Acolo unde imi bate inima

05/10/2017

Sebastian Faulks este un prozator cu experiență, un artist al imersiunii atmosferice treptate și elaborate. O dovedesc două dintre romanele sale traduse și în limba română la Editura Litera: Amprenta umană (o poveste despre începuturile psihiatriei în epoca victoriană), respectiv Cântecul păsărilor, o poveste despre impactul primei conflagrații mondiale, despre experiențele limită și mai ales pierderile pe care aceasta le-a produs. În ambele romane Sebastian Faulks alege să îl introducă pe cititor în spiritul epocii, chiar dacă nu într-o manieră clasică balzaciană,  cu descrieri tot mai focalizate și bine structurate,  să exploreze destine marcate de experiențe personale și profesionale semnificative, pe o perioadă mai lungă de timp, construind practic o familiaritate aproape naturală cu personajele sale.  De asemenea, romanele lui  Sebastian Faulks explorează cu predilecție tema memoriei și trăirile personale limită care pun în discuție chestiuni fundamentale legate de identitatea și existența umană în general.  Și în cel mai recent roman publicat în limba română, Sebastian Faulks reușește o performanță care nu este deloc mai prejos de farmecul pe care îl oferă romanele sale anterioare. Dacă în Cântecul păsărilor, prozatorul britanic aducea un omagiu soldaților din Primul Război Mondial și evoca acel caracter năucitor al experiențelor umane extreme de la amurgul unei epoci marcate de o mutație profundă, în Acolo unde imi bate inima, Sebastian Faulks focalizează reflectorul narativ pe destinul unui personaj  atins profund de o educație rigidă și de participarea la celălalt mare război al secolului XX.

Sebastian Faulks

Sebastian Faulks

Romanul spune povestea unui medic psihiatru londonez care, ajuns la o vârstă venerabilă, singur, fără copii, la finalul carierei, ajunge să își reevalueze și să își reviziteze câteva dintre cele mai intense amintiri și experiențe trăite pe parcursul celor mai bine de 60 de ani. Crescut într-un spirit auster, de o mamă văduvă al cărei soț a murit în Primul Război Mondial, personajul narator pare să-și trăiască istoricul academic și personal în cheia unei curiozități științifice, puțin marcată emoțional.  Muncind din greu, va reuși să obțină burse pentru liceu și facultate, să-și fundamenteze o educație solidă , însă întreg parcursul protagonistului pare plasat sub spectrul  unei tranziții constante, ca și când întreaga sa viață este doar o sumă de etape provizorii pentru un scop mai înalt, inexistent însă de facto.  Implicarea sa în cel de-Al Doilea Război Mondial, pe fronturile din Africa și din Italia, mai puțin cunoscute inclusiv de publicul larg și tratate mai degrabă drept cadre minore ale conflictului, îl va marca profund pe viitorul medic.  Războiul este, până la urmă, o experiență universală, indiferent unde este trăită iar ororile tranșeelor din prima conflagrație mondială capătă noi dimensiuni în evocarea lui Faulks ale confruntărilor de la Mdejoz, din Tunisia, sau de la Anzio, din Italia. Despre anii de front protagonistul refuză să mai discute ulterior, pentru că ei se suprapun cu singura experiență emoțională durabilă, alături de Luisa, o fată din Genova, întrupare a unor contradicții seducătoare, singura capabilă să îi dea senzația de înțelegere dincolo de cuvinte. Doar întâlnirea tardivă, în anii 80, cu un neuropsihiatru bătrân care îl anunță pe protagonist că ar deține informații despre tatăl său dispărut în Primul Război Mondial oferă un prilej fără precedent pentru depanarea aminitirilor adânc îngropate, neîmpărtășite.

Acolo unde imi bate inima

Acolo unde îmi bate inima – Sebastian Faulks

 În ciuda faptului că duce o muncă de pionierat în domeniul psihiatriei, imediat după terminarea războiului, scrie și o carte în care pregătește o critică dură la adresa terapiilor încă primitive și la percepția stigmatizantă a pacienților, personajul principal are dificultăți în lărgirea posibilităților sale de empatie, în stabilirea contactelor umane profunde, mai ales după ce Luisa îl părăsește, întorcându-se la soțul ei care fusese rănit în război. Elaborând perspective interesante în privința bolii psihice (privită, oarecum în prelungirea viziunii din Amprenta umană, drept un rezultat al saltului evolutiv uman) dar și în privința secolului XX (evaluat mai degrabă ca un adevărat episod psihotic colectiv), medicul britanic ajunge, după întâlnirea cu Pereira, confratele său de breaslă mai în vârstă care vrea să îi lase și un testament profesional, să se confrunte cu trecutul și mai apoi cu prezentul .

Convins inițial că ceea ce dă soliditate experienței umane este memoria (viața nu este ceea ce trăim, ci ceea ce ne amintim), protagonistul refuză inițial să mai țină legătura cu cei care l-au marcat într-un anumit moment al existenței (și mai ales cu Luisa) din teama de a nu dizolva reperele care i-au fundamentat existența (în fond, absența Luisei sau absența tatălui au devenit mijloace de modelare identitară pentru personajul masculin) cu realități mult mai palide și dezamăgitoare. Dar, după incursiunea pe insula neuropsihiatrului, după consumarea la limită a experienței retragerii, protagonistul va descoperi că revizitarea trecutului te ajută în cele din urmă să-ți poți trăi mai liber, mai autentic viitorul. Dincolo de reflecțiile interesante pe marginea memoriei și identității, parcursul inițiatic atipic, tardiv, al personajului principal din romanul lui Sebastian Faulks, oferă și popasuri fermecătoare în peisajele minunate ale Franței și Italiei, în spiritul unei epoci care oferă tocmai în traumatismele psihologice produse și calea spre o formă de salvare.

ACOLO UNDE IMI  BATE INIMASebastian Faulks– Editura Litera, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea. 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *