă accente autobiografice și surprinde experiența lui Richard la Princeton, acolo unde acesta se împrietenește cu o studentă la psihologie Laura și intră în contact cu un profesor reputat pentru care ajunge să presteze câteva servicii mărunte. Relația lui Richard cu Laura, așa cum transpare din manuscris evoluează spre o legătură cu accente amoroase, încurcată de prezența unui fost prieten de-al Laurei, obsedat de ea dar și de interferențele profesionale și personale ale profesorului Wider. Moartea bruscă și violentă a profesorului Wider, aversiunea inexplicabilă a  lui Richard față de Laura, detaliile legate de potențiala crimă  sunt elementele care incită cititorii manuscrisului incomplet, încheiat prematur și care îl fac și pe agentul literar să identifice în lucrarea primită un potențial de bestseller dar și să își pună câteva probleme legate de amănuntele oferite de Richard.  Tocmai de aceea, agentul literar  încearcă inițial să intre în posesia restului de manuscris (fără prea mare succes) și chiar să se înțeleagă cu un jurnalist să pornească pe urmele personajelor care apar în carte.

În a doua parte a romanului descoperim perspectivele persoanelor evocate în manuscrisul lui Richard la peste 20 de ani de la evenimentele povestite de debutantul care nu pare să fi lăsat nimănui indicii despre restul poveștii pe care a semnat-o. Investigația jurnalistului Keller va reflecta cu totul altfel relația dintre Richard și Laura, dintre Laura și profesorul Wider și va scoate în evidență o altă versiune a evenimentelor și a profilelor personajelor implicate în intrigă. Laura neagă relația cu Richard, îngrijitorul profesorului Wider este de părere că însuși Richard e autorul crimei, unii dintre cei implicați în evenimente sunt de părere că profesorul era un geniu, o personalitate de mare calibru cu un studiu care se anunța revoluționar, alții sunt de părere că Wider era doar un pedagog intrat în criză, un om slab dispus să-și însușească munca altora pentru a-și salva poziția. Însă nici Laura, nici Richard, nici Derek (misteriosul ajutor al profesorului Wider) nu sunt ceea ce par la prima vedere. Ultima parte a romanului aduce o nouă perspectivă, cea a unui detectiv care a lucrat la cazul Wieder de la finalul anilor 80 și care, ajuns aproape de vârsta pensiei, amenințat de Boala Alzheimer,  mai face o încercare în dezlegarea misterului crimei profesorului de la Princeton, crimă de al cărei autor nu este convins chiar dacă acesta și-a recunoscut, aparent, fapta. Date fiind scenariile multiple, solide și coerente în ceea ce privește posibilitățile care învăluie dispariția lui Wider, suspansul se conservă până aproape de final. Povestea lui Richard este adevărată, este încheiată? Cine l-a ucis pe Wider? Care e legătura dintre Laura, Derek și Richard? Vă rămâne să descoperiți.

Eugen Ovidiu Chirovici pariază, în povestea sa, pe un joc cu imaginția, memoria și pe tehnica oglinzilor. Puzzleul narativ e refăcut de fapt indirect, prin multiplele oglindiri ale evenimentelor în memoria personajelor. Povestea ne amintește, de fapt, că memoria poate fi deopotrivă, nu doar un mediu de reflectare a întâmplărilor, ci și un scenarist și un regizor în același timp care proiectează propriile ficțiuni înșelătoare sau nu asupra unor fapte. Doar pentru că unii aleg să pună eticheta de roman sau literatură peste acest joc al memoriei se dovedește mai degrabă o strategie convențională, însă așa cum sugerează povestea lui Chirovici, uneori granița dintre realitate și ficțiune este, în fapt, greu de stabilit. Aparențele nu ascund, așa cum ne dorim, niște esențe care să devină accesibile, din acea perspectivă neutră perfect obiectivă, care să ne garanteze un adevăr. De fapt, adevărul pare să fie rezultatul unor negocieri între diferite versiuni amorsate de o multitudine de motivații, nu întotdeauna transparente. Tocmai aceste accente care pun în evidență problematica memoriei și a recuperării trecutului fac din Cartea oglinzilor o lectură provocatoare. Dacă veți fi curioși să aflați cum a reușit un autor român să  dea lovitura pe plan internațional în materie de literatură, probabil că nu trebuie să căutați cine știe ce subtilități. Romanul lui Eugen Ovidiu Chirovici nu are ceea ce am putea numi  o amprentă românească, ceva familiar mai degrabă publicului autohton,  ci este o narațiune perfect integrată în realitatea americană, care integrează elegant pârghii bine calibrate  în menținerea suspansului.

CARTEA OGLINZILOR – Eugen Ovidiu Chirovici – Editura Rao, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *