Proiectia lunii august – Amelie

07/08/2017

Uneori, lumea filmului pare să meargă înainte din inerție. În fiecare an, aparițiile cinematografice stârnesc puțină vâlvă, sunt văzute și comentate la momentul respectiv după care sunt, în marea majoritate, uitate atât de public cât și de critici. De aceea, sita timpului separă filmele cu adevărat bune de cele aparent bune sau chiar proaste. Istoria a demonstrat că fiecare an a lăsat în urmă cam 5-6 filme memorabile (în cel mai bun caz) și a mers mai departe. Odată la câțiva ani însă, apare cate un film fenomen – de cele mai multe ori producții de al căror titlu nu este atașat un mare entuziasm de anticipație – care ia pe toată lumea prin surprindere și care schimbă regulile jocului. Aceste filme care vin de nicăieri (denumite de către americani „sleeper hits”) și lasă lumea cu gura căscată, devin automat clasice pornind și un adevărat cult în jurul lor. Din momentul în care filmele respective dobândesc acest status, se vorbește de lumea până la momentul lansării acelui film și după. Vorbim aici de: „Psycho”, „Nașul”, „Pulp Fiction”, „Titanic”, „Marele Lebowski”, „Matrix”, „Harry Potter”, „Inception” etc. Printre aceste nume-gigant pe care le-am enumerat mai sus își face locul și simpatica fantezie urbană „Amelie”. Filmul franțuzesc apărut la începutul secolului XXI a șocat o lume întreagă prin simplitatea sa ca  peliculă dar mai ales prin simplitatea mesajului său: „în viață trebuie să zâmbești și să faci bine pentru cei din jur”. Nimic mai simplu și totodată nimic mai greu de realizat. „Amelie” a transformat-o pe Audrey Tautou dintr-o actriță franceză oarecare într-o vedetă internațională peste noapte…la propriu. Imediat după premiera filmului, ofertele hollywoodiene pentru Tautou au început să curgă.

Proiectia lunii august - Amelie

Proiectia lunii august – Amelie

În 2001, lumea filmului era dominată de drame întunecate despre nedreptatea umană și de filme de acțiune pline de violență. Și apoi a apărut „Amelie” sau „Destinul Fabulos al lui Amelie Poulain” – titlul original. Acțiunea se petrece în Parisul contemporan, în special în cartierul boem Montmartre. Aici facem cunoștință cu Amelie Poulain (Audrey Tautou), o chelneriță timidă care pare determinată să schimbe în bine viețile celor din jurul ei total dezinteresat. Prin faptele ei bune, Amelie pare să reușească să iasă și din propria ei izolare și nesiguranță. Amelie a fost crescută de o pereche de părinți excentrici care au educat-o în sistemul de home-schooling din cauza faptului că au crezut, incorect, că suferă de o boală de inimă fatală. Ajunsă la maturitate, Amelie ne este prezentată ca o femeie rușinoasă care posedă o imaginație debordantă. În urma unei serii de întâmplări revelatorii, protagonista noastră decide să-și dedice viața ajutorării celor din jur. Astfel, ea intră în contact cu tot soiul de personaje (un ipohondru, un scriitor ratat, un bărbat ce-și urmărește obsesiv fostele iubite etc) pe care le ajută să ducă o viață mai fericită și cărora le readuce zâmbetul pe buze.


Regizorul și co-scenaristul acestui film este Jean-Pierre Jeunet. Jeunet a devenit celebru în anii ’90 cu filme distopiene/post-apocaliptice precum „Delicatessen” sau „City of Lost Children”, co-regizate alături de desenatorul Marc Caro. După succesul acestor două filme, și-a încercat norocul la Hollywood regizând al patrulea episod din saga „Alien” – un eșec. Întors în Franța, Jeunet și-a pus în gând să scrie o fantezie pariziană care să pună într-o lumină favorabilă orașul, oamenii și viața de acolo. Parisul, și în special cartierul Montmartre, joacă un rol important în economia filmului, el influențând stări de spirit și moduri de gândire. Pentru a pune Parisul într-o maximă valoare, s-au folosit foarte multe filtre de lumini și lentile speciale care să creeze o legătură intimă între privitor și orașul luminilor. Interesant este faptul că regizorul a insistat ca povestea filmului să se petreacă în Parisul contemporan. Ar fi putut foarte ușor să trișeze și să-și desfășoare acțiunea în Belle Epoque sau în perioada generației pierdute – epoci asociate cu splendoare și fast. Orașul ne este prezentat prin ochii tinerei Amelie care nu îi găsește acestuia nici un cusur. Un alt lucru interesant este că spectatorul nu este lăsat să-și imagineze nimic, acesta primind constant informații precise de la un narator a cărui voce se aude din off,  ci este obligat să-și însușească imaginația tinerei Amelie.

amelie
Vă așteptăm așadar, vineri, 11 august 2017, la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif, la mai mult decât un film, la un fenomen pe nume „Amelie”. Intrarea este liberă.

Articol realizat de Horia Nilescu.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *