Sa nu mori inainte de moarte

23/08/2017

„Dă-mi un mister, chiar numai unul neatrăgator şi simplu, un mister care e sfială şi tăcere, un mister mic, slăbuţ şi desculţ, dar dă-mi un mister, numai unul!” – Evgheni Evtuşenko

Evgheni Evtusenko

Evgheni Evtușenko

Debutul tumultuos al anilor 90 a fost marcat de consecințele imediate ale sfârșitului lumii bipolare, ale căderii Cortinei de Fier și redesenării granițelor de după căderea URSS. Tentativa de lovitură de stat din 1991, din Moscova a fost, probabil, ultima zvâcnire a unui regim a cărui prăbușire devenise iminentă, odată cu politicile deschise și transparente avansate de Mihail Gorbaciov. Acel moment culminant, care a catalizat de fapt disoluția Uniunii Sovietice și pierderea definitivă a puterii de către Partidul Comunist din Rusia care deținuse monopolul timp de aproape un secol. Un asemenea moment încărcat de tensiune, de intrigi, de mister ar fi putut fi o perfectă sursă de inspirație pentru un roman politic complex care să surprindă fidel și documentat cronologia evenimentelor.

Însă nu un astfel de roman scrie Evgheni Evtușenko, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ruși ai ultimilor 50 de ani care și-a câștigat notorietatea națională și internațională prin creațiile poetice memorabile, prin curajul asumării unor poziții publice ferme care au sfidat intoleranța regimului comunist din perioada poststalinistă.  Să nu mori înainte de moarte, romanul publicat de Editura Cd Press, la puțin timp după vizita făcută în România de Evgheni Evtușenko în 2006, un roman care devenise deja bestseller internațional în anii 90 gravitează, este adevărat, în jurul celor câteva zile din august  1991, atunci când vechea gardă comunistă a încercat să preia puterea și să blocheze consecințele reformelor propuse de Mihail Gorbaciov. Miza acestei povești nu este însă una de reconstituire istorică precisă, oră cu oră. Prin numeroasele și ineditele perspective asumate, prin biografiile elaborate, dense în divagații și povești secundare, prin focalizarea narativă pe o serie de momente, aparent minore, paralele cu lovitura politică din Moscova, Evgheni Evtușenko reușește ceva mult mai ambițios decât o incursiune detectivist-conspiraționistă cu parfum de thriller. El reușește să ofere panorama unui spirit al timpului, un timp dens în contradicții, în confuzie, entuziasm, regrete, speranță, cinism, dezamăgire, un timp  în care micile sau marile evenimente politice par să păstreze aceeași demnitate cu micile tragedii personale (și poate tocmai această focalizare și pe destinul și povestea personajelor care iau parte, la firul ierbii sau de la depărtare la evenimentele din 1991,  este un fel de revanșă narativă pregătită de autor împotriva felului în care individul a fost, timp de atâtea decade desconsiderat în blocul comunist, în numele idealurilor colective).

Sa nu mori inainte de moarte

Să nu mori înainte de moarte – Evgheni Evtușenko

Să nu mori înainte de moarte este un roman fragmentar, expus sub forma unui puzzle  care urmărește viața mai multor personaje ce vor fi reunite, de diverse împrejurări, de momentul puciului moscovit din 1991. Autorul alege să surpindă nu doar perspectivele figurilor relevante evenimentului politic, din vârful partidului sau armatei, ci, ca o cameră de filmat eliberată de orice prejudecăți sau necesități narative, să surprindă și viața oamenilor simpli: un fost fotbalist glorios, un instalator, un anchetator al Ministerului de Interne, un tanchist, ba chiar și viața scriitorului Evgheni Evtușenko. Toate aceste unghiuri deschid de fapt un mijloc facil de explorare a trecutului și prezentului Rusiei, prin obiceiurile și amintirile personajelor surprinse, adesea în forme anecdotice sau în cadre concentrate cu amprente lirice. Se remarcă Rusia lui Stalin, dominată de violență, cu închisori supraaglomerate și personal insuficient (un bătrân al acelor timpuri se îndreaptă singur spre prizonierat, înțelegând că nu are cine să-l escorteze), gropile comune camuflate de cimitire civile (cimitire-sandwich, ceva de-a dreptul kafkian), senzația de teroare detonată apoi de epoca hrușciovistă, cu o oarecare liberalizare, noi speranțe și o stare de eliberare adusă de denunțarea cultului personalității. Se simte apoi URSS-ul înghețat din ultimii 10 ani de comunsim rigid, cu acei moșnegi precum Cernenko sau Andropov care nici nu au timp să se imprime în conștiința publică, într-un sistem al celor frustrați care își găsesc refugiul în fotbal și alcool, teritorii care au supraviețuit ideologizării epuizante. Se simte, cât se poate de acut, atmsofera din perioada gorbaciovistă și din momentul culminant al loviturii de stat:  momentul marilor transformări (aparente sau nu?), al marilor disperări și speranțe în același timp: e vremea în care proștii se aruncă cu sufletul curat pe baricadă în vreme ce alții hotărăsc cine pe cine va înghiți, e vremea triumfului cameleonilor, a ascensiunii învingătorilor de mâine care îi vor înfrânge pe învingătorii de azi, e vremea eșaloanelor secundare ale partidului care pregătesc mlaștina aranjamentelor și șușotelilor premeditate, e vremea liberetății cu o mie de fețe, a oportuniștilor și justițiarilor de ocazie, e vremea în care nici măcar Moscova, centrul confruntări între trecut și prezent nu trăiește unitar (unii sărbătoresc victoria, alții se ascund speriați, alții înalță baricade iar cei mai mulți așteaptă nelămuriți un deznodământ pe care nu-l înțeleg). În ziua puciului care va reuni pe toți acești anonimi, alături de figurile hotărâtoare de destin național din fața Casei Albe (sediul administrației prezidențiale din Moscova), alături de câteva figuri nu neapărat umane dar cu încărcătură simbolică (precum șarpele scăpat de la Grădina Zoologică sau ariciul fotbalistului Zalâzin) senzația de haos și de incertitudine va atinge cotele cele mai înalte. Însă nu neapărat despre politică e vorba în romanul lui Evgheni Evtușenko (deși orice cititor al Europei de Est și mai ales din România ar putea regăsi o mulțime de similitudini între atmosfera destabilizată a acelor zile din Moscova și momentele de turnură spre democrație în blocul european de dincoace de Cortina de Fier). E vorba mai degrabă despre puterea și importanța sentimentelor, ca marcă a autenticității, ca marcă a supraviețuirii în fața istoriei copleșitoare și uniformizante. Fiecare biografie, a fiecărui personaj este traversată de mai multe povești de dragoste, unele care supraviețuiesc până în prezent, altele care se destramă pe parcurs. Iubiri de tinerețe, de maturitate, iubiri redescoperite peste ani de zile, capabile să resusciteze destinele marginalizate, iubiri care sfidează trecerea timpului (bătrânețile ni le inventăm atunci când nu mai putem iubi, sugerează un personaj la un moment dat) toate acestea sunt evocate în pasaje lirice frumoase,  în care se simte imaginația și creativitatea poetului. Iubirea este de fapt singurul mobil care ne susține să nu murim înainte de moarte, refugiul care, chiar și în cele mai tulburi epoci sau evenimente, permite individului să triumfe în fața marii istorii. Romanul lui Evgheni Evtușenko este o frumoasă declarație de admirație , o plecăciune în fața potențialului iubirii, un roman de o mare muzicalitate și poezie așa cum rar găsiți în proza contemporană.

Vă așteptăm impresiile voastre despre acest roman, VINERI 25.08.2017, începând cu ora 18, la o nouă ediție a Clubului de Lectură de la Librăria Șt. O. Iosif Brașov.

SA NU MORI INAINTE DE MOARTEEvgheni Evtusenko – Editura Cd Press, 2006

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *