Intervenția

30/01/2018
Intervenția

Intervenția – Dinu Guțu

De când am citit romanul lui Răzvan Dobrică intitulat Eroi locali, de la publicarea căruia au trecut aproape 6 ani,  nu am mai dat peste un roman autentic românesc  dedicat fotbalului și lumii suporterilor. Chiar dacă nu am devenit microbist între timp, am privit cu un oarecare interes această lume destul de opacă a suporterilor extremi, a ultrașilor, o lume de care înveți să te temi de timpuriu, pe care o identifici doar cu huliganismul și pretextul pentru orice forme de violență. Romanul lui Dinu Guțu propune o incursiune proaspătă tocmai în acest univers în care, dincolo de prejudecăți și de elementele aparent triviale accesorizate (sub)culturii suporterilor (alcool și apetit agresiv), se întrezărește o specie de eliberare și de autenticitate pe care însuși protagonistul pare să o caute.

Personajul principal, originar din Republica Moldova, integrat în mediile universitare bucureștene este un fan fidel, membru al galeriei echipei de fotbal Dinamo București. El nu este neapărat profilul pe care l-ai anticipa drept asociat fenomenului ultras: e absolvent de facultate și doctorand în etnografie și lucrează, alături de alți colegi, în proiecte postdru cu finanțare europeană. Adică, are o viață  respectabilă, ocupată și responsabilă,  conectată la trendurile moderne ale supraviețuirii intelectuale în România secolului XXI. Doar că tocmai această lume a universitarilor sofisticați și stăpânitori ai jargonului proiectelor pare mai găunoasă ca niciodată, traversată de ipocrizii și ierarhii bine instrumentalizate pentru a obține maximul de profit și nu neapărat maximul de cunoaștere.

Proiectele cu finanțare sunt de fapt mijloace pentru întărirea pozițiilor de putere, pentru susținerea unui sistem de tip dictator (titularul de proiect, adică profesorul universitar care pune semnătura atât de necesară în locurile potrivite) –  sclavi pe plantație (adică asistenți și doctoranzi care fac aproape toată munca în speranța unui eventual post sau o viitoare cooptare într-un alt proiect). E o lume care emană senzația de impostură, o lume improvizată dar adaptată noilor reguli ale jocului, mai ales când acestea implică bani europeni (și nu puțini, ținând cont de miile de euro care curg prin aceste proiecte): protagonistul și încă alți trei tineri, coordonați de birocratul cu limbaj de lemn și obsesii de verificare Titus, susțin un proiect de 100 de oameni, astfel încât, scriptic totul să pară aproape impecabil, să respecte protocolul impus astfel încât fiecare să-și ia banul promis. Ei sunt de fapt oameni buni la toate, nu doar artiști-ingineri ai hârtiilor, dar și curieri și alergători după ștampile sau  îngrijitori ai pisicilor profesorilor. Între atâtea intrigi fierte la foc mic, între atâtea gășculițe (care se duelează mai nou și pe facebook), într-un peisaj pestriț din care nu lipsesc ecologiști perseverenți, profesori hipioți, caricaturi oportuniste protagonistul uneori indiferent, alteori amuzat sau revoltat de zelul găinarilor universitari găsește refugiu în lumea galeriei fotbalistice, lumea ultrașilor.

După ce epuizează entertainmentul legitim al elitei TFL (generația tinerilor frumoși și liberi, cei regăsiți de obicei în stradă la toate protestele cu miză civică), în lumea racordată la efervescența vestică din care nu lipsesc preocupările pentru benzi desenate, tatuaje, designer-drugs, în localuri frecventate de artiști, hipsteri, IT-ști, macoveiști, anarhiști care trăiesc din plin infuziile economiei experienței (în care și manelele au devenit oportunități de distracție exotică), protagonistul lui Dinu Guțu găsește satisfacții aparte în galeria suporterilor echipei Dinamo. Fie că vorbim de meciuri locale, de deplasări, de ritualuri care se consumă în cârciumă sau pe stradă, de vestimentație, personajul principal și tovarășii săi trăiesc spectacolul camaraderiei, din care nu lipsesc tachinările, extazul colectiv, sentimentul potențialului total și satisfacția investirii sincere într-o cauză. O cauză fără prea mare valoare socială, fără mize de schimbare, dar o cauză căreia i se dedică sincer. Uneori nu mai contează rezultatele echipei, mai ales când susținătorii sunt prea amețiți sau concentrați pe experiența grupului ca să mai urmărească meciurile, uneori ce e mai important e faptul că păstrează toți o conștiință participativă și că pot construi o arenă în care să-și exerseze umorul și autenticitatea. Experiența galeriei nu e doar despre victorii și înfrângeri fotbalistice. Pe de o parte este despre acele comportamente limită, eliberatoare, ale masculinității probate în litri de băutură și grătare, glume libidinoase în cârciumi. Pe de altă parte este despre drum, despre pregătirea participării la meciuri, despre confruntarea de după meciuri, despre vânătoarea de steaguri a galeriilor adverse (mai prețioasă decât violența gratuită), despre respectul pentru o istorie și despre loialitate. E o lume aparent căzută într-o spirală a viciilor și grosolăniei dar care sfidează prin simplitatea ei și prin mândria asumată, indiferent de pregătire și de educație, infinitele jocuri de culise ale volatilului mediu universitar.

Remarcabil când vine vorba să reconstruiască experiența oralității din grupuri, să schițeze tipologiile României contemporane, în registru ușor caricatural, Dinu Guțu oferă un roman savuros în care viața autentică pare să-și facă simțită prezența în cele mai detestate și marginale zone, mai ales atunci când e pusă față în față cu respectabilitatea ipocrită și sclifosită a middle-classului bucureștean.

INTERVENȚIA Dinu GutuEditura Polirom, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *