Proiecția lunii februarie – Moscova nu crede în lacrimi

06/02/2018

Am mai spus-o și repet: arta produsă în spațiul geografic aflat sub sfera de influență rusă nu se aseamănă cu nimic altceva. Fie că vorbim de pictură, muzică, literatură sau film, artiștii rusi au ceva numai al lor, ceva ce găsești doar la ei. În lumea filmului, cineaștii rusi – să numim doar câțiva Serhgei Eisenstein, Mihail Kalatozov, Serghei Bondarciuc, Andrei Tarkovsky, Andrei Konchalovsky, Nikita Mikhalkov – s-au distins dintotdeauna de ceilalți prin abordarea spirituală și profundă a unor subiecte uneori comune și simple. Rezultatul a fost aproape întotdeauna unul spectaculos și neasemuit. Să luăm spre exemplu un subiect foarte popular și des exploatat și anume iubirea. În filmele rusești, iubirea capătă alte proporții iar sentimentele stârnite de aceasta sunt analizate în profunzime până la cel mai mic detaliu. Și asa ajungem la excelentul film de dragoste “Moscova nu crede în lacrimi”. Regizat de Vladimir Menshov, un cvasi-necunoscut în comparație cu numele de legendă enumerate mai sus, acesta și nu pelicule-gigant precum “Călăuza”, “Andrei Rubliov”, “Zboară Cocorii” sau “Siberiada”, este cea mai popular film rusesc al tuturor timpurilor. De când a apărut pe piață și până-n zilele noastre, publicul rus s-a înghesuit în sălile de cinematograf sau a stat țintuit în fața televizorului pentru a vedea deznodământul celor trei destine tinere cu care filmul ne face cunoștință. Însă filmul nu a avut doar un imens succes autohton ci și o foarte mare popularitate în rândul publicului occidental și asiatic. De asemenea, “Moscova nu crede în lacrimi” este laureat al premiilor Oscar pentru cel mai bun film străin al anului 1980. Popularitatea filmului și premiile câștigate sunt cât se poate îndreptățite pentru că într-adevăr acest film este unul special în care iubirea îmbracă toate formele ei: extazul, agonia, dezamăgirea, bucuria nemărginită, resemnarea, fericirea.

cinemateca st o iosif

Moscova nu crede în lacrimi

Înainte de a spune câte ceva despre subiectul acestui film este important de știut că el a apărut în 1980 pe vremea când U.R.S.S. era încă în viață. Deci, ca să fim corecți până la capăt, “Moscova nu crede în lacrimi” nu este un film rusesc ci unul sovietic de aceea, probabil pentru a scăpa cenzură, el are câteva mici și subtile elemente de propagandă. Acestea însă sunt aproape nedetectabile și se integrează perfect în povestea celor trei tinere din provincie venite la Moscova pentru a-și găsi un rost în viață dar și marea iubire sperând astfel să se împlinească atât profesional cât și sentimental. Cele trei tinere, care pe parcursul filmului vor deveni cele trei femei, sunt Katerina (Vera Alentova), Ludmila (Irina Muravyova) și Antonina (Raisa Ryazanova). Katerina a picat examenul la facultatea de chimie așa că se angajează la fabrica unde lucrează și prietenele ei. Spre deosebire de acestea, Katerina nu a renunțat la visurile sale academice și se pregătește pentru următoarea admitere în paralel cu munca de la fabrică. Antonina pare să aibă un singur scop în viață și anume acela de a se căsători cu un bărbat bun și de a-și întemeia o familie. Ludmila, în schimb, dorește să profite la maxim de oportunitățile oferite de viața de capitală și tocmai de aceea refuză orice angajament sentimental de lunga durată distrându-se în compania bărbaților bogați la felurite petreceri moscovite. Timpul trece iar cele trei femei încearcă pe cât se poate să se țină de planul lor inițial conceput atunci când au venit la Moscova. Viața însă le-a pregătit altceva. Precum proverbul “în viață primești ceea ce trebuie nu ceea ce îți dorești”, eroinele noastre au parte de visurile lor însă poate nu sub forma pe care și-au dorit-o: Katerina reușește la facultate, Antonina se căsătorește de tânără iar Ludmila trăiește o petrecere continuă…însă toate acestea cu un preț. Dar viața le pune multe piedici celor trei femei: eșec profesional, divorț, sarcini nedorite, alcoolism, singurătate. În ciuda acestor obstacole, cele trei femei se împlinesc devenind mai înțelepte și găsindu-și fericirea în cele mai neașteptate locuri și persoane. Marile lor iubiri se metamorfozează în lucruri mai profunde exploatate cu minuțiozitate în dulcele stil rusesc.

Moscow Does Not Believe in Tears

Moscova nu crede în lacrimi

“Moscova nu crede în lacrimi” este o pildă despre nebunia iubirilor tinereții și înțelepciunea anilor bătrâneții. Tiparele celor trei povesti prezentate în film sunt universal valabile făcând posibilă autorecunoașterea fiecăruia dintre noi (femei sau bărbați) în zbuciumul sufletesc al eroinelor noastre care câștigă, în cele din urmă, pariul cu viața.
Vă așteptăm așadar pe data de 9 februarie (vineri), la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif, pentru o porție de film rusesc; proiecția filmului “Moscova nu crede în lacrimi”. Intrarea este liberă.

Articol realizat de Horia Nilescu.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *