Călătoria către sine

04/01/2018

Povestea vieții lui Irvin D. Yalom, cunoscutul psihiatru și scriitor, a fost una dintre cele mai așteptate cărți ale anului 2017 și a devenit unul dintre cele mai bine vândute volume ale sezonului. Tradusă la Editura Vellant, cartea de memorii a autorului american invită cititorii la o explorare biografică și profesională memorabilă.

Dacă ar fi să ne rezumăm exclusiv la datele biografice, destinul lui Irvin D. Yalom pare să reliefeze un parcurs pilduitor, de invidiat: un om care și-a descoperit și și-a îmbrățișat vocația de timpuriu, care a studiat la câteva dintre cele mai bune școli din SUA, care a devenit un pionier al unui domeniu (psihoterapie de grup și psihoterapia existențială), care a călătorit în toată lumea,  a lucrat cu pasiune, aducând contribuții notabile profesionale și pedagogice, care a avut o căsnicie trainică și mulți copii, a reușit să își valorifice afinitățile personale scriitoricești în prelungirea profesiei sale de psihiatru, un om care a pare să se fi împlinit profesional, personal și spiritual, într-o progresie oarecum lină și îndestulătoare.  Însă volumul lui Irvin D. Yalom cuprinde mai mult decât o cronică (oricum impresionantă) a reperelor definitorii pentru o viață fascinantă, cuprinde și un efort de recuperare și de explicare, de recunoaștere  a vulnerabilităților, a bucuriilor și dezamăgirilor inevitabile asociate oricărui destin uman.

Calatoria catre sine

Irvin D. Yalom

Născut într-o familie de evrei emigranți, fără prea mulți bani și necunoscători ai limbii engleze, cu un tată muncitor și loial dar semiabsent din viața de familie și o mamă suficient de critică și invazivă, tânărul Irvin trăiește de mic senzația inadecvării (un elev excepțional într-un carteir rău famat, un evreu în mijlocul creștinilor) dar și fantezia de a fi salvat și de a salva la rândul său (un moment providențial, la întâlnirea cu doctorul care îi tratează tatăl se va dovedi revelator pentru cristalizarea deciziei de a studia medicina). Curios și muncitor, pasionat de cunoaștere și înstrăinat de religie (dificultatea de a învăța limbi străine și de a pătrunde spiritual în religia ebraică sunt două neajunsuri pe care Yalom le va recunoaște toată viața), Irvin si familia  se mută in cele din urma într-un cartier mai sigur, iar Irvin, în plină adolescență o cunoaște pe Marylin, cea care îi va deveni soție peste câțiva ani și cea pe care o va recunoaște drept mentorul său prin grația, generozitatea și dedicarea intelectuală (Yalom recunoaște că nu a avut parte în viață de o altă figură care să îi influențeze destinul la fel de profund). Irvin se pregătește apoi pentru admiterea la Medicină, într-un context politic în care accesul evreilor în facultățile de asemenea profil era oarecum limitat – perioada colegiului este una în care are senzația că ratează dimensiunea socială a vieții, trăind sub presiunea anxietății studiului și a performanței.

Abia după ce va intra la facultate și se va transfera la Boston tânărul Yalom se va relaxa și se va căsători cu Marilyn. Își face stagiatura după facultate (și lucrează intens în mai multe specialități medicale și chirurgicale), pleacă în luna de miere în Franța cu motocicleta,   incheie serviciul militar în Hawaii (unde face surf și tratează militari, petrece mult timp cu soția, joacă poker, face scufundări și realizează pentru prima oară că munca nu reprezintă totul în viață), apoi începe rezidențiatul în Psihiatrie la Johns Hopkins, într-o perioadă în care Psihiatria se confunda în mare parte cu psihoterapia (la vremea respectivă e vorba de orientarea psihanalitică care îl nemulțumește în cele din urmă pe Yalom). Dorind să activeze mai mult în cercetare, Yalom e acceptat la Stanford, un spațiu care îi va deveni patrie profesională pentru întreaga carieră, unde va  începe să experiemnteze terapia de grup. Este în cele din urmă titularizat la celebra universitate din California, elaborează și publică, după o vizită în Anglia, prima ediția a Tratatului de Psihoterapie de Grup în care aduce inclusiv o abordare de prezentare nouă: dincolo de densitatea textului academic, el propune capitole practice care să fie de folos mai ales rezidenților.

Irvin Yalom

Călătoria către sine. Memoriile unui psihiatru – Irvin Yalom

Urmează perioada cea mai prolifică din punct de vedere profesional pentru Yalom: o școală de vară la Viena (unde își va găsi inspirația pentru romanul Plânsul lui Nietzsche), o întâlnire cu Viktor Frankl (unul dintre pionierii psihoterapiei existențiale, un personaj cu care inițial Yalom nu pare să rezoneze deloc), vizita la Oxford și pregătirea noilor materiale profesionale, apoi înscrierea la cursurile de filosofie de la Stanford (moment care va marca, în opinia lui Yalom, o apropiere tot mai mare a sa de zona umanistă și o oarecare îndepărtare de tendințele tot mai specializate și mai încărcate științific ale Psihiatriei), moment care, alături de întâlnirea cu psihologul Rollo May va marca fundamentarea reperelor psihoterapiei existențiale, elaborarea volumelor inedite Călăul dragostei (o cronică din dublă perspectivă a terapiei cu o pacientă, cartea care rupe practic cătușele profesiei și îi confirmă lui Yalom că vrea să devină scriitor, nu doar profesor) și a romanelor care l-au făcut cunoscut în toată lumea (cu o popularitate neobișnuită în Grecia). Ne sunt prezentate sursele de inspirație și mizele volumelor- de la Plânsul lui Nietzsche (care a fost desemnată cartea anului la Viena și din care au fost impartite 100 000 de exemplare gratuit), Minciuni pe canapea, Soluția Schopenhauer, Darul psihoterapiei (o pledoarie pentru o abordare umană și omenoasă adresată viitorilor terapeuți), Privind soarele în față (o carte despre viața trăită bine care ne poate face viața mai ușoară). Între toate aceste proiecte, Yalom călătorește în toată lumea: din Hawaii (unde se gândește la un moment dat să se stabilească), în Franța (pe care soția lui o consideră a doua patrie), din Anglia în Europa de Est (până la un popas mai lung în Grecia) și mai departe în India (unde Yalom încearcă, într-o excursie pe cont propriu să pătrundă experiențele spirituale ale orientului, inclusiv o chinuitare rundă de meditații Vipassana), Tokyo sau Beijing.  Yalom se întâlnește cu oameni remarcabili, mulți dintre ei temerari ai profesiei lor sau figuri enciclopediste, împărtășește și încearcă să rămână prezent în viața de familie (există și câteva momente tensionate în căsnicia sa pe care scriitorul american le explorează). Volumul împletește amintirile (care evocă întâlniri serioase sau anecdotice, atmosfera locurilor vizitate,  reconstruită prin memoria vie și durabil amprentată de arome și peisaje) dar și exerciții de imaginație inedite (Yalom se imaginează întâlnindu-se,  cu instanțe ale sale de la diferite vârste, când, la rândul său, ar fi avut nevoie de un terapeut cu experiență). Declanșatorii amintirilor, madlenele proustiene sunt cât se poate de variate: de la o masă de birou, la o conversație telefonică, de la scrisoarea unui pacient, la o fotografie de familie. Ajuns la 84 de ani, coborând cu bicicleta (golindu-și mintea și savurând senzația de a fi pur și simplu), asumând încă un program susținut care include scrisul, întâlnirea cu pacienții și o viață intelectuală activă, Yalom se consideră încă un începător al vârstei: căutând să înțeleaga timpul odihnei și liniștii asociate convențional longevității sale biografice, Yalom își păstrează încă pasiunea profesională și aplecările terapeutice și pedagogice pe care le-a practicat întreaga viață. Lucrul la viitorul pacienților săi îi pune în lumină nouă elemente din propriul său trecut, întâlnirea cu puținii prieteni care au supraviețuit îi confirmă că memoria sa nu mai este atât de credibilă pe cât credea. Astăzi, în timpuri în care Psihiatria se concentrează mai ales pe strategiile farmacologice, când psihoterapia se practică inclusiv pe Skype și prin mesaje (deși dezaprobă inițial aceste inițiative, Yalom le tolerează ulterior și chiar recunoaște că ar putea funcționa în contextul generațiilor actuale), psihiatrul și scriitorul american pledează încă pentru psihoterapie și recunoaște că munca pe care o desfășoară chiar și la această vârstă cu pacienții săi îi îmbogățește permanent viața cu sens.

Volumul lui Irvin D. Yalom nu este doar o călătorie în inima unor locuri, al unei profesii și a unei vieți dense în experiențe deosebite, un volum în care se remarcă uneori un efect al fluturelui surprinzător pe axa timpului (mici evenimente mai mult sau mai puțin traumatice din trecut ne pot asambla ulterior anxietăți sau nevoi care ne urmăresc apoi întreaga viață cu impact considerabil și pe care le descifrăm  abia la bătrânețe). Este o carte pe care o simți ca fiind cât se poate de personală, născută nu atât din inițiative vanitoase și indiscrete, cât mai ales din nevoia unui bilanț necesar, într-un fel, poate dintr-o vulnerabilitate a unei vârste care ne slăbește în cele din urmă mintea (singurul martor pe care îl tratăm cu încredere până în anii senectuții), poate din nevoia de a lăsa o moștenire și de a exprima, în același timp, o recunoștință pentru oportunitățile unei vieți bogate, un efort constructiv și onest al unui om admirabil care își întărește și prin această mărturie, conștientizarea și seninătatea confruntării cu inevitabilul sfârșit.

CALATORIA CATRE SINEIrvin D. YalomEditura Vellant, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *