Extraconjugal

19/06/2017
EXTRACONJUGAL - Mihai Radu

EXTRACONJUGAL – Mihai Radu

Romanul  semnat de  Mihai Radu, recent publicat la Editura Polirom pornește de la o ipotetică situație cu caracter deopotrivă anecdotic și grav: ce ai face, în calitate de adult,  în situația în care ai afla că mama ta, femeie trecută de vârsta a doua, e diagnosticată cu o boală cu transmitere sexuală? Vorbim  de acea categorie de boli care nu doar că ies din spectrul afecțiunilor anticipate și posibil adecvate (dacă putem spune așa) avansarii în vârstă. Vorbim de acele boli care pot fi analizate ca niște oglinzi ale unor comportamente promiscue, asociate cu o tinerețe ușor iresponsabilă,  nicidecum cu statutul încă respectabil și desprins de preocupări sexuale suprapus ideii de vârstnic, cel puțin într-o societate patriarhală precum cea românească.

Robert și Camelia, frate și soră în romanul Extraconjugal al lui Mihai Radu află încă de la debutul poveștii, din analizele pe care le face periodic mama lor, o figură ilustrativă pentru isteria ipohondră mioritică (raportarea periodică a durerilor resimțite în toate cotloanele corpului este și ea o manieră de a trăi în armonie cu universului) că aceasta suferă de o boală venerică. Evenimentul încă neraportat nici măcar familiei nucleare precipită o serie de întâlniri între frați care pun la cale o mică investigație pentru a încerca să își actualizeze imaginea și perspectivele asupra istoriei părinților. Este un moment care devine însă un pretext și pentru rememorarea propriilor istorii de viață. Robert este genul de persoană care, după propriile sale descrieri, tinde să vadă lucrurile în subdiviziunea detaliului, tinde să facă asocieri spectaculoase și inedite în felul în care vede lumea: e genul care se întreabă dacă legea lui Arhimede se poate aplica și caselor cufundate în întuneric, care își imaginează moartea drept o figură obeză, murdară și respingătoare ca o bucătăreasă de cantină, care remarcă plictiseala gândacilor în fața miracolului repetitiv al nașterilor de la maternitate.  Copilăria și adolescența sa, până la relația cu Alexandra (care se va transforma în căsnicie) sunt urmărite, fragmentar de-a lungul romanului (perioada adolsecenței, a chinurilor nesiguranțelor și presiunilor sexuale este, cu precădere, reconstruită magistral, anecdotic și sensibil în aceeași măsură), în special pornind de la momentele în care Robert își reîntâlnește vechi cunoștințe, în momentul în care se pregătește de confruntarea cu prezentul misterios al mamei sale.

Aceste explorări ale trecutului personajului sunt o pistă pentru recompunerea istoricului unei alte căsnicii, căsnicia părinților lui Robert și Camelia, o căsnicie care, dincolo de aerul protector și imuabil pe care l-au perceput copiii la un moment dat, proiectează de fapt o realitate dificilă în care își fac loc investițiile neinspirate, slăbiciunea pentru băutură și mai ales infidelitatea (o căsnicie în care, în mod ironic, Banca ajunge să unească mai bine un cuplu decât Biserica). Trecutul nu foarte roz al părinților săi și felul în care aceștia au încercat să depășească dilemele casnice sunt puse față în față cu situația prezentă, de asemenea dilematică, a lui Robert, aflat la rândul său într-o criză de cuplu. Robert și Alexandra alcătuiesc un cuplu relativ atipic: ea este mai în vârstă decât el, călătorită și desprinsă dintr-o relație eșuată cu un bărbat mult mai în vârstă, el este un suprviețuitor al unor relații extreme si cochetează contextual cu oportunitatea unor infidelități. Momentele evoluției acestui cuplu, în diversele sale etape de la entuziasmul de început, la momentul venirii pe lume a unui copil și până  la provocarea adulterului și a felului în care acesta va trimite ca un cutremur fisuri în toleranța și atașamentul celor doi soți sunt reconstruite cu precizie (impresionează în mod aparte surprinderea acelor specii de ură surdă, speciile de liniște și impresia de casă părăsită pe care o proiectează fiecare membru al cuplului în perioada declinului).

Povestea lui Mihai Radu așază, prin povestea unor căsnicii din generații diferite marcate aparent de probleme și provocări universale, deznodăminte și strategii de gestionare diferite, în care piesele așteptărilor cititorilor sunt însă recombinate: povestea părinților mai degrabă tipică și constrânsă de realitățile unei epoci  ajunge însă să proiecteze un final atipic, în vreme ce povestea atipică a cuplului contemporan se va îndrepta spre un final mai degrabă anacronic.

La finalul romanului Extraconjugal, un roman despre forța distructivă și salvatoare a infidelității,  ajungi să înțelegi rostul introducerii anecdotice și grave de care aminteam (diagnosticul de boală venerică al mamei protagonistului). Ea reprezintă de fapt declicul întregii povești, este situația care lansează invitația la o confruntare importantă cu adevăruri mereu amânate sau eclipsate, o confruntare la vârsta la care obișnuința și subtrefugiile ajung să așeze un văl al micilor minciuni confortabile ce ne întrețin inerția destinelor domestice.

Extraconjugal – Mihai Radu – Editura Polirom, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *