Mic tratat de descrestere senina

18/05/2017
Mic tratat de decrestere senina - Serge Latouche

Mic tratat de decreștere senina – Serge Latouche

Viața în societatea contemporană, croită într-un mediu artificial al urbanizării, profiturilor și producției care a atins un nivel fără precedent începe să fie dominată, măcar la nivel de proiect și de preocupări individuale de o căutare a alternativelor: alternative de locuire, de hrană, de transport, de organizare a timpului, alternative care să ne aducă un plus de echilibru și de sănătate și să ne așeze într-o relație mai prietenoasă cu planeta ale cărei resurse le exploatăm fără măsură. Conștientizarea pericolelor încălzirii globale, recuperarea alimentației bio, reciclarea, reducerea utilizării automobilelor sunt  chestiuni omniprezente, dacă nu pe agenda publică, măcar la nivel de proiecte individuale ale cetățenilor societăților dezvoltate care au realizat că stilul de viață pe turația fast-forward are consecințe nu doar într-un viitor abstract, al generațiilor viitoare, ci și în existențele noastre de zi cu zi. Toate aceste microinițiative nu vor avea efectul proporțional care să refacă un echilibru planetar care a început să fie afectat sever în ultimul secol decât atunci când vor deveni coerente și vor articula o schimbare profundă a felului în care ne organizăm viața. Cel puțin acesta pare să fie semnalul de alarmă tras de economistul francez Serge Latouche într-un volum pe cât de succint pe atât de plin de idei interesante subsumate unei paradigme ecologice de anticipare a dezvoltării societății umane.

În opinia profesorului francez, nu mai sunt suficiente doar simple ameliorări înșelătoare ale societății capitalist-liberale, în cheia unor construcții teoretice-capcană de tipul dezvoltare durabilă, tehnologizare eco, ci e nevoie de o schimbare profundă a felului în care ne organizăm. De ce? Pentru că societatea contemporană e organizată falimentar și asimetric pe bazele unei acumulări nelimitate (centrată pe cei trei piloni: publicitatea care genereaza dorința de consum, creditul care oferă mijloace de consum și obsolescența accelerată, adică uzarea morală programată a produselor care să relanseze consumul) în contextul utilizării unor resurse limitate. O asemenea organizare e de regăsit atât în societatea comunistă cât și în cea  capitalistă, chiar dacă distribuția mijloacelor de producție e diferită. Între aceste alternative care au părut să definească negocierea ideologică din ultimii 50 de ani, Serge Latouche pledează pentru un nou model, unul ecologist centrat pe descreștere, pe o revoluție conceptuală care, mai târziu să întemeieze concretizări politice (ceea ce autorul francezi numește o utopie concretă, o ipoteză  care arata că, chiar și în lumea triumfalismului liberal, o altă formă de organizare este încă posibilă). În locul cercului vicios al acumulării fără limite, Serge Latouche propune un cerc virtuos al descreșterii: o reevaluare axiologică (a egoismului, confortului, megalomaniei individualiste, obsesiei muncii, consumul fără limite, a dominării naturii), o reconceptualizare a ideii de bogăție și sărăcie, o restructurare a sistemului economic (în acord cu noile valori), o redistribuire a resurselor între emisfera nordică și sudică, o relocalizare a producției (pledoarie pentru producția locală), o reducere a turismului de masă (deci o reevaluare a maniei de a ne deplasa des, ieftin și departe), a impactului modalităților de producție și chiar a timpului de lucru (ceea ce a reduce adicția față de slujbă, dincolo de scăderea producției și ar permite înființarea unor agenții de muncă temporară), reutilizarea și reciclarea.

O asemenea perspectivă, chiar dacă poate părea periculos de stângistă și aparent retrogradă (frica de un trecut mizerabil și dens în sărăcie și boală e încă vie) e fezabilă doar în măsura în care se întemeiază în primul rând moral și ideologic și abia apoi politic. Ea este însă o  variantă de luat în considerare la nivel global atâta timp cât consumăm mult peste capacitatea de regenerare a biosferei (avem, ceea ce și Latouche numește o amprentă ecologică mult disporpoprționată în raport cu posibilitățile Terrei de refacere) și mai ales atâta timp cât impasul în care au ajuns societățile dezvoltate ale emisferei nordice va fi impasul în care vor ajunge și statele mai puțin dezvoltate din emisfera sudică, dacă nu vom aborda  problema schimbării la nivel global (nordul a creat deja o datorie față de sud, exploatându-i resursele și exportându-i deșeurile). Autorul francez urmărește inițiative parțial compatibile cu modelul propus (în regiunile Milano și Toscana din Italia  există, în opinia lui Latouche,  o autoguvernare care pledează pentru economii regionale și orașe lente) și analizează și posibile soluții alternative pentru dezvoltarea statelor africane, care să evolueze pe o linie a societăților autonome sustenabile și să evite impasul societăților vestice.

Ultima parte a volumului aduce în discuție prioritățile generale ale unui posibil program electoral care să favorizeze implementarea cercului virtuos propus de autorul francez (având drept obiectiv reducerea producției globale cu 75%, economii masive la energie, transport, ambalare, reorientarea producției către local). Printre punctele cele mai sensibile ale proiectului lui Latouche se numără: deciziile în privința nevoilor legitime validate de comunitate care să prevină consumul excesiv, penalizarea chelutielilor de publicitate, reducerea timpului de muncă (sunt probleme care apropie perspectiva lui Latouche de fantomele totalitarismelor înspăimântătoare).  Serge Latouche nu se consideră însă nici de stânga nici de dreapta, nici capitalist nici comunist (atâta timp cât, așa cum amintea, el pledează pentru imaginarea ueni societăți a descreșterii și nu a creșterii), mai degrabă un critic al scoietății productiviste. E vorba de un critic care caută însă soluțiile în afara cutiei cu obișnuințe, cu limitări tradiționale, un critic care propune un proiect provocator a cărui necesitate și urgență e fundată însă pe date alarmante, un proiect care va presupune, așa cum s-a întâmplat în zorii revoluției industriale, o decolonizzare și o recolonizare a imaginarului pe alte coordonate, o asumare a unui alt tip de logică: de la logica algei  (o algă care se dezvoltă într-un iaz are o creștere de tip geometric, timp de peste 20 de ani nu va reuși să colonizeze mai mult de 3% din suprafața iazului, apoi foarte repede va coloniza mai mult de jumătate și chiar tot iazul până la asfixierea întregului microsistem), la logica melcului (care își construiește arhitectura cochiliei cu spire tot mai ample, până ce se oprește brusc și începe să adauge spire descrescătoare, pentru a nu ceda sub propria sa greutate).

Volumul lui Serge Latouche este publicat de o editură nouă și îndrăzneață pe piața de carte din România, Editura Seneca într-o colecție dedicată Casei, Pământului și Omului. E un volum pe care nu trebuie să-l ratați.

MIC TRATAT DE DESCRESTERE SENINA – Serge Latouche- Editura Seneca, 2016

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *