Cronica unui negustor de sange

07/12/2017

Există o expresie în limba română care aproximează ideea altruismului: a-ți da sângele pentru cineva.  De la filosofia creștină la practica medicală contemporană, lichidul vital cu rezonanță simbolică reprezintă și astăzi o mărturie a sacrificiului de sine suprem. Scriitorul  Yu Hua, autorul bestsellerului În viață, publicat la Editura Humanitas, valorifică această idee într-un roman la fel de captivant și emoționant, proiectat în lumea celor mulți, anonimi și simpli, din China secolului XX, oferind o poveste memorabilă, (melo)dramatică despre familie, loialitate și supraviețuire.

Romanul îl are drept protagonist pe Xu Sanguan, un băiat care ia prima oară contact cu practica negustorilor de sânge, bine remunerată dar nu foarte bine văzută de comunitate, în perioada de început a maoismului. Cei doi oameni care îl inițiază pe Xu în practica donării au un ritual bine pus la punct, încărcat de prejudecăți și superstiții, e adevărat: beau foarte multă apă, folosind drept măsură un bol de orez, fără să urineze, până ajung cu bășica mare cât un uter gravid (au impresia că doar așa pot spori cantitatea de sânge pe care o vor dona), aduc cadouri potrivite asistentului de la centrul de donare iar apoi mănâncă, obligatoriu, ficat de porc prăjit la care asortează invariabil păhărele de rachiu încălzit.

Între opțiunea unui câștig facil și perspectiva tabuizanta a comunității (care consideră că vânzarea de sânge înseamnă să îți vinzi vigoarea și, mai grav, să îți vinzi strămoșii), Xu Sanguan va căuta o cale de mijloc: să doneze sânge doar în situații critice, în care nu ar mai găsi alternative de obținere a veniturilor. Xu donează atunci când vrea să o impresioneze pe Xu Yulan, o femeie frumoasă care urma să se căsătorească cu He Xiayong. Mai apoi, după ce face 3 copii (botezați simpatic: Yile, Erle, Sanle – fiecare din aceste nume semnificând prima, a doua, respectiv a treia bucurie)  Xu Sanguan se vede nevoit din nou să devină negustor de sânge atunci când fiul său cel mai mare rănește grav pe băiatul fierarului și acesta are nevoie de o spitalizare îndelungată, cerând, pe drept ca vinovatul să achite cheltuielile de tratament.

Cronica unui negustor de sange

Hong Kong

Cam din acest moment  familia lui Xu Sanguan va fi lovită, succesiv de mai multe tensiuni: de la suspiciunea paternității discutabile în ceea ce-l privește pe Yile (dat fiind faptul că Xu Yulan recunoaște că a fost îngehsuită de He Xiayong înainte de căsătorie)  care va atrage neîncredere și nemulțumire între soți, la tentația lui Xu Sanguan de a avea o amantă prin care să-și compenseze amărăciunea domestică, la foametea lungă și chinuitoare care va lovi China, în perioada Marelui Salt Înainte, la dificultatea de a asigura sănătatea și prosperitatea copiilor. Pentru a întâmpina toate aceste probleme Xu Sanguan nu va găsi altă soluție decât să își doneze propriul sânge, donarea reprezentând pentru el în cele mai multe situații salvarea ultimă și mijlocul prin care să-și facă datoria, de soț, de tată, chiar și de amant. Chiar și această strategie inedită de supraviețuire va deveni problematică , amenințătoare și provocatoare pentru Xu Sanguan, atunci când unul dintre membri familiei se va îmbolnăvi grav de hepatită și va avea nevoie de o mare sumă de bani pe care nici chiar două sau trei donări succesive nu o pot acoperi.

Pe lângă gestul impresionant al solidarizării unei comunități sărace, Xu Sanguan pornește într-o călătorie aproape imposibilă spre un mare spital, propunându-și să doneze cât mai mult sânge până la destinație, pentru a face rost de sumele necesare. Este momentul culminant al romanului, în care acest muncitor de la o fabrică de mătase, fără vreo altă trăsătură excepțională, va impresiona, fără îndoială cititorul. Deși scris într-un registru mai îndulcit, acoperind evenimente la limita dintre comic și tragic (uneori ai senzația că Yu Hua a transpus perspectiva unui vecin de-al lui Xu Sanguan, cu tot imaginarul discursiv și metaforic adecvat comunității, surprinzător și savuros deopotrivă), romanul lui Yu Huia dezvăluie obiceiuri cel puțin ciudat ale locului și ale epocii și o lipsă de empatie uneori cruntă, dar de înțeles în contextul timpurilor dominate încă de o moștenire tradițională, chiar și în anii revoluției maoiste: tatăl lui Xu Yulan este de acord să-și dea fiica în căsătorie lui Xu Sanguan, datorită coincidenței de nume (deci faptul că numele tatălui lui Xu Yulan avea să supraviețuiască nealterat e mai important decât relația mai bine cultivată dintre bătrân și celălalt pretendent, He Xiayong), relația dintre Xu Sanguan și Yile, primul băiat născut în familie este tensionată și ambivalentă, atunci când lui Xu Sanguan pare să-i fie tot mai clar că nu este cu adevărat fiul său – e de acord să îl crească în continuare, însă în situații de criză, de foamete îl respinge și îl trimite să-și caute mila, banii și mâncarea la tatăl său adevărat (He Xiayong). Paginile în care Yile bate drumurile în căutarea unui tată bun, dat la o parte explicit de la micile bucurii din mijlocul foametei grele sunt printre cele mai triste din roman.  Conceptul de intimitate în acele timpuri și în cultura orientală este oglindit interesant – separația dintre viața privată și viața publică pare să fie aproape inexistenta: crizele din familia lui Xu Sanguan sunt de fapt cunoscute  întregii comunități (iar Xu Yulan se folosește de strategia expunerii lor publice, printr-un bocit aproape ritualic în fața casei, neadresat cuiva în mod deosebit) și tot comunitatea este factorul reglator și facilitator de comunicare în rezolvarea conflictelor. Nu în ultimul rând, prin urmărirea destinului acestei familii mici, Yu Hua dezvăluie de fapt impactul unor mari tragedii istorice: migrația la sat a copiilor (pentru o mai bună educare) impusă de regimul maoist, reprizele lungi de foamete (în care familiile mănâncă timp de luni de zile terci îndoit cu apă, fără sare sau zahăr iar Xu Sanguan le gătește imaginar copiilor lihniți), violența regimului politic (într-o scenă absurdă și comică deopotrivă, Xu Sanguan și fii săi sunt obligați, prin presiunea comunitară și ideologică să îi facă un soi de proces domestic lui Xu Yulan, considerată vinovată de adulter – rezultatul este surprinzător, căci cei doi soți vor ajunge până la urmă să își accepte greșelile matrimoniale), oportunismul și ipocrizia slujbașilor (asistentul de la centrul de donare este un membru al partidului comunist care nu acceptă mită doar în zilele bune, în zilele rele se transformă într-un simplu funcționar lacom).

Cronica unui negustor de sange

Cronica unui negustor de sânge – Yu Hua

La vârsta senectuții, după o viață zbuciumată, această nouă versiune chinezească a unui Iov nu atât de tragic, Xu Sanguan ajunge, cu mândrie să predea generațiilor noi meșteșugul la care se pricepe acum atât de bine: donarea de sânge cu moderație, pentru prima oară nedublată de o criză personală. Yu Hua scrie așadar o poveste inedită, amuzantă și înduioșătoare despre lupta inegală și totuși triumfătoare dintre un om și un context istoric extrem de potrivnic, în care singura strategie de supraviețuire rămâne  sacrificiul de sine, e adevărat, drămuit, pe cât posibil cu moderație.

CRONICA UNUI NEGUSTOR DE SANGEYu Hua, Editura Humanitas, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *