„Singurul rol pe care și-l poate asuma scriitorul este acela de promotor de valori.”

02/03/2018

Adrian Lesenciuc (n. 1975) este poet, prozator, critic literar și traducător. Doctor în ştiinţe militare, informații și în ştiințele comunicării, este conferențiar universitar la Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov. Este membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2000 și președinte al filialei din 2013. A colaborat, preponderent cu eseuri și cronici, la mai toate publicațiile de profil, importante, din țară. Este prezent în antologii și volume colective publicate în țară și străinătate. Este semnatarul a 14 volume de poezie, eseu, proză și critică literară. Adrian Lesenciuc a avut amabilitatea să dicutăm despre munca sa de președinte, despre destinul cultural al Brașovului și scriitorii săi, despre viața literară românească și despre proiectele sale.

adrian lesenciuc

Adrian Lesenciuc

LIBRIS: Din 2013 ești președintele filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Prin statut mandatul este de cinci ani, astfel încât, volens-nolens, anul acesta este un moment de bilanț. Ce trece Adrian Lesenciuc la reușite și ce nu a reușit, încă, să facă? Ce ar mai trebui atins?

ADRIAN LESENCIUC: În urmă cu cinci ani făceam o radiografie scrisă a filialei și propuneam, constructiv, un program de management. Acel program, care a fost făcut public, a fost trimis la toți membrii filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, conținea patru puncte privitoare la problemele acute: numărul redus de membri, criza de vizibilitate și identitate, situația economico-finaciară și dialogul permanent cu membrii filialei, respectiv cu structurile de conducere ale uniunii. Toate aceste aspecte pot fi trecute la realizări. În afara acestora, există o problemă care nu făcuse obiectul proiectului de management: finalizarea dării în folosință a sediului din clădirea Teatrului „Sică Alexandrescu”. Deși avem sediul alocat, nefinalizarea lucrărilor de reparații în zonele laterale ale clădirii nu permite încă predarea cheii și utilizarea efectivă a acesteia. Ce ar mai trebui atins? Ar trebui neuitat fiecare dintre aspectele anterior menționate, la care se adaugă urgentarea problemei sediului și coordonarea creării unui instrument de identitate locală: un dicționar al scriitorilor, care să fie realizat de o echipă de critici și istorici literari ai Brașovului.
LIBRIS: Una dintre realizări este Revista literară „Libris” care a ajuns, deja, la numărul 5. Unde v-ați propus să duceți această revistă? Care este idealul ei și care a fost modelul?

ADRIAN LESENCIUC: Repet cu obstinație aceleași lucruri de câțiva ani: Brașovul a radiat cultură pentru toți românii timp de cel puțin trei sute de ani, între sec. al XVI-lea și al XIX-lea. Prin urmare, Brașovul trebuie să ofere, la o sută și ceva de ani distanță, modele de bună practică. Revista „Libris” trebuie să genereze dialog în mediul cultural și să aibă un rol important în readucerea Brașovului în prim-plan. Revista nu s-a născut din proiecția de modele, ci dintr-o necesitate firească de a avea un instrument de promovare a literaturii brașovene și de cunoaștere a literaturii actuale de prim raft.
LIBRIS.: Scriitorul, la fel ca orice artist, este o natură capricioasă, preponderent emoțională. Ce calități trebuie, astfel, să aibă, un lider al scriitorilor ca să obțină maximum de la ei, ca să reușească să îi facă să devină o prezență vie în cetate?

ADRIAN LESENCIUC: Scriitorul trebuie respectat și responsabilizat în ceea ce privește rolul său în viața culturală a cetății. Micile capricii pot fi trecute cu vederea.

LIBRIS: Apropo de cetate, ce rol/roluri îi atribui acestui personaj (scriitorul) în interiorul ei? Ce poziție ar trebui el să își asume?

ADRIAN LESENCIUC: Singurul rol pe care și-l poate asuma scriitorul este acela de promotor de valori. În toate celelalte roluri publice a eșuat, cumva. Scriu și mă documentez despre Brașov și Generația Unirii. Acei scriitori care au înțeles că dincolo de promovarea valorilor naționale rolul lor nu poate fi politic, au reușit. Cei care au intrat în politică sau au continuat și după realizarea Marii Uniri să exploateze suplimentar paseismul și ideologia sămănătoristă, au eșuat în plan literar.

LIBRIS: Ai scris, pentru unul dintre numerele Revistei „Libris”, un editorial (cu referire la Brașov) numit „Periferia din centru”. Te întreb, astfel, dacă un scriitor își mai poate justifica, în ziua de azi (când avem internetul, facebook-ul și posibilitatea relaționării cu oricine) eșecurile și provincialismul prin locul în care trăiește. Nu are, azi, scriitorul șansa de a putea scrie oriunde fiind în același timp la curent cu tot ce se întâmplă?!
ADRIAN LESENCIUC: Rețeaua are întindere uriașă, dar nu adâncime axiologică. Postările din câmpul virtual se bucură de vizibilitate, există posibilitatea de a o măsura cu instrumente cantitative, dar nu permite realizarea unei organizări pe principiile autonomiei esteticului. Așa se explică de ce mulți autori, cu succes (măsurat cantitativ) în mediul virtual, sunt convinși că sunt scriitori, chiar de prim raft. În societatea românească atâta vreme cât va exista punerea în aplicare a principiului autonomiei esteticului, vom avea literatură. Și în raport cu aceasta avem centralitate și periferie. În afara criteriilor axiologice avem o simplă masă de producții literare supuse unor alte criterii, ale notorietății și vandabilității, care nu înseamnă nicidecum valoare.

adrian lesenicu

Cimitirul eroilor – Adrian Lesenciuc

LIBRIS: Cum vezi literatura brașoveană de ieri și de azi comparativ cu ce se întâmpla/cu ce se întâmplă în celelalte centre culturale ale țării? Unde s-a plasat/se plasează Brașovul?

ADRIAN LESENCIUC: Brașovul a dat nume importante în literatura română și, din fericire, continuă să dea. Din păcate, mulți scriitori au migrat spre alte centre. Ceea ce ne trebuie este să găsim căile prin care să oferim Brașovului ceea ce tot el a produs. Lucrez, de aproape trei ani, la un proiect interesant cu revista Hyperion, intitulat „Brașovul în 1001 versuri”, care să scoată la lumină creația poetică reprezentativă pentru Brașovul ultimilor zece ani, indiferent căror centre din țară s-au afiliat acești scriitori. Luând în calcul potențialul său, Brașovul e printre primele centre literare din țară. Așa cum spune tradiția, de altfel.

LIBRIS: Pe de altă parte, cum este literatura română de azi în comparație cu cea de ieri și cu cea din restul lumii?

ADRIAN LESENCIUC: Răspunsul la această comparație necesită argumente din câteva studii extinse. Cu certitudine, din punct de vedere valoric nu suntem în afara jocului.
LIBRIS: Care este, după tine, cel mai reprezentativ scriitor brașovean într-un top al întregii istorii literare a orașului de sub Tâmpa? Care este azi cel mai important scriitor al Brașovului?

ADRIAN LESENCIUC: Mediul virtual își satisface, din când în când, utilizatorii, oferind topuri. Și așa mediul virtual își conștientizează marele neajuns: adâncimea axiologică. În literatura reală, calitatea nu poate fi măsurată precis și ierarhizată. În fond, spunea Borges, toți scriem în singura Carte a lumii. Dacă ajungem cumva să o facem. Brașovul există în această Carte unică. Dar, interogând cartea, nu primim clasamente, din fericire.
LIBRIS: Realitatea literaturii române este comparabilă, după mine, cu campionatul național de fotbal: avem liga I, a II-a și a III-a (cum era înainte județul). Asta nu e rău. Ce e straniu, însă, este că avem campionate paralele. Cum comentezi toată nebunia asta care afectează tocmai felul în care scriitorul român este receptat (aducând serioase atingeri prestigiului său social)?
ADRIAN LESENCIUC: Există, cu certitudine, niște praguri valorice care, odată atinse, îți permit evoluția în diferite ligi. Promovarea înseamnă, cumulat, valoare și vizibilitate. Nu există campionate paralele. O mână de oameni, cu interese economice în spate, vrea să schimbe regulile promovării: nu valoare și vizibilitate, ci criterii de vandabilitate, stabilite de edituri. Iar pentru vandabilitate lucrează echipe de specialiști în marketing, nu scriitori. Prin urmare, când încerci să demolezi o instituție clădită pe principiul autonomiei esteticului (a se citi Uniunea Scriitorilor din România) și să propui vandabilitatea promovată de agenți privați, subminezi, întrucâtva, o „instituiție de utilitate publică”, subminezi valorile naționale. E grav ceea ce spun, dar e adevărat.

LIBRIS: Am o problemă care mă preocupă de mult: cum împrietenim tinerii cu literatura? Cum îi aducem spre cărți? Ce le-ai spune tu?
ADRIAN LESENCIUC: Tinerii cu care lucrez sunt prieteni cu literatura.

revista libris

Revista Literară Libris

LIBRIS.: Ce planuri și proiecte în imediat are scriitorul Adrian Lesenciuc?

ADRIAN LESENCIUC: Primul dintre acestea este formarea echipei de critici și istorici literari, pe care să o coordonez, și care să ofere, în câțiva ani, un dicționar al literaturii brașovene. Eu însumi îmi doresc să public o lucrare de critică și istorie literară, la care lucrez în prezent. Am propus, în discuțiile cu diferite edituri, un roman și un volum de versuri. Nu în ultimul rând, îmi doresc creșterea prestigiului revistei „Libris”. Iar toate aceste lucruri depind de mine personal, nicidecum de vreo poziție publică.

LIBRIS: Adrian Lesenciuc, când vom putea trăi din scris?

ADRIAN LESENCIUC: Când îl vom considera util.

Interviu realizat de Laurențiu Ciprian Tudor pentru Libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *