Romania postcomunista

13/11/2017

Tranziția pe care o traversează România de 25 de ani ne expune constant  tentației de realizare a bilanțurilor de tot felul, a evaluărilor care să ne evidențieze poziționarea pe scara evoluției spre modelul de societate vestică, funcțională pe care ne străduim să îl atingem de peste două decenii.  De la celebrul volum semnat de Alina Mungiu Pippidi în anii 90, Românii după 89, poate unul dintre primele materiale cu circulație largă care au reflectat onest și profesionist caracterul problematic, comun și particular în aceeași măsură al tranziției românești, mai ales premergător integrării în Uniunea Europeană dar și după aceea au apărut o mulțime de volume dedicate analizei anumitor dimensiuni ale societății românești. Nu sunt însă prea multe volume care să ofere o perspectivă panoramică, multidisciplinară asupra elementelor care au configurat și au articulat dureros și lent evoluția României postcomuniste, poate și pentru că un demers de acest gen, macroscopic, reprezintă o întreprindere mult prea temerară și dificil de dus la bun sfârșit (ca să nu mai punem la socoteală adresabilitatea sa pe piață) chiar și pentru specialisti cu experiență. Coordonatorii volumului ROMÂNIA POSTCOMUNISTĂ, publicat de Editura Polirom reușesc însă o formula de compromis: o privire generală asupra evoluției românești, abordată în câteva capitole care ating formal, o parte din temele comune și problematice ale transformărilor din societățile est-europene de dincoace de Cortina de Fier, marcând însă, prin conținut, aspectele care particularizează parcursul României.

Romania postcomunista

Prima parte cuprinde articole dedicate gestionării moștenirii comuniste: vorbim aici de administrarea trecutului (un capitol redactat de specialiști implicate în realizarea Raportului Final care a stat la baza condamnării publice a regimului comunist –  un capitol care clarifică necesitatea unui asemenea raport și rolul comisiei care l-a redactat – de la nevoia de justiție morală și de reconstrucție a încrederii în noile elite și până la combaterea amneziei voluntare și a etnicizării – cele două capcane de interpretare care reduc responsabilitatea românilor la construcția comunismului),de  transformarea spațiului public (prin analiza evoluției peisajului urban bucureștean din anii 90 și până astăzi – de la redenumirea străzilor și dărâmarea câtorva statui, la proiectele cvasieșuate care au încercat să echilibreze cea mai durabilă și mai sinistră moștenire peisagistică – zona Casa Poporului). Un alt capitol abordează problema transformărilor sociale: evoluția spiritului nationalist și raportul cu minoritățile conlocuitoare ( chiar dacă există încă o diviziune și un regim etnic deficitar, există, fără îndoială, un progres institutional și legislativ semnificativ de la evenimentele de la Târgu Mureș din 1990 și ascensiunea PUNR-ului  la epoca post-integrare când s-au restituit proprietăți minorităților, s-a modificat legea învățământului și cea antidiscriminare), evoluția percepției femeilor și a feminismului (într-o analiză interesantă, încheiată optimist, Mihaela Miroiu remarcă faptul că femeile au devenit, chiar și după 1989, după falsa emancipare și egalitate de gen propagate de regimul comunist, perdantele politicii de redistribuție statală – industria ușoară a fost sacrificată pentru a susține coloșii industriali falimentari), evoluția culturii politice în România (marcată și astăzi de neîncredere în instituții, de consum politic și nu de participare politică, de incapacitate de promova transparența și responsabilitatea instituțională). Alte capitole interesante analizează problemele din mass-media: de la diletantismul extins, la legislația media interpretată în propriul beneficiu al patronilor și partidelor, evoluția social democrației și mai ales a partidului marcant și definitoriu pentru tranziția lentă a României, PSD-ul: un partid hegemonic ale cărui victorii s-au bazat mai ales pe greșelile opoziției, pe diversiune, metode razbunătoare dar care a reușit să se păstreze sufficient de versatil pentru a putea exploata capital electoral și după aderarea la Uniunea Europeană. Unul dintre cele mai interesante capitole ale volumului face o analiză succintă a profilelor președinților din România, până la Klaus Iohannis (o instituție care, indifferent că a fost asumată de Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Traian Băsescu, s-a dovedit  personalizată și marcată de asumarea prerogativelor în afara funcției, de coabitări nefuncționale și de o identificare de imagine păguboasă, bazată pe expectanțe nerealiste din partea electoratului, tot un reziduu postcomunist). Ultimele capitol dedicate analizei statului de drept și a politicilor de mediu scot în evidență felul în care presiunea din exterior și angajarea pe drumul European au reprezentat singurele pârghii cu adevărat eficiente în reformarea acestor dimensiuni ale societății.

Romania postcomunista

România postcomunista. Trecut, prezent și viitor – Lavinia Stan, Diane Vancea

O societate marcată de moștenitorii comunismului, de o administrație neprofesionistă, de șovinism etnic, discriminare, neparticipare și indiferență, amnezie instituțională, haos, incertitudine, instabilitate, presă și societate civilă slabe și disproportionate ca forță în raport cu actorii politici cu agende personale – sunt doar câteva repere asupra cărora atrag atenția numeroșii specialiști care redactează volumul publicat la Editura Polirom (majoritatea articolelor își încheie analiza la momentul 2014, al câștigării alegerilor prezidențiale de Klaus Iohannis). Concluziile nu sunt însă fataliste și pe deplin pesimiste. Miza volumului este aceea de a aduce în atenție particularitățile obstacolele,  dar și reușitele și progresele pe care le-a parcurs țara noastră în ultimii 25 de ani (care, nu sunt totuși puține, judecând după contextul ascensiunii democrației în România). Este vorba de un volum oglindă care ne amintește punctele slabe la care încă mai avem de lucrat, o contabilitate de etapă din drumul încă lung al sincronizării fondului cu formele europene.

ROMANIA POSTCOMUNISTA. TRECUT, PREZENT SI VIITOR -coord. Lavinia Stan, Diane Vancea- Editura Polirom, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *