Primavara la Roma a doamnei Stone

15/09/2017

E greu să uiți ecranizările sau punerile în scenă ale pieselor semnate de Tennessee Williams și nu doar datorită distribuțiilor memorabile (cel puțin în cazul filmelor), cât mai ales datorita dialogurilor intense, personajelor de proporții tragice, replicilor memorabile, tensiunilor conversaționale explozive. Fie că vorbim de Pisica pe acoperișul fierbinte sau de Un tramvai numit dorință (dacă e să amintesc două dintre cele mai cunoscute lucrări semnate de scriitorul american), acestea se dovedesc două incursiuni în psihologia unor personaje în care, chiar și cititorul sau privitorul secolului XXI poate regăsi teme universale. În aceeași linie, a explorărilor aparențelor confortabile, care ascund însă multă suferință și multă dramă, gata să iasă la iveală se înscrie și primul roman semnat de Tennessee Williams și tradus în românește la Grupul Editorial Art (ecranizat de asemenea, în anii 60, având-o în rolul principal pe Vivien Leigh, o actriță care împărtășea, la acel moment, o parte din condiția protagonistei lui Williams).

Primavara la Roma a doamnei Stone

Primăvara la Roma a doamnei Stone – Tennessee Williams

Primăvara la Roma a domnei Stone este un microroman proiectat în Roma postbelică, un microroman care o aduce în atenție pe Karen Stone, o fostă actriță bogată de vârsta a doua nevoită să se confrunte cu trei surse de vlăguire: condiția de văduvă, apusul carierei, instalarea menopauzei. Aparent, doamna Stone are o viață confortabilă: e independentă, are o avere imensă rămasă de la soțul ei, e iubitoare de lux, e omniprezentă și cunoscută  în societatea mondenă a Romei, la evenimentele care antrenează tot felul de figuri importante, opulență și cultură. Poziția doamnei Stone și preocupările ei, inclusiv decizia de a rămâne la Roma ascund însă un disconfort surd, un efort de adaptare la o nouă viață cu care protagonista nu e atât de obișnuită: o viață departe de scenă, o viață în care singurătatea și dificultatea acceptării îmbătrânirii, a renunțării la gloria  de altă dată nu pot fi confruntate frontal, ci trebuie filtrate sau mascate de un stil de a trăi care să o protejeze de conștientizarea contrastului între trecut și prezent.

Tennessee Williams

Tennessee Williams

Nu e de mirare că o stea cunoscută a scenei și o figură familiară în cercurile mondene, chiar și venită de peste ocean ajunge, în cele din urmă să fie curtată de diverși tineri ambițioși și dornici să parvină (în fond, aventurierii dispuși să consoleze văduvele bogate, mai ales într-un oraș italian cu potențial, nu sunt puțini la număr și sunt ghidați de fapt, chiar  de câțiva membri ai high-classului ajunși însă la limita sărăciei). Dintre aceștia, Paolo un dandy chipeș, puțin cam înfumurat, ceea ce italienii numesc un marchetta (adică, pe scurt, un gigolo fără scrupule), pedant și dispus să-și ajusteze eroic biografia, în funcție de context, pune ochii pe doamna Stone, sub atenta îndrumare a Contessei (o facilitatoare vicleană de astfel de aranjamente).

Deși nu e atât de naivă să nu îl suspecteze pe Paolo de interese oportuniste, doamna Stone îi acceptă lent avansurile. Surprins și provocat de lentoarea și stăpânirea de sine a doamnei Stone, Paolo devine mai insistent sau, poate că începe să se îndrăgostească măcar puțin de cea care opune o oarecare rezistență și nu se lasă cucerită prea ușor.  Reflectând asupra propriei ei evoluții și asupra dificultăților prezentului,  doamna Stone destramă, în momentele de intimitate, vălul amăgitor al mitologiei trecutului: relația cu soțul ei bogat nu a fost una strălucită (chiar dacă a avut parte de călătorii în jurul lumii și de evenimente luxoase), cariera ei strălucită nu s-a fundamentat neapărat pe un talent ieșit din comun (care ar putea dăinui, totuși, și la vârste înaintate), ci mai degrabă pe frumusețea care acum e doar o palidă amintire. Spectrul onestitățiii , dincolo de ipocriziile indulgente ale celor din jur (care ascund adesea invidii și malițiozități) proiectat asupra prezentului și mai ales asupra trecutului, pentru un personaj care nu s-a ridicat la înălțimea exigenței romantice a profesiei și stilului ei de viață, acela de a muri tânăr, este însă mult prea apăsător. Singurul lucru pe care doamna Stone nu pare să-l fi pierdut este demnitatea, ea reușind să-și camufleze vulnerabilitățile cu măiestrie.

Însă va rezista și acest ultim refugiu din fața unei existențe decăzute, poleite la exterior dar fragmentată și exasperantă în interior? Va rezista doamna Stone sau se va abandona  farmecelor lui Paolo?  Pe de altă parte, este Paolo cu adevărat mișcat, îndrăgostit de această rezistență  a amantei sale de două ori mai în vârstă ca el, cu un trecut glorios și cu un ecou al frumuseții care încă nu s-a pierdut sau este doar foarte bine calculat în demersurile sale? Vă rămâne să descoperiți în acest roman poetic și psihologic deopotrivă, care propune o meditație despre confruntarea cu efemerul, cu trecătorul, cu transformările inevitabile produse de trecerea ireversibilă a timpului, o poveste despre esențele dureroase care penetrează aparențele respectabile.

PRIMAVARA LA ROMA A DOAMNEI STONETennessee Williams– Editura Art, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *