Ruta subterană

23/01/2018
Ruta subterana

Ruta subterană

Câștigătorul  a două dintre cele mai prestigioase premii din SUA: Premiul Pulitzer pe anul 2017, respectiv National Book Award pe anul 2016, romanul semnat de Colson Whitehead este disponibil și în traducerea în limba română, publicată recent de Editura Humanitas. Este un roman care explorează o perioadă întunecată a istoriei Americii, perioada de dinaintea războiului de secesiune, perioada în care sclavagismul era încă o realitatea firească în statele din sud. Chiar dacă, în ultimii ani, producții literare și mai ales cinematografice (amintesc doar Django Unchained sau 12 years a slave) au abordat această perioadă, mai ales din perspectiva persoanelor de culoare aflate sub tirania proprietarilor de plantații, prea puține au vorbit despre ruta subterană, adică rețeaua ingenioasă și complexă de linii ferate pe sub pământ pe care afro-americanii din sudul Statelor Unite au folosit-o pentru a evada spre Nord și spre Canada. În ciuda mijloacelor tehnice rudimentare de la începutul secolului al XIX-lea, afro-americanii și aboliționiștii au fost nevoiți să imagineze  și au reușit să asambleze un asemenea sistem de circulație feroviar, dat fiind faptul că vânătorii de sclavi și milițiile populare reușeau să-și ducă misiunile de recuperare la îndeplinire, chiar și după luni de zile de la momentul evadării fugarilor de pe plantații. Astfel, în ciuda teritoriului american vast, în ciuda absenței mijloacelor sofisticate de urmărire și detectare, un afro-american care reușea să scape de pe o plantație nu avea cum să ajungă prea departe, apelând la mijloace convenționale (fuga pe jos sau folosind caii), date fiind perseverența și experiența urmăritorilor săi. Este elementul care transapre sinistru și în romanul lui Colson Whitehead , un roman care oferă o cronică a unei lungi astfel de evadări și a unei senzații de claustrofobie care nu pare să se transforme niciodată într-o eliberare definitivă.

Protagonista romanului, Cora este o tânără sclavă pe plantația fraților Randall, o tânără rămasă singură de timpuriu după ce mama și bunica ei dispar relativ prematur (nimic neobișnuit însă, pentru Sudul sclavagist în care dezbinarea familiilor, încă de pe vasele debarcate din Africa era o consecință colaterală a comerțului cu carne vie). Încercând să nu se lase copleșită de brutalitatea care o înconjoară, Cora reușește să își creeze o reputație îndoielnică, de ghinonistă nebună și imprevizibilă ceea ce o protejează până la un punct, deși e violată inițiatic la vârsta primei menstruații, inevitabil. Un alt sclav tânăr de pe aceeași plantație, Caesar îi propune să evadeze iar Cora acceptă după un incident violent în care sunt implicați și stăpânii ei, însă  cei doi nu ajung foarte departe, până când sunt prinși din urmă de paznici. Doar o întâmplare (ne)fericită care se soldează și cu o victimă face ca Caesar și Cora să scape de prima din șirul de urmăriri pe care îl vor trăi pe parcursul romanului. Ajutați de albii aboliționiști care încearcă să țină piept inițiativelor încăpățânate de urmărire ale sudiștilor, Cora și Caesare descoperă ruta subterană: rețeaua de cale ferată care îi poartă dintr-un stat în altul, în comunități avangardiste care îi tratează mai uman pe negri, nu doar recunoscându-le libertatea, dar oferindu-le educație, adăpost și slujbe și chiar noi identități. Casear și Cora nu pot zăbovi prea mult într-un singur loc, atâta timp cât vânătorii de sclavi și recompense, ilustrați prin personajul Ridgeway, sunt dispuși să meargă chiar și până la capătul pământului pentru a recupera bunurile proprietarilor de plantații. Astfel că, până la un moment dat, Cora și Caesar vor apela de mai multe ori la gările secrete ale rutei subterane (la care ajung prin uși ascunse din hambare sau beciuri) pentru a mai câștiga câteva săptămâni sau luni de libertate.

Nu evadarea în sine pare să fie marele obstacol cu care se confruntă sclavii secolului XIX (mai ales, în contextul imensei contribuții adusă de trenul de sub pământ care le facilitează fuga) ci descoperirea, conservarea și asumarea libertății într-o perioadă istorică tulbure, în care perspectiva  ordinii sclavagiste pare să aibă aceeași legitimitate morală și popularitate precum aboliționismul din Nord.  Este perioada în care afro-americanii au mult de sfuerit, sunt vânduți de la naștere (unii își integrează media prețurilor tranzacțiilor în propria identitate personală), își pierd familiile de timpuriu, sunt obișnuiți cu moartea și tortura din copilărie, femeile sunt siluite de stăpâni (care preferă să își guste piersicile), bărbații sunt biciuți, spânzurați, le sunt tăiate membrele mai ceva ca în vremurile medievale. Nici măcar sclavii morți nu au o soartă mai bună pentru că devin ținta profanatorilor de morminte dispuși să le vândă cadavrele facultăților de medicină, fără să fie sancționați legal.  Fundamentul gândirii sclavagiste e ilustrat de același vânător de recompense Ridgeway: e vorba de un imperativ american al construcției și civilizației care presupune o logică în care rasele inferioare care nu pot fi ridicate, trebuie de fapt subjugate și exterminate dacă nu își găsesc locul în ideea de ordine pe care albii civilizatori o propovăduiesc. Pe de altă parte aboliționiștii nu au încă nici autoritatea, nici popularitatea nici unitatea pentru a combate suficient (cel puțin în acea primă jumătate de secol XIX) perspectiva sclavagistă. Așa cum urmează să descopere Cora unii dintre aboliționiști, în ciuda faptului că le oferă adăpost și educație par să aibă agende medicale ascunse (fenomen care a fost demascat de fapt la finalul anilor 60 din secolul XX, celebrul Experiment Tuskgee care a zguduit puternic etica cercetării), iar adăpostitul persoanelor de culoare, pledoaria pentru emancipare se lovesc adesea de răspunsuri extrem de violente din partea comunității. America trăiește de fapt divizată tacit: chiar și în statele în care sclavia e abolită se aplică totuși legea returnării sclavilor evadați proprietarilor lor (deci, vânătorii de sclavi acționează practic legal).  Poate elementul cel mai dramatic, dată fiind această realitate uneori șocant de contrastantă, alteori dureros de familiară pe care o întâlnește Cora dincolo de plantație, este dificultatea cristalizării ideii de libertate în mintea sclavilor evadați. Ei realizeaă că a fi liber nu este ceva ce are de a face cu lanțurile sau cu libertatea de mișcare ci cu un statut care despovărează de presiunea abuzului și a tratamentului arbitrar, dar care te încarcă cu o lipsă de protecție deplină și o expunere periculoasă la presiunea simbolică a prejudecăților și a mentalităților aflate încă în schimbare.

Aducând în atenție o perioadă de notorietate, mai ales în era corectitudinii politice și a ideologiilor postcoloniale, romanul lui Colson Whitehead explorează însă elemente mai puțin cunoscute, cel puțin pentru publicul nonamerican, și conturează un portret de epocă nuanțat, în care aparenta și familiara ciocnire dintre Nordul progresist și eliberator și Sudul conservator, tradițional se diluează moral și ideologic atunci când realitățile timpului sunt puse sub microscopul narativ.

RUTA SUBTERANAColson WhiteheadEditura Humanitas, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *