Plansul lui Nietzsche

22/05/2017
Irvin D. Yalom

Plânsul lui Nietzche – Irvin D. Yalom

Finalul secolului al XX-lea s-a dovedit un moment de cotitură pentru Europa, un moment semnificativ mai ales din punct de vedre cultural. Este momentul în care începe să se adâncească mult titrata criza spirituală europeană, amorsată în mod special de câteva mari contribuții intelectuale a căror moștenire își va lăsa amprenta pe evoluția ideologică, tehnologică, politică și socială a bătrânului continet. Teoria evoluționistă propusă de Charles Darwin, moartea lui Dumnezeu anunțată de Friedrich Nietzsche și ipoteza mecanismelor inconștiente ale minții umane descrise de Sigmund Freud sunt doar câteva exemple ilustrative care au reconfigurat profund perspectivele asupra lumii în secolul XX, după ce au fost propuse și întâmpinate cu rezistență și controverse în secolul al XIX lea. Culisele cristalizării acestor  contribuiții nu au cum să nu stârnească curiozitatea, nu au cum să nu se dovedească în sine incitante, ținând cont de caracterul vizionar al autorilor lor și de capacitatea de a-și păstra consecvența intelectuală în fața conservatorismului de la acele vremuri. Tocmai de aceea cel mai cunoscut și popular roman semnat de psihiatrul american Irvin D. Yalom este, prin cardul spați-temporal în care se desfășoară, prin  profilul protagoniștilor care îl populează un declanșator instantaneu al curiozității pentru orice cititor. Provocarea scriitoricească este însă proporțională (o temă ambițioasă presupune, evident un efort de creație pe măsură): să propui o istorie alternativă (adică o istorie a lucrurilor care ar fi putut să se întâmple) în care să împletești adevărul istoric documentat cu speculația imaginară, avându-i în centru pe Friedrich Nietzsche și pe mentorul lui Sigmund Freud, Josef Breuer, într-o desfășurare pilduitoare despre puterea și originile psihoterapiei este o misiune dificil de dus la bun sfârșit. E o misiune pe care Irvin D. Yalom a îndeplinit-o însă cu succes, dovadă stând interesul pe care cititorii îl manifestă și astăzi pentru romanul care a fost tradus în limba română acum mai bine de 10 ani și care încă se vinde la fel de bine în librării.

În fermecătoarea Vienă de la finalul secolului XIX, prolifică intelectual, în care se anticipează însă primele valuri ale antisemitismului, Irvin D. Yalom proiectează o întâlnire terapeutică imaginară între filosoful Friedrich Nietzsche și medicul Josef Breuer, primul care a reușit, printr-o terapie experimentală conversațională să amelioreze situația tinerei Bertha Pappenheim. Întâlnirea este mediată de provocatoarea și seducătoarea Lou Salome (prietena nonconformista a filosofului german) care îl abordează pe Breuer și îl roagă să îl accepte pe neobișnuitul și capriciosul pacient Nietzsche, îngrijorat de starea acestuia de sănătate. Reputatul medic Breuer este pus în fața unei situații neobișnuite: să accepte în terapie un pacient care nu vrea să ceară ajutorul specialiștilor, care își glorifică suferința chiar dacă îl aduce în pragul sinuciderii sau al morții. După ce îl consultă și proiectează o posibilă abordare terapeutică experimentală, Breuer apelează la un șiretlic în încercarea de a-l ține pe Nietzsche sub monitorizare: Breuer îi solicită de fapt lui Nietzsche un soi de consiliere filosofică pentru propriile sale probleme personale, încercând de fapt să îl stimuleze pe celebrul filosof să se deschidă și să vorbească despre experiențele sale traumatizante. O mare parte a romanului urmărește confruntarea dintre Nietzsche și Breuer, o confruntare în care granița dintre pacient și terapeut se estompează, pe măsură ce protagoniștii dezvoltă o relație care depășește, prin puterea transformatoare chiar și dimensiunile celei mai durabile și admirabile prietenii.

De ce este însă atât de puternică experiența de lectură a romanului lui Yalom? Doar pentru că reunește credibil doi intelectuali angrenați într-un dialog îndelungat și consistent? Poate caracterul spectaculos al discuțiilor și al întorsăturilor de situație, al inversării raporturilor de putere este una dintre explicații. Pe de altă parte,  cititorul participă la developarea unei relații improbabile între două personalități puternice, charismatice, aparent impenetrabile. Josef Breuer este unul dintre cei mai de succes medici ai timpului său, inovativ, sistematic, bogat, cu o familie stabilă și aparent împlinită, cu o popularitate incontestabilă, cu o anumită vanitate și un prestigiu copleșitor, cu o putere de muncă și o capacitate de a investi eforturi imense pentru rezolvarea cazurilor pe care le întâlnește. De cealaltă parte, Friedrich Nietzsche, gânditorul care face filosofie cu ciocanul, care ține pledoarii despre alegeri responsabile, despre voința de putere, renunțarea la adevăr, la divinitate și asumarea condiției unui om nou, liber, creator de valori și destin, într-un stil distant, impersonal, aforistico-poetic. În acest context, cu cât mai puțin probabilă va fi transformarea unor asemenea personaje, cu atât mai dramatică și mai provocatoare se va dovedi ea pentru cititor. Căci Nietzsche și Breuer ajung, sondând terenuri neexplorate să se întâlnească autentic, față către față în spațiul numitorului comun al condiției pe care o împărtășesc, condiția umană configurată, în perspectiva psihoterapiei existențiale (pe care Yalom a practicat-o) de repere precum: izolarea existențială, libertatea, iminența morții. În spatele reușitelor socio-profesionale, în spatele glorificării suferinței, în spatele compexității simptomatologiei somatice (de care suferă Nietzsche), în spatele obsesiilor parțial recunoscute sau renegate se află temeri adânci pe care dialogul între protagoniști le va scoate la iveală și le va resemnifica spre un deznodământ eliberator.

Poate mai mult decât în celelalte romane ale lui Yalom, în Plânsul lui Nietzsche se simte, dincolo de orice tehnici  și intervenții complexă pe care istoria psihoterapiei le-a dezvoltat ulterior, puterea relației în cadrul procesului terapeutic, asumarea ei imaginativă, plină de curaj și onestitate (chiar și în lipsa unor repere care sunt doar anticipate în volum și care vor face istorie ulterior precum interpretarea viselor, decelarea codurilor de comunicare inconștiente etc).

La fel ca în romanele publicate de Yalom ulterior, dar poate mult mai convingător, ținând cont de personajele antrenate și cadrul proiectat, psihiatrul american propune o poveste cu mize universale despre potențialul și virtuțile psihoterapiei, despre căutarea autenticității, a unei vieți cu sens, despre renunțarea la prejudecăți, curajul asumării propriei condiții, despre consolările, pericolele, limitele dar și eliberările pe care le poate afla orice căutător de sine. În același timp, cartea lui Yalom este și un omagiu adus întemeietorilor (poate neintenționați) ai psihoterapiei, si un omagiu adus celor elor trei surse care configurează dezvoltarea ei: medicina, filosofia, psihologia.

Vă așteptăm impresiile voastre despre acest roman VINERI, 26.05.2017, începând cu ora 18, la o nouă ediție a Clubului de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov.

PLANSUL LUI NIETZSCHE – Irvin D Yalom – Editura Humanitas, 2006

Recen

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *