Moscova – Petuski

21/11/2017

De la splendidul roman al lui Cristian Fulaș, Fâșii de rușine, o abordare literară din perspectiva dependentului de alcool care încearcă să își înfrunte boala, nu am mai citit un roman care să aibă drept protagonist un băutor notoriu. Dacă la Charles Bukowski alcoolul era o plăcere de neocolit sau chiar un mijloc de a performa (unii sunt pur și simplu buni la băut), dacă pentru personajul lui Cristian Fulaș, alcoolul era o spirală a prăbușirii uneori confortabilă, la Venedikt Erofeev, în poemul în proză Moscova-Petușki (propus spre dezbatere chiar de Dan Lungu, la ultima editie a Clubului de Lectura), băutura devine rațiune existențială, capătă valențe aproape metafizice.

Moscova

Moscova

Întreaga poveste poate fi rezumată într-o singură propoziție: Venicika încearcă să ajungă cu trenul de la Moscova la Petușki, la iubita sa și la copilul său iar cronica acestei călătorii nelipsită de surprize, cufundată în aburii alcoolului este relatată într-o narațiune-poem segmentată formal de stațiile în care oprește garnitura. În această călătorie se petrec tot felul de lucruri, mai banale sau undeva  la limita suprarealistă, la granița dintre realitate și imaginație: Venecika intră în dialog cu alți călători, cu diverse origini și nivele de pregătire intelectuală, mai mult sau mai puțini băut   ori, dar ajunge să poarte conversații și cu îngerii, cu sfincși puși pe ghicitori ciudate și să aibă parte de intalniri cu alte figuri mitologice. Discuțiile sunt, pe cât de absurde, pe atât de variate și savuroase, în fond Venicika nu este orice băutor, ci un băutor trecut prin viață , un băutor care a călătorit,  a citit mult și poate discuta lejer despre femei, despre libertate, despre singurătate, despre alte popoare (demnitatea grosolană a americanilor care înfulecă de cinci ori pe zi, drumurile dintre bordel și clinică din Parisul sufocat de blenoragie, lanțul slăbiciunilor italian etc) și chiar despre munca socialistă (subsumată sub clasica idee: noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc – doar că această idee este completată cu un ritual al băutului care simplifică și mai mult preocupările muncitorilor în timpul serviciului). Culmea savuroasă a absurdului este atinsă atunci când Venecika povestește despre revoluția sătească întreprinsă cu alți tovarăși de băutură, cu declarația de război adresată Norvegiei și cu pregătirea politicilor care să asigure deschiderea mai devreme a magazinelor de băutură. Aceste întâmplări sunt întrerupte de sosirea controlorului care aplică sancțiuni contravenționale pentru blatiști (adică majoritatea călătorilor) cerând grame de băutură echivalentul kilometrilor parcurși de fiecare călător până la destinație (Venecika scapă de această dijmuială alcoolică, oferind la schimb, timp de luni de zile, fragmente de istorie universală pline de suspans).

Venedikt Erofeev

Venedikt Erofeev

Un prinț analist meditativ, sensibil, pudic, palavragiu, întrupare a tristeții universale, un marginal filosof, Venecika se alimentează cu băutură pe tot parcursul acestei călătorii care pare nesfârșită ( până la urmă, poate e vorba de o călătorie spre un paradis metaforic  sau nu –  Petușkiul este locul unde iasomie nu se scutură niciodată, unde păsările nu se opresc din cântat, locul unde brațele calde și iubitoare ale unei femei sunt deschise necondiționat). Doar că pentru el, băutura (și ce mai cocktailuri ni se propun: Sărutul Tușei Klava, Lacrima Comsomolistei, Spiritul Genevei, toate conținând, în grad variabil amestecuri de băuturi obișnuite cu orice ar putea conține alcool: lac, lichid de frână, insecticid, cremă de ghete etc) și băutul reprezintă condițiile de posibilitate ale existenței. În vreme ce își privește cu dispreț tovarășii de drum, mulți dintre ei consumând alcoolul energic și fățiș, cu conștiința propriei superiorități, Venecika fuge la capătul trenului pentru a trage o dușcă în cea mai deplină intimitate, asociind nenumărate ritualuri. Băutura deschide enigmele lumii, este antidotul pentru înfumurare, pentru ateismul superficial, băutura alimentează îndoiala și pare a fi predicatul marii desăvârșiri.  Beția în romanul lui Erofeev, dincolo de valențele poetice de stare extatică privilegiată poate fi privită drept o metaforă a singurătății, a marginalității – o stare paradoxală în care individul își devine suficient sieși, dar trăiește cea mai autentică formă de deschidere în același timp. Beția devine chiar paradigmă a existenței: în fond, cu toții suntem cuprinși într-una dintre etapele ei: unora li se face greață, alții sunt în extaz, alții sunt pe cale să se îmbete, alții sunt în abisul tristeții – stările succesive parcurse în beție sunt de fapt puzzleul complet al stărilor pe care cei treji cred că le trăiesc independent de alcool (beția devine așadar și o cale de a trăi complet și autentic). Venecika cel amețit de băutură, cu sufletul întărit și picioarele înmuiate, antieroul prin excelență capabil să batjocorească sistemul sovietic, fără să se uite însă cu invidie la realizările occidentale, este însă un personaj de o tristețe adâncă, în care se întâlnesc mari elanuri și aspirații naive cu un cinism intens și un apetit pentru gratuitate.

editura polirom

Moscova-Petușki – Venedikt Erofeev

Volumul lui Venedikt Erofeev, în ciuda faptului că este presărat din plin cu referințe la scriitori și repere istorice rusești destul de puțin familiare cititorului obișnuit (notele din traducerea lui Emil Iordache sunt de mare ajutor, deși nu îți garantează că vei putea gusta toate jongleriile textuale), în ciuda faptului că este o lectură prin care înaintezi uneori la fel de dificil ca printr-o mahmureală îți livrează un personaj și o experiență unice, amintindu-ți că în statul sovietic nu doar societatea e multilateral dezvoltată ci și fantezia… (ambele construite cu alcool, se înțelege).

Vă așteptăm impresiile voastre despre romanul MOSCOVA – PETUSKI semnat de Venedikt Erofeev, la o nouă ediție a Clubului de Lectură, la Librăria Șt O Iosif, VINERI, 24.11.2017, începând cu ora 18.

MOSCOVA – PETUSKI – Venedikt ErofeevEditura Polirom, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *