De amor, de amar, de inima albastra

20/09/2017

În 2013, am descoperit romanul Ilenei Vulpescu, Arta Conversației, o poveste care mi-a amintit de vremurile în care conversațiile aveau miez, erau ridicate la rang de artă, o poveste cu spirit dialogal, calm și rafinat, o potențială sursă de inspirație pentru generațiile actuale sărăcite de această deprindere atât de prețioasă în crearea de intimitate și apropiere în deceniile trecute. Anul acesta am primit o recomandare specială pentru parcurgerea volumului De amor, de amar, de inimă albastră, un alt roman inițiatic, dulce-amărui, în care am regăsit mărcile scriiturii îngrijite, frumoase, pe care Ileana Vulpescu le cultivă, imună la experimentele și dezinhibiția literară postdecembristă.

Ileana Vulpescu

Ileana Vulpescu

Este povestea aspră a Adelinei (sau Argentinei) Boboc , o fată născută și crescută într-o familie țărănească din Oltenia, în preajma marilor schimbări de la mijlocul secolului XX.  Narațiunea expusă la persoana I, din perspectiva protagonistei feminine acoperă întreg istoricul biografic, de la copilărie și până la senectute, fiind practic o reflecție asupra unui parcurs existențial dificil, o poveste a metabolismului dezamăgirilor unei vieți muncite și chinuite, toate trecute prin filtrul unor principii sănătoase și bine împământenite. Argentina Boboc e o fată modestă, așa cum se caracterizează singură, fadă, săracă, deloc înzestrată cu frumusețe, venită pe lume într-o familie simplă, vegheată de o mamă suficient de luminată, chiar și lipsită de educație, încât să-și dorească un viitor dincolo de sapă pentru fiica ei. Argentina ajunge să studieze la liceu (experiența liceului în acea perioadă, așa cum mi-am amintit și din poveștile bunicilor mele, implica o rigoare și o serie de exigențe  net superioare celor de azi, adevărate centre de construit caractere), la Craiova dar, în ciuda faptului că visează să devină profesoară, să urmeze Literele, realizează că părinții nu își pot permite să îi susțină studiile universitare în capitală, chiar dacă are origine sănătoasă (e fiică de colectiviști).

De amor, de amar, de inima albastra

De-Amor, De-Amar, De Inima Albastra – Ileana Vulpescu

Suntem în vremurile transformării socialiste, de la începutul anilor 50, în care cenzura, teroare ideologică, bubele de la dosar ajung să schimbe destine, în care vorbele pot face un rău mai mare decât faptele iar oamenii care au avut nenorocul să se înrudească cu așa zișii dușmani ai regimului sunt aproape împinși la sinucidere. Chiar dacă, aparent, traversează vremuri promițătoare pentru clasa socială din care provine, Argentina nu se implică vocal (spre deosebire de unele colege de generație) spre valorificarea unor beneficii volatile, gratuite care riscă să te arunce într-o complicitate la un regim terorist. În fond, chiar dacă trăiește într-o aparentă vreme a săracilor care triumfă în lupta de clasă, Argentina realizează că aceste vremuri sunt ofertante mai ales pentru cei lipsiți de scrupule, care își pot camufla ideologic ticăloșiile. Învățată cu munca grea, cu eforturile susținute pentru a obține puțin, fără ambiții de grandoare și aspirații de lux, căutând doar să-și facă un rost, după standardele rurale, dar fără să fie opacă la provocările citadine, Argentina rămâne la rudele ei din București și se angajează infirmieră într-o secție de Ortopedie. Aici îi va cunoaște pe cei trei bărbați marcanți pentru existența ei: Generalul, medicul care îi descoperă potențialul personal și intelectual accidental într-o discuție care antrena cunoștințe de cultură generală, cel care îi va veghea parcursul și ascensiunea din umbră, Iosif Iuga, un alt medic care va deveni și primul bărbat din viața Argentinei (deși ea va rămâne mereu vioara a doua, amanta lui) și Costi Gheorghiu, tot un coleg de breaslă a cărui prietenie împărtășită până la adânci bătrâneți va deveni unul dintre reperele neschimbate de traiectoriile profesionale, politice și sociale. Inițial aflată în proximitatea unor cetățeni respectabili ai capitalei, intelectuali rasați cu gusturi fine și cunoscători de limbi străine, Argentina caută să asimileze cât mai mult din acest spirit elegant pe cale să fie prăpădit de politicile brutale ale regimului. Susținută de prietenii ei de nădejde dar și prin eforturi imense, Argentina ajunge să termine Facultatea de Medicină și să devină un strălucit medic radiolog. Tinerețea ei se consumă între profesie și susținerea părinților, a fratelui, în compania unor bărbați din păcate inaccesibili care îi poartă însă o specie de afecțiune și respect.  Refuzând compromisurile morale și politice, Argentina nu își va atinge visul pe care îl descoperă în compania unui comerciant de antichități, acela de a lucra în domeniul artelor iar progresul ei profesional nu ajunge, din păcate, tot din considerente de refuz a lingușelii,a imposturii, la catedra Facultății de Medicină. Până la vârsta pensionării, Argentina rămâne o bună profesionistă cu simț clinic, conșiincioasă, empatică, discretă, ghidată de precepte morale și estetice  care o fac să ară naivă și învechită colegilor mai tineri. Bătrânețea pentru ea, lipsită de soț și de copil (lucruri pe care nu le mai regretă, dincolo de o anumită vârstă) prilejuiește instalarea unei triste indiferențe față de lume, dar rămâne luminată de prieteniile durabile pe care le-a întemeiat.

Ileana Vulpescu proiectează o protagonistă complexă, într-o zonă morală gri, pentru că Argentina este deopotrivă beneficiară a regimului comunist pe care nu îl poate repudia până la capăt, deși refuză complicitatea la actele reprobabile, dar și o beneficiară a generațiilor de burghezi înfierate de noua ordine politică. Este un personaj prins la mijloc între două lumi care își găsește refugiul în acel bun simț cultivat și interiorizat din copilărie de mamă și de dascălii din liceu. Argentina, la fel ca mama ei face parte din categoria celor ale căror vremuri nu par să mai vină vreodată, din categoria celor meniți parcă să îndure viața, mai degrabă decât să o înfrunte. Dar este un exercițiu stoic admirabil, al unei protagoniste care nu își reprimă sensibilitatea și capacitatea de a visa deși nu lasă aceste trăsături interioare să îi eclipseze eforturile de adaptare onestă la o lume nouă și grea. Ileana Vulpescu oferă, printr-un personaj aparent obișnuit și lipsit de excepționalitate, modelul unei eroine care pornește de jos și ajunge o intelectuală respectabilă, un model opus celeilalte rețete existențiale familiare: parvenitul obsedat de înavuțire prin orice mijloace de compromis și lingușire într-o epocă ce îi invită de fapt pe oropsiți să devină viitorii torționari. Prin muncă, discreție, loialitate, Argentina se ridică triumfătoare măcar în ochii exigențelor de conștiință și chiar și în ochii cititorului contemporan. O poți privi, mai ales în ultima parte a cărții, drept o bătrânică depășită de timpuri, gata să condamne mult prea facil noile mode și comportamente (puse într-o lumină cert negativă, oarecum moralistă), dar, fiind martor la parcursul ei dificil, nu ai cum să nu resimți măcar un grad de respect, dacă nu chiar de simpatie pentru o figură care a știut să-și păstreze omenia, o figură care nu și-a uitat originile și nu a uitat ce înseamnă recunoștința, o figură care nu a trăit pentru recompense grandioase ci pentru o existență a cărei valoare e dată de gradul de împăcare al conștiinței personale în raport cu parcursul dezvoltat. Și acest volum, la fel ca celelalte cărți ale Ilenei Vulpescu pe care le voi vizita și în viitor oferă o experiență de lectură aparte pentru cititorul contemporan: un popas într-o lume a scriiturii frumoase, care reusesc să te echilibreze, pe alocuri poate sentimentală, ușor etnocentristă, dar cu siguranță rodul unui talent capabil să recreeze o atmosferă și să amprenteze caractere durabile și povești de viață ce pot atinge, prin sensibilitate și adâncime psihologică, cititorii oricărei generații.

DE AMOR, DE AMAR, DE INIMA ALBASTRAIleana Vulpescu – Editura Tempus, 2005

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *