Măcar ne pricepem la scuze

15/01/2018

Un scurt metraj care a devenit notoriu, în urma cu ceva ani, intitulat Amatorul surprindea un personaj inedit, într-o situație inedită: un bărbat care accepta să fie plătit pentru a fi înjurat, pentru a deveni victima pasivă și inofensivă a celor care doreau să-și ventileze frustrările sau să exerseze ritualuri de trecere. O idee trăznită similară e explorată în romanul comic-absurd al scriitorului sud-coreean Ki-Ho Lee, intitulat sugestiv Măcar ne pricepem la scuze, publicat de Editura Univers.

Si bong si Jin man sunt doi bărbați internați într-un ospiciu, unde ajung să fie abuzați de personalul administrativ. Cu complicitatea directorului, doi gardieni își fac de cap bătând pacienții în fiecare zi, până într-acolo unde violențele zilnice devin parte integrantă a existenței de zi cu zi. Fiind printre cei mai vechi și mai rezistenți pacienți, Si bong și Jin man ajung să fie desemnați Președinții pacienților, să își asume chiar titlul, alături de un alt coleg de salon care vrea să scape din spital, de Stâlpi ai osipiciului. În această calitate simbolică, de președinți ai suferinței, Si bong și Jin man suportă cele mai dese și brutale bătăi. Încercând să găsească o legitimare pentru toate aceste intervenții brutale, pentru a oferi un sens care să le facă mai suportabil cotidianul absurd (ironia este evidentă: asa zișii nebuni care caută să găsească o semnificație  pentru violență,  caută să antreneze explicația rațională și cauzală pentru a înțelege o situație care pare profund injustă și absurdă).  Astfel că  Si bong și Jin man încep să-și recunoască greșeli fictive, pentru a-și întări convingerea că merită tratamentul pe care îl primesc.  Nu există însă o miză pedagogică, chiar și sinistră, în tot acest demers, nu există o conduită adecvată pe care cei doi să o urmărească, asumând și evitând greșelile,  pentru a nu mai fi bătuți, orice ar face gardienii tot îi brutalizează (atunci când aceștia nu sunt ocupați cu dialoguri telefonice pornografice și cu fantezii sexuale bizare). Relația cauzală e de fapt răsturnată: bătaia îi face să caute greșelile, nu greșelile anticipează bătaia. Absurditatea atinge noi culmi, atunci când Si bong și Jin man nu doar că își mărturisesc greșelile imaginare (cum ar fi că nu și-au luat pastilele, că l-au înjurat pe director sau că s-au spălat prea puțin pe dinți) ci ajung în cele din urmă să le înfăptuiască pentru a se simți cu inima împăcată (adică pentru ca sensul întregului demers să fie deplin: să simtă sincer mărturisirea ca eliberatoare, capabilă să legitimeze bătaia ulterioară). Mai mult decât atât, în calitate de Președinți ai pacienților ei își asumă și greșelile altor pacienți și sunt mândri să primească pedeapsa în locul lor, ca niște responsabili cu experiență.

recenzie carte

sursa foto: pexels.com

În urma unor coincidențe fericite, abuzurile din spital sunt demascate în presă și Si bong și Jin man sunt eliberați. Neștiind ce să facă și neavând calificări de care să fie prea mulți interesați, cei doi bărbați, călăuziți de cumnatul lor bețiv și parior au o idee nouă de afacere: vânzarea de scuze, mai precis caută să fie plătiți pentru a-și cere scuze în locul persoanelor care nu vor, din diverse motive, să facă un asemenea lucru. Afacerea cu vinovății și iertări nu este prea bine privită de public, de vânzătorii din cartier care nu se înțeleg între ei, dimpotrivă, Si bong și Jin man sunt alungați mereu când își anunță serviciul.  Un adolescent care a fugit de acasă și căruia îi e frică de atitudinea mamei sale va socoti însă că e mai ușor să îi pui pe alții să-și ceară scuze și, de asemenea, unui bărbat care își părăsise soția în urmă cu mulți ani i se pare că pacienții externați din ospiciu ar putea să îl ajute să își ceară iertare. Lucrurile capătă întorsături neașteptate, pentru că, spre deosebire de cumnatul lor preocupat mai mult de partea financiară a afacerii, Si bong și Jin man își iau munca foarte în serios și sunt dispuși să își asume consecințe extreme ale activității lor. Când mama adolescentului, mai în glumă, mai în serios, revoltată pe atitudinea fugarului, anunță că e gata să îi rupă și mâna pentru ce a făcut, Si bong și Jin man văd în asta o nouă exigență a scuzelor pe care trebuie să le ofere (adică ei sunt dispuși să își rupă mâinile în locul fugarului, pentru ca mama să îl ierte). Pe de altă parte, în situația bărbatului  care și-a părăsit soția, se va atinge aparenta limită a serviciului pe care cei doi pacienți externați sunt capabili să îl efectueze. Si bong și Jin man vor lua contact cu o idee extravagantă, kafkiană, aceea că însăși existența și supraviețuirea cuiva pot fi expresia unei vinovății. Cum poți scuza, așadar, existența cuiva, când simpla supraviețuire este dovada constantă a unei greșeli de neiertat? Vă rămâne să descoperiți, într-un moment culminant memorabil, chiar înainte ca Si bong și Jin man să se confrunte și cu vechii lor adversari de la ospiciu, însetați de răzbunare.

Macar ne pricepem la scuze - Ki-Ho Lee

Măcar ne pricepem la scuze – Ki-Ho Lee

Comic, sinistru, absurd dar și dens în ironie, romanul lui Ki-Ho Lee nu se prăbușeșete în tragism, atâta timp cât nebunii, din perspectiva cărora e relatată povestea par să păstreze o abordare neutră, deloc judicativă sau afectată în înregistrarea evenimentelor – nimic nu îi revoltă, nimic nu pare să îi facă să sufere, ei asumă totul aproape  cu o naivitate infantilă (care îi vulnerabilizează și îi protjează în aceeași măsură) chiar și când sunt bătuți sau amenințați. Sunt un fel de omologi ai unui Forrest Gump mult mai ghinionist , confruntați cu o violență de timpuriu pe care ajung să o asume drept firească, să o legitimeze (ca într-o variantă pervertită a unui Experiment Pitești, în care chiar deținuții caută miza pedagogică a violenței) și care mai târziu vor să contractualizeze relația vinovat-călău. Dacă sunteți în căutarea unei povești extravagante, originale,  cu valențe simbolice dar și cu umor negru, lecturați neapărat cartea lui Ki-Ho Lee.

MACAR NE PRICEPEM LA SCUZEKi-Ho LeeEditura Univers, 2017
Recenzie realizată de Sever Gulea.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *