Acuzația

08/01/2018
Acuzatia

Acuzația – Bandi

Într-un eseu memorabil, republicat în inedita colecție de texte a Editurii Humanitas, Cum să fii fericit în România, Andrei Pleșu vorbește despre bucuriile în comunism, distingând între: bucuriile minimale (euforia strictului necesar care atinge gradul de monumentalitate, într-o epocă în care nu luxul, ci firescul cotidian pare să fie interzis), bucuriile negative (bucuria de a nu fi bolnav, de a nu îți pierde slujba, de a nu fi arestat sau turnat la poliția politică, bucuria descoperirii anomaliei binelui într-un context al cenzurii și al pedepselor arbitrare), bucuriile interzise (bucuria de a asculta radioul liber, de a avea o viață religioasă, de a spune bancuri politice – orice transgresiune de acest tip avea în substrat un act de curaj moral de a depăși o interdicție malefică).  Sub dictatură, bucuria individuală pare să se proiecteze într-un orizont tensionant, între bucuria colectivă obligatorie (celebrată în cele mai deșănțate desfășurări publice), și realitatea dramatică a imposibilității actualizării ei în plan personal. O explorare literară a acestor observații dureroase regăsim în colecția de proze scurte semnate de un scriitor nord-coreean sub pseudonimul Bandi (care se traduce ca Licuriciul), un fragment de literatură inedit, poate printre puținele lucrări autentice din Coreea de Nord care au ajuns în Occident, în ultimele decade.

Cele șapte narațiuni cuprinse în acest volum sunt povești despre oameni simpli, surprinși în situații  aparent banale, umane dar care ajung să genereze reacții disproporționate de agresiune din partea sistemului socio-politic în care sunt țesuți, care le interpretează mereu intențiile și comportamentele într-o cheie paranoidă și violentă.  Atmosfera acestor povești pare să fie traversată mereu de un efect al fluturelui limitat la granițele dictaturii (un gest mărunt al unui cetățean ajunge să producă uneori un adevărat tsunami din partea sistemului care înghite violent și neselectiv viața acelui cetățean și a familiei sale).  În prima poveste un soț descoperă, cu stupoare, că soția sa ia anticoncepționale, deși amândoi păreau să-și dorească un copil. Nu după mult timp, soțul descoperă că partenera sa  încearcă să nu rămână însărcinată pentru că un eventual copil ar urma să fie persecutat, dat fiind faptul că familia soțului este încadrată în clasa 149 (adică clasa elementelor ostile politic – poliția politică din Coreea de Nord ierarhizează familiile după fidelitatea ideologică în simpatizanți, neutri și ostili) și, cu acest stigmat pe numele tău, inclusiv urmașii și rudele ajung în cele din urmă să fie oprimate și persecutate (ca într-o pervertire extrem de literală a poveștii biblice, a păcatului originar). Într-o altă poveste soția unui funcționar înalt din aparatul de stat este inițial mustrată de reprezentanții organizației de partid pentru că a îndrăznit să monteze un set de draperii opace, de o altă culoare, în preajma festivităților dedicate zilei republicii. Deși explicația ei este sinceră, chiar dacă bizară (copilul ei pur și simplu este înspăimântat de portretele ideologilor comuniști amplasate pe clădirile din jur), toată această discuție aparent amicală cu oficialii ajunge să se întoarcă împotriva ei și să se transforme într-un verdict de exilare din capitală pentru tentativă de sabotaj a celebrării. Într-o altă poveste un bărbat cunoscut drept un erou al revoluției din zorii republicii ajunge, în cele din urmă, atunci când autoritățile vor să-i doboare copacul pe care l-a plantat și care l-a inspirat o viață întreagă, sa constientizeze absurdul supraviețuirii într-o lume atât de violentă și de suspicioasă. Într-o altă narațiune un miner încearcă să ajungă într-o zonă rurală pentru a-și vizita mama aflată pe moarte dar nu primește permisul de acces la o zonă în care oficiali de rang înalt urmau să facă o vizită și se aventurează într-o aparent banală călătorie cu trenul, care se transformă în ceva infricosator si se termină cu punitivul tras în ham al bolovanilor de sute de kilograme.

Sunt o mulțime de scene sinistru de familiare celor care au cunoscut ravagiile unei dictaturi naționalist-comuniste: de la neajunsurile cotidiene, frigul din case, privațiunile, foamea, lipsa alimentelor și a bunurilor de larg consum la proiecții monstruoase în care gesturile mărunte (alegerea unor draperii, o călătorie cu trenul,  gătitul mesei de prânz, culesul florilor pentru o înmormântare) devin încărcate politic și, implicit, devin temeiuri pentru pedepse aspre și exemplare. Oamenii din Coreea de Nord par să trăiască legați printr-o frânghie de care nu pot scăpa, un simbol al obedienței colective și al prizonieratului deopotrivă. Viața cotidiană în regimul dictatorial, așa cum e reflectată cu sensibilitate uneori comică, alteori tragică de Bandi pare să  proiecteze încă un tip de bucurie celor inventariate de Andrei Pleșu: bucuriile fragile inutile, bucuriile fără șansa unui proiect durabil, gata să fie spulberate în cel mai imprevizibil și eficient mod. Cea mai sufocantă senzație pe care o trăiești și care încununează absurdul dictaturii, este cea pe care o trăiește un personaj la un moment dat: nici atunci când încerci să îți croiești o viață în acord cu regulile și ideologia dominantă nu ai garanția că vei avea un trai confortabil, epurat de teroare. Iar asta pentru că existența sub dictatura dinastică din Coreea de Nord este o existență paranoică, a amenințărilor imaginare și inimaginabile în același timp, în care reafirmarea violentă a controlului statal deplin asupra oricărei forme de amorțire confortabilă devine un dat necesar al supraviețuirii sistemului.

Publicarea în limba română a volumului de proze scurte semnate de Bandi este un eveniment editorial important. La împlinirea a 28 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, în momentele tulburi în care statul de drept pare să atingă un nou punct de răscruce, aceste povești care deschid, prin mijloace literare, ferestre contrafactuale spre propria noastră istorie, sunt o lectură cum nu se poate mai necesara.

ACUZATIABandiEditura Polirom, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

One Comment

  • Pingback:

    Recomandările zilei - 9 ianuarie 2018 - Citești despre ce să citești

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *