Cartea sau filmul? Sau amandoua?

23/08/2017

Cu toții cunoaștem celebra expresie „cartea bate filmul”. De fapt, aceasta nu este o expresie ci, în proporție de 99% un truism. Relația dintre carte și film a fost întotdeauna controversată, stârnind discuții comparative. Până mai de curând, orice ecranizare provoca indignare în rândul cititorilor care nu erau mulțumiți de modul în care industria cinematografică trata cartea lor preferată.

carte si filme

Books vs. Movies

Adevărul este că un film nu va putea fi niciodată fidel cărții pentru că este imposibil să condensezi intriga complexă a unui roman în două ore de peliculă – inevitabil se va renunța la anumite intrigi secundare sau timpul alocat dezvoltării personajelor va fi diminuat considerabil. În ultimii 8-10 ani, relația dintre cele două medii artistice este una mult mai armonioasă iar acest lucru se datorează nivelului calitativ înalt pe care serialele de televiziune le au în ultimul timp dar și faptului că numărul cititorilor este în scădere, iar succesul producțiilor cinematografice aduce popularitate și cărților care stau la baza acestora.

game of thrones

Game of Thrones

Fără doar și poate, cel mai mare fenomen în televiziunea erei moderne este serialul „Urzeala Tronurilor (în titlul original „Game of Thrones”). La baza acestui serial de uriaș succes stă seria cărților scrise de George R.R. Martin ce poarta denumirea generală de saga „Cântec de gheață și foc”, publicată în România la editura Nemira. Desigur, împătimiții de literatura fantasy erau conștienți de existența cărților și înainte de apariția serialului, însă mulți au descoperit plăcerea lecturii volumelor lui Martin după ce s-au îndrăgostit de film. „Urzeala tronurilor” este printre puținele producții de televiziune care primește girul cititorilor materialului sursă. Premisa universului creat de George R.R. Martin este una atât de imaginativă încât unii critici sunt de părere că depășește chiar și termenul de fantasy. În fictivul regat Westeros anotimpurile nu decurg așa cum ne-am gândi: verile dar mai ales iernile pot ține o veșnicie. Însă nu asta este problema; la nord de zidul ce protejează regatul, forțe întunecate și stranii se pregătesc de luptă. În mijlocul acestui conflict ce mocnește încet se află familia Stark de Winterfell, recunoscută pentru asprime și atașament față de pământul ce îl stăpânesc. Saga „Cântec de gheață și foc” este populată de fortărețe de piatră, geruri inimaginabile, lorzi și prințese, soldați, asasini și vrăjitori și mai ales o sete interminabilă de putere. Serialul „Urzeala tronurilor” a stârnit mare controversă când Jon Snow, unul din cele mai îndrăgite personaje ale seriei, a fost omorât pentru ca mai apoi să fie înviat la cererea publicului (o manevră ce nu a mai fost folosită de la „Dallas” încoace).

O altă producție de televiziune care a fost foarte lăudată pentru acuratețea pe care a avut-o față de cartea originală a fost Sub dom. Romanul „Sub dom”, apărut la editura Nemira, a fost scris de Stephen King, al treilea cel mai ecranizat autor din lume după Shakespeare și Agatha Christie. Faima sa de scriitor s-a creat datorită filmelor de succes care s-au inspirat din lucrările sale. King a fost atât de mult ecranizat încât a ajuns să fie numit un clasic în viață. Pentru a aminti doar câteva titluri: „Carrie”, „The Shining”, „Stand By Me”, „Misery”, „The Shawshank Redemption”, „The Green Mile”, „Secret Window” și cea mai recentă ecranizare, horror-ul „It”. De asemenea, este cunoscut faptul că lui Stephen King îi displac majoritatea ecranizărilor după cărțile sale – a detestat filmul „The Shining” atât de mult încât i-a adresat legendarului regizor Stanley Kubrick o scrisoarea publică în care îl amenința pe acesta cu moartea. „Sub dom” pare să fi fost excepția de la regulă tocmai datorită faptului că a fost un proiect de televiziune, creându-se astfel timp destul pentru ca toată intriga romanului să fie tratată ca atare. „Sub dom” își are acțiune în zilele noastre și prezintă povestea înspăimântătoare a orășelului Chester’s Mill din statul Maine care se trezește brusc separat de lumea exterioară printr-o barieră invizibilă, semipermeabilă, de origine necunoscută. Încercarea traversării barierei de către locuitori se lasă cu multe decese. În stilu-i caracteristic, Stephen King își continuă romanul ca o descindere în infernul fricilor și temerilor umane ce ies la suprafață în astfel de situații deosebite.

Fifty Shades of Grey

Fifty Shades of Grey

În ceea ce privește mediul filmului artistic, acesta a devenit și el mult mai atent la modul în care poveștile scriitorilor prind viață pe marele ecran. Oricum ar suna și indiferent de părerea unuia și a altuia, cea mai așteptată ecranizare a deceniului în care ne aflăm a fostCincizeci de umbre ale lui Grey (în varianta originală „Fifty Shades of Grey”) după romanul lui E.L. James. „Cincizeci de umbre ale lui Grey” (primul roman dintr-o trilogie apărută în România la editura Trei) este cartea despre care toată lumea vorbește. Încărcată cu foarte mult erotism, dar și cu senzualitate fină și ceva umor, cartea este un fenomen cultural contemporan de necontestat. Ecranizarea a fost distrusă de critici (la fel cum romanul a fost distrus de criticii literari) dar adulată de public aproape la fel de mult ca și cartea. Povestea studentei la filologie Anastasia Steele care intră în jocul incitant și periculos al misteriosului om de afaceri Christian Grey, a fascinat cititorii și publicul de cinema deopotrivă câștigându-și popularitatea în lumea întreagă.

O alta ecranizare așteptată cu sufletul la gură de către iubitorii de lectură a fostInainte să te cunosc de Jojo Moyes. Dacă romanul lui Moyes (apărut în țara noastră la editura Litera) a fost unanim apreciat de către public, filmul, cu Emilia Clarke și Sam Claflin în rolurile principale, a împărțit părerile în două tabere: unii au apreciat fidelitatea acestuia față de roman iar alții l-au desconsiderat ca fiind o dulcegărie mai mare decât materialul sursă. Desigur că și în acest caz avem parte de o groază de elemente mult uzitate în poveștile de dragoste însă, cu toate acestea, cronica iubirii dintre o fată dintr-un orășel micuț și un bărbat recent paralizat de la brâu în jos reușește să absoarbă publicul de la prima pagină sau de la primul cadru.

the longest ride

The longest ride

Și dacă tot vorbim de povești de iubire ecranizate, nu putem sa nu-l amintim pe Nicholas Sparks, cel mai popular scriitor de romane de dragoste la ora actuală. Începând cu succesul pe care l-a avut ecranizarea romanului său „Jurnalul”, în 2002, numărul filmelor inspirate de poveștile lui Sparks crește cu repeziciune („Nopți în Rodanthe”, „Refugiul”, „Dragă John” etc). Criticii literari îi prevăd lui Nicholas Sparks un viitor în care absolut toate romanele sale vor fi ecranizate detronându-l astfel pe Stephen King. Cea mai recentă ecranizare Nicholas Sparks se numește „Cel mai lung drum”. Romanul a fost numit drept un semn de maturizare din partea autorului conținând totodată un romantism inegalabil. Filmul, cu Scott Eastwood (fiul lui Clint Eastwood) în rolul principal, reușește să transpună acest romantism inegalabil și pe ecran, storcând lacrimi, atât de tristețe cât și de bucurie, de la privitori prin povestea sa: destinele a două cupluri, formate din personalități diferite și puternice, care se întrepătrund oferind lecții de viață și de iubire.

La categoria autorilor îndrăgiți de cineaști nu putem să nu îl includem și pe maestrul cărților de spionaj, britanicul John Le Carre. Nu toate adaptările după romanele lui John Le Carre au succes, însă acesta este atât de iubit de către publicul său încât întotdeauna vina eșecului este aruncată pe regizori și scenariști, niciodată pe scriitor. Spre exemplu ultima adaptare după Le Carre. „Genul nostru de trădător”, a fost un eșec. Romanul însă, la vremea când a fost lansat, a fost un succes. Înainte de asta însă, în 2011, romanulCârtița (în titlul original „Tinker, tailor, soldier, spy”), apărut în România la editura RAO, a avut parte de o ecranizare de excepție în regia lui Tomas Alfredson, cu Gary Oldman, Colin Firth, Tom Hardy, Mark Strong și John Hurt în rolurile principale. Filmul a fost considerat cea mai bună adaptare făcută vreodată după un roman de John Le Carre, autorul însuși lăudând pelicula. Povestea urmărește faimosul erou Le Carreian, George Smiley, în încercarea sa de a deconspira un agent dublu sovietic, o cârtiță, aflat în rândurile serviciilor secrete britanice. Drumul lui Smiley către adevăr va fi unul dificil și plin de mistere.

Enemy

Enemy

Bineînțeles că era contemporană nu i-a uitat nici pe clasici. Aproape în fiecare an avem parte de viziuni noi asupra unor lucrări arhicunoscute semnate de autori la fel de cunoscuți precum Shakespeare, Dickens, surorile Bronte, Jane Austen sau Tolstoi. Un nume însă ne-a atras atenția în valul de adaptări clasice din ultimii ani și anume Jose Saramago. Recent, în 2013, aclamatul regizor canadian Denis Villleneuve a ecranizat romanul Omul duplicat (apărut la noi la editura Polirom) sub titlul de „Enemy”. Nu este prima oară când cineva se atinge de opera lui Saramago: în 2008 regizorul brazilian Fernando Meirelles și-a făcut debutul la Hollywood ecranizând „Eseu despre orbire” sub titlul de „Blindeness” cu Julianne Moore în rolul principal. Saramago s-a declarat foarte încântat de film. Din păcate, autorul a decedat în 2010 nemaiputând viziona „Enemy”, povestea înfricoșătoare a unui profesor de istorie de liceu care descoperă, din întâmplare, figura unui actor care-i seamănă leit. Omul obișnuit va ieși din rutina sa devenind victima unei căutări disperate a propriei identități. În film, atât rolul profesorului cât și rolul actorului este jucat de Jake Gyllenhaal.

The History of Love

The History of Love

Revenind la autori contemporani, romanul Istoria iubirii, scris de americanca Nicole Krauss și tradus în limba română sub egida editurii Humanitas, a făcut furori în rândul cititorilor și astfel ecranizarea sa era doar o chestiune de timp. Întâmplător sau nu, povestea misterioasa de iubire în care protagonistul se îndrăgostește la vârsta de zece ani și de atunci rămâne credincios aceleiași iubite străbătând vremuri tulburi din Polonia anilor ‘40 până în New York-ul prezentului, a fost ecranizată sub bagheta lui Radu Mihăileanu, regizor român de etnie evreiască ce a fugit în Franța în 1980.

Nici regizorii români nu s-au lăsat mai prejos în această perioadă. Acum că Noul Val pare să se apropie de final, mulți cineaști din țara noastră par să-și îndrepte privirile către literatura autohtonă, fie ea nouă sau veche. Astfel, anul acesta a adus în atenția cinefililor două romane de mare clasă: unul contemporan și unul clasic. Este vorba de „Ana, mon amour”, ecranizare după Luminița, mon amour (editura Polirom) de Cezar-Paul Bădescu, șiInimi cicatrizate după romanul cu același nume al lui Max Blecher. „Ana, mon amour”, în regia lui Călin Peter Netzer, este un film intim despre un cuplu în prag de destrămare. Ca orice poveste de dragoste totul începe cum nu se poate mai bine pentru Cezar și Luminița (rebotezată Ana pentru varianta cinematografică) însă pe măsură ce relația lor prinde vechime, femeia dezvoltă tot felul de fobii a căror rezolvare nu o deține nimeni. Împinși de disperare, cei doi vor apela la tot felul de rezolvări ce sunt vândute în lumea modernă ca rețete ale fericirii. „Inimi cicatrizate”, în regia lui Radu Jude, este și el un film intim însă la modul singular prezentând povestea sfâșietor de amară a lui Emanuel (alter-ego-ul lui Max Blecher) care, la fel ca și autorul romanului, suferă de o boală care îl ține țintuit la pat. Pe măsura ce corpul său cedează, Emanuel încearcă să-și trăiască puțina viață care i-a mai rămas, interacționând pe cât se poate cu colegii săi de suferință.

Voi ce preferați: cartea sau filmul? Sau poate le preferați pe amândouă?

Articol realizat de Horia Nilescu!

2 Comments

  • Alexandru BRATU 09/10/2017 at 11:08 pm

    Eu aleg si cartea si filmul, pentru ca amandoua arata latura artistica a fiintei umane.

  • Geo 29/09/2017 at 3:18 pm

    In mod normal, cartea. Deși am avut si surpriza de a spune filmul a fost mai bun decât cartea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *