Proiectia lunii septembrie – Nasul

05/09/2017

Don Vito Corleone: I’m gonna make him an offer he can’t refuse

THE GODFATHER

The Godfather

Ce se mai poate spune despre “Nașul” din ce nu s-a spus deja? Că este considerat de către mulți – critici de specialitate și public laolaltă – filmul perfect? Că personajele filmului au ajuns atât de cunoscute încât multă lume crede că acestea chiar au existat? Că l-a transformat pe Francis Ford Coppola într-un regizor de prima mână? Că le-a adus faimă, aproape peste noapte, lui Al Pacino, Robert Duvall, James Caan și Diane Keaton și că l-a readus în lumina reflectoarelor pe Marlon Brando oferindu-i o a doua viață la Hollywood? S-ar putea spune toate astea, dar cel mai important lucru rămâne că acest film este o capodoperă pe care nimeni, dar nimeni, nu ar trebui să o rateze.

„ Nașul” a apărut în 1972 și este ecranizarea romanului cu același nume scris de Mario Puzo. Deși Puzo s-a inspirat din viețile mai multor capi de mafie ai Americii anilor 1940, familia Corleone este una pur fictivă. Filmul este regizat de Franci Ford Coppola care, pe acea vreme, era doar un tânăr cineast dornic de afirmare. Deși regizase deja șase filme, Coppola era încă un nume minor la începutul anilor ‘70. Tânărul regizor s-a luptat foarte mult să aducă povestea lui Don Corleone pe ecran și să o prezinte publicului așa cum ar trebui prezentată. Cel mai dificil lucru a fost alegerea actorilor. Mai marii Hollywoodului nu au fost de acord cu niciuna din preferințele lui Coppola: Pacino era prea scund și semi-necunoscut iar Duvall, Caan, Keaton și Cazale erau anonimi. Însă cea mai mare problema a fost distribuirea lui Marlon Brando în rolul nașului. În acea perioadă Marlon Brando – cel care odată fusese alintatul filmului american – căzuse în dizgrațiile tuturor producătorilor de film; într-o exprimare cât se poate de crudă i se urcase celebritatea la cap devenind extrem de dificil. Pentru a-l putea distribui pe Brando în rolul principal, Coppola a trebuit să semneze un act conform căruia va fi direct responsabil de comportamentul actorului și în cazul în care acesta se va retrage din proiect – lucru pe care Marlon Brando îl făcea des – regizorul va acoperi pagubele din propriul buzunar. Până la urmă toate doleanțele regizorului i-au fost îndeplinite iar, datorită insistențelor sale, filmul a ieșit în forma pe care o putem savura și astăzi cu aceeași plăcere ca în 1972. Într-adevăr, Marlon Brando, ajuns la vârsta a doua, s-a comportat conform așteptărilor – nu reținea replicile, insista să-și facă propriul machiaj, avea pretenții absurde de la cei din jur – însă totul a meritat pentru că rolul pe care acesta îl face este excepțional. Câțiva ani mai târziu Coppola avea să repete calvarul Marlon Brando în filmul de război „Apocalipsa Acum”, producție ce a durat 3 ani în realizare fiind bântuită de accidente, ghinioane și ifose.

Nasul film

Proiecția lunii septembrie – Nașul

Saga familiei Corleone se desfășoară în New York în a doua jumătate a anilor ‘40, imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Aici facem cunoștință cu Don Vito Corleone (Marlon Brando) și cu familia sa: soția Carmela (Morgana King), fiica Connie (Talia Shire) și cei trei fii Sonny (James Caan), Fredo (John Cazale) și Michael (Al Pacino). Familia Corleone se ocupa cu alcool, jocuri de noroc și crima organizată. Don Vito este foarte respectat și temut de către cei din jur care îl numesc simbolic „Nasul”. Corleone a venit din Sicilia sărac lipit, însă odată ajuns în America a pus bazele crimei organizate pe coasta de est, devenind în scurt timp capul mafiei New Yorkeze. Ajuns la bătrânețe, Don Corleone se lasă influențat de către cei apropiați lui: fiul cel mare Sonny care este pregătit pentru a prelua afacerile familiei, avocatul, consilierul și neoficial, băiatul adoptat al lui Vito, Tom Hagen (Robert Duvall) dar și fiul cel mic Michael, proaspăt întors de pe front. Cu toate influențele din jur, Don Corleone rămâne, însă, mâna de fier din spatele deciziilor, opunându-se vehement ideii de preluare a afacerilor cu droguri – o afacere modernă și extrem de profitabilă. Nașul prefera să rămână loial tradițiilor vechi și câștigului încet, dar sigur. Pe măsură ce lumea din jurul lui se schimbă, bătrânul mafiot se vede nevoit să-și accepte neputința de a se adapta și să transmită titlul de naș tinerei generații. Circumstanțele fac însă ca acest titlu să se îndrepte mai degrabă spre fiul cel mic Michael ci nu spre ceilalți doi care, conform tradiției, ar avea întâietate prin senioritatea de vârstă. Acesta este doar un mic prolog al unui destin remarcabil pe care familia Corleone pare condamnata să îl trăiască.

Filmul a avut două continuări. Partea a II-a (1974) este considerată cel puțin la fel de bună ca prima, urmărind ascensiunea noului naș în paralel cu venirea tânărului Vito Corleone din Sicilia la New York și transformarea sa dintr-un pungaș mărunt într-un mafiot de clasă. Partea a III-a (1990) este cea mai slabă din trilogie și vorbește despre finalul clanului Corleone și al mafiei tradiționale.

Vă așteptăm așadar pe data de 8 septembrie (vineri), la librăria Șt. O. Iosif, la ora 20:00 la proiecția capodoperei „Nașul”. Intrarea este liberă.

Articol realizat de Horia Nilescu.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *